Plagiat în teologie!?
Scris de statu pe iunie 19, 2009
Astăzi am avut neplăcuta oportunitate de a regasi o parte din munca mea publicată sub numele altcuiva. Cartea Profetismul israelit în documentele biblice: între fals si autentic, a fost publicată de editura Casa Cărţii din Oradea în 2007 şi de Casa cărţii de ştiinţă din Cluj-Napoca în 2008. Documentul în format electronic nu a fost circulat decât între mine şi aceste edituri. Cu toate acestea, Theologia Pontica: revista Centrului de cercetări teologice interculturale şi ecumenice „Sf. Ioan Cassian”, nr. 1, anul II (2009), publică la paginile 54-72 sub numele unui anume Cristian Tufan, doctorand în teologie ortodoxa cu pr. prof. Emilian Corniţescu la Universitatea „Ovidius” din Constanţa nu mai puţin de 26 de pagini din capitolul 4 al cărţii mele, mai precis pp. 113-116 si 131-152. Odată evidenţiat plagiatul părinţii profesori redactori ai revistei au verificat şi confirmat acuza mea, promiţând cu scuzele de rigoare să îndrepte situaţia. Aştept să văd modul în care îndreptarea urmează să se petreacă, dar aceasta ar fi o situaţie cu totul nouă pentru mine dat fiind contextul românesc cu toate lipsurile sale. Sper ca situaţia să constituie un precedent pentru normalizarea cercetării din România, unde cercetătorii nu se citează unul pe altul ci se „fură”. Îngăduiţi-mi să nu mai zic nimic ca să nu mai amărăsc pe nimeni.
Edi Constantinescu spus
Pace frate,
Ma numesc Edi Constantinescu si am predat la Institutul Baptist.
Va inteleg intru totul frate si sa ne rugam sa se indrepte situatia. Daca ati scris pe contracoperta paragraful despre drepturile de autor, ar trebui sa fie ok.
Culmea e ca mie mi s-a intamplat cu cineva din America, bineinteles era tot roman.
Am tradus Comentariul biblic al credinciosului – partea de VT.
Cineva de acolo (roman) s-a oferit sa faca editarea si corectura. Cand a ajuns in Romania sub egida CLV, traducerea cartii purta numele editorului???? Culmea e ca munca de aproape 3 ani mi-a si fost platita de autor (W. MacDonald). Ce a facut? A platit din nou pe acest asa zis editor??? Taina. ORicum, daca eram acolo si ma pretam la asta, castigam sigur.
CeCurile aveau logo fundatiei care platise si probabil nu stia de 2 traducatori…..
Domnul sa fie laudat…. Macar sa le spunem studentilor ca nu e nici o glorie in furt intelectual. Domnul sa va binecuvanteze.
EDi Constantinescu
michael spus
era mai intelept daca dadeai dovada de mai multa diplomatie. a trambita greseala nu e o chestiune de onoare. vorbesc de pe pozitia unui evanghelic.
statu spus
Greşeala făcută este una publică, făcută cu premeditare. Pentru un teolog (nu ştiu dacă persoana în cauză este preot sau nu) acest lucru este suficient de grav pentru a primi mustrare publică. Vorbesc de pe poziţia unui evanghelic. Din ce cod specific evanghelic provin diplomaţia şi onoarea? Tot ca evanghelic am aşteptări din partea celor care scriu un mesaj să se şi semneze. E prea mare aşteptarea aceasta?
Vladimir spus
Fr. Silviu, legat de cuvantul “diplomatie”. In rezolvarea unor probleme relationale din corul bisericii, un frate mi-a zis asa: “Trebuie sa fii diplomat in rezolvarea unor probleme relationale!” Si eu ma tot intreb ca si dv. din ce cod specific evanghelic provine diplomatia? Are ea loc intre noi ca frati in Cristos?
Doamne ajuta.
Vladimir
John spus
auzi Silviu, ar fi bine sa nu-ti pierzi vremea sa raspunzi acestui “inger” evanghelic Michael, care posteaza pe toate blogurile doar pentru a se baga in seama. este munca ta si cred ca ai tot dreptul sa faci public acest lucru. succes in demersul tau!
anonim spus
Cred de altfel ca e vorba de o chestiune ce priveste cercetare stiintifica. Argumentul se poarta dupa totul alte criterii ale onoarei. Ca teologi si ca cercetatori stiintifici (atat cel in devenire cat si cei care au supravegheat lucrarea) ar trebui, dupa parerea mea, discreditati. Bineinteles in mod public. Diplomatia musamalizarii e un tip de eleganta politica, care nu poate fi de nici un folos in dezbaterea stiintifica, care se vrea a fi independenta de astfel de criterii. Cu atat mai putin avem nevoie de o astfel de diplomatie, numita de Michael, “evanghelica”, in viata academica romaneasca.
Goran
Crisss spus
Daca era in State sau oriunde in occident asha ushor si “diplomat” era dat in judecata:) Si apoi diplomat si “evanghelic” isi platea prostia!:)Si prin urmare avea “onoarea” de a plati autorului in mod “evanghelic” o suma mica de bani, cu “B” mare:)Dupa care numai in visarile lui “michaeline”:)mai publica el in reviste de specialitate; si tot in aceleasi tipuri de stari onirice isi termina si doctoratul.
Si daca fapta se intampla pe vremea inchizitiei probabil Torquemada intr-un mod “diplomat” l-ar fi ars de viu:)
statu spus
Tocmai pentru că nu există un cod al diplomaţiei, rezolvarea diplomatică a incidentelor poate varia de la o situaţie la alta. Nu cunosc problema corului din biserica ta ca să mă pot pronunţa. Aici nu cred că este cazul diplomaţiei. Vinovatul acesta a furat, a furat pe faţă, a furat grosier. În România se fură la examene, se depun teze de licenţă, de master şi de doctor care aparţin altor persoane cu o nesimţire care depăşeşte orice imaginaţie. În orice ţară civilizată (România a demonstrat că nu doreşte să se încadreze între ele), un astfel de om şi-ar pierde imediat orice credit şi ar fi destituit din orice poziţie academică deţinută. La noi, până şi în contextul evanghelic se camuflează tot ce se poate. Păcatul demonstrat nu poate fi ascuns, iar păcătosul nu poate fi cocoloşit. Dacă se pocăieşte veritabil, însă, păcatul este iertat, iar păcătosul repus în drepturi. Aici suntem la începutul unui demers care poate duce în două direcţii diferite. Sper să conducă unde trebuie.