DELIMITAREA, I

D.I.S.E.C.T.I.A.
Tipologia textului profetic
Predicţia profetică: generalităţi
Caracteristicile discursului predictiv
Elemente disjunctive

1. D.I.S.E.C.T.I.A. (pentru aplicaţie la naraţiunea biblică vezi Tatu 2004, 210-32)
1.1. Delimitarea: identificarea unităţii literare de bază
1.2. Incorporarea: cunoaşterea în detaliu a textului în lucru
1.3. Segmentarea: împărţirea textului pe subdiviziuni literare
1.4. Evaluarea: identificarea elementelor de limbaj figurat
1.5. Conturarea: identificarea mesajului
1.6. Tabularea: abstractizarea rezultatelor exegezei
1.7. Interpretarea elementelor de limbaj figurat şi a figurilor artistice
1.8. Analogia: comparaţia cu alte incidente similare din literatura biblică şi extra-biblică

2. Tipologia textului profetic
2.1. Problema canonică
2.1.1. Profeţii: a doua secţiune a Canonului evreiesc cuprinzând profeţii timpurii (Iosua, Judecători şi Regi) şi profeţii târzii (Isaia, Ieremia, Ezekiel şi Cei Doisprezece: Osea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habakuk, Ţefania, Hagai, Zaharia, Maleahi).
2.1.2. Noul Testament recunoaşte existenţa unui Canon cu două secţiuni „Legea şi profeţii” (Mat. 7:11; 11:13; 22:40; Luca 16:16) şi alte scrieri precum Psalmii (Luca 24.44)

2.2. Problema genologică
2.2.1. Cronici (1 Cr. 29:29)
2.2.2. Naraţiuni (Geneza; Exod 1-19; Num 22-24; 1 Regi 17-2 Regi 10; Isaia 36-9; Ieremia 52; Iona)
2.2.3. Texte prescriptive (Gen. 15; Exod 25-31; 35-40; Deut 27-28; 1 Regi 6-7; 8.22-53)
2.2.4. Texte poetice (Ier. 1:1-3; 7:1-8:3; 11:1-14, 17-23; 12:14-13:14; 16:1-18; 17:19-18:11; 19:1-20:5; 23:25-25:29
2.2.5. Text apocaliptic (Daniel 7-10, Ezekiel 33-48, Zaharia 9-14)
2.2.6. Dialogul catehetic (Maleahi).

2.3. Genuri literare tradiţionale
2.3.1. Genul epic: naraţiunile
2.3.2. Genul liric: poezia şi oracolele
2.3.3. Genul dramatic: acţiunile dramatice ale profeţilor

2.4. Parametrii de catalogare a textelor (Dawson 1994, 96-99)
2.4.1. Succesiune temporal-contingentă: înlănţuirea evenimentelor
2.4.2. Orientarea agentului: participarea personajelor
2.4.3. Proiecţie: încadrare temporală de viitor, anticiparea viitorului

2.5. Tipuri de text
2.5.1. Discursul narativ: naraţiunea este o sub-specie a discursului narativ alături de predicţie, singura diferenţă care distinge o predicţie de o naraţiune fiind proiecţia pozitivă, adică încadrarea acţiunii în viitor.
2.5.2. Discursul procedural: texte în care se descriu etapele procesului de realizare a unui proiect (e.g. Tabernaculul)
2.5.3. Discursul comportamental: texte în care personajele (în număr redus în raport cu naraţiunile) interacţionează între ele pentru contribuţii verbale monologate (e.g. legile lui Moise, proverbele, oracole, etc)
2.5.4. Discursul expozitiv: texte descriptive cu referire la diverse proiecte (descrierea Templului lui Solomon, genealogii, etc.)

3. Predicţia profetică: generalităţi
3.1. Frecvenţă
3.1.1. Mai puţin de 5% descriu în mod specific era Noului Legământ. Mai puţin de 1% se preocupă de evenimente care urmează să se întâmple.” (Fee şi Stuart 1982, 176)
3.1.2. „din cele 23.210 de versete ale Vechiului Testament, 6.641 conţin material predictiv, adică 28.5%. Din cele 7.914 versete ale Noului Testament, 1711 conţin material predictiv, adică 21.5%. Deci, la nivelul celor 31.124 versete ale Bibliei, 8.352 versete conţin material predictiv, adică 27% din întreg.” (Payne 1973, 13)

3.2. Definiţie: Predicţia profetică reprezintă o cunoaştere miraculoasă care depăşeşte perspicacitatea umană de previziune, intuiţie şi calculaţie a subiectului, cu privire la evenimente neconsumate în momentul vorbirii din viitorul apropiat sau îndepărtat.

3.3. Exemple: Profeţii predictive apar mai ales în relaţie cu destinul naţiunilor care au avut contact cu Israelul, precum filistenii, moabiţii, amoniţii, edomiţii, fenicienii, arameii, babilonienii, asirienii, egiptenii, persanii, grecii (Fairbairn 1865, 208-25), naţiunea Israel (pp. 225-8 şi 237-86) sau cu Biserica (pp. 287-493).

3.4. Consecinţe
3.4.1. Istoria are un caracter determinist. Ca prerogativă divină, predicţia reprezintă abilitatea lui Dumnezeu de a descoperi cu exactitate detaliile unui plan prestabilit, întocmit înainte de întemeierea lumii, şi pe care are autoritatea şi abilitatea de a-l înfăptui. Determinismul istoric definit în contextul Suveranităţii lui Dumnezeu, singurul Dumnezeu, reprezintă unica garanţie pentru împlinirea exactă a viitorului (Is. 41.21-9; 43.12-13; 44.6-8, 24-8; 48.1-16).
3.4.2. Validarea lucrării profetice. Adunarea lui Israel avea datoria să-şi exercite dreptul de a-i valida pe profeţi prin verificarea împlinirii predicţiilor lor (Deut. 18.19-22; 1 Regi 22.28; Ez. 33.32-33) în tandem cu testul ortodoxiei (Deut. 13.2-6). Nu întotdeauna Dumnezeu intervenea supranatural pentru pedepsirea profetului fals cum a fost cazul lui Hanania (Ier. 28.15-17) sau Amaţia (Amos 7.10-17).

3.5. Defectologia predicţiilor: predicţii cu împlinire amânată (Ez. 26.7-14; 29. 17-20) sau anulată (Iona) – „răzgândirea lui Dumnezeu” (Ez. 18.23, 32; Ier. 42.10). Vezi Excursus.

4. Caracteristicile discursului predictiv (cf. Kaiser şi Silva 2006, 160-83)
4.1. Telescoparea profetică
4.1.1. Definiţie: revelarea compactă a profeţiilor atât subiectului cât şi destinatarilor, evenimente viitoare cu încadrare temporală diferită şi perioade de tranziţie necunoscute părând a se succeda imediat.
4.1.2. Exemple: Isaia 11, Isaia 61 (cf. Luca 4.18-21), cf. Apocalipsa lui Isus şi modelul temporal evreiesc

4.2. Tipologia
4.2.1. Definiţie: reprezentarea unor persoane şi/sau instituţii viitoare în entităţi similare din antichitate, mai ales în relaţie cu mesianismul (Fairbairn 1865, 229-37).
4.3. Caracteristici gramaticale (Tatu 2001, 111-12)
4.3.1. Sensul predicţiilor este literal nu alegoric
4.3.2. Introdusă de marca temporală a viitorului, forma de katal cu vav consecutiv a verbului hyh, adică wehayah. Uneori însoţită de formula beyom hahî’ „în ziua aceea” (e.g. Is. 7:18, 21, 23).
5.3.3. Exemple: Gen. 28:14; 48:21; Exod 4:8, 9; 12:13, 14, 25; Lev. 5:5, 23; Num. 17:20; Deut. 6:10; 7:12; 1 Sam. 2:36; Is. 4:3; 8:14
4.3.4. construită pe scheletul unui lanţ de verbe cu forma de katal cu vav consecutiv; alternativ, verbul poate fi un yiktol
4.3.5. Exemple: Amos 1-2

5. Elemente disjunctive (cf. Tatu 2004, 23-31)
5.1. tradiţional creştine: cărţi, capitole, versete, rânduri
5.2. tradiţional masoretice: secţiuni liturgice (paraşot, sidurim), secţiuni textuale (petuhot, setumot), secţiuni fonetice (pesuqim şi subdiviziunile: accentele masoretice)
5.3. textuale: formule oraculare

Bibliografie

Dawson, David Allan
1994. Text-Linguistics and Biblical Hebrew. JSOTS, 177. Sheffield: Academic.

Fairbairn, Patrick
1865. The Interpretation of Prophecy. Publicată recent de editura The Banner of Truth Trust din Edinburgh (1993).

Fee, Gordon D. şi Douglas Stuart.
1995. Biblia ca literatură. Traducere de Adrian Pastor. Cluj-Napoca: Logos.

Kaiser, Walter, Jr. şi Moisés Silva
2006. Principii de hermeneutică biblică. Cluj-Napoca: Logos.

Payne, J. Barton
1973. Encyclopedia of Biblical Prophecy: The Complete Guide to Scriptural Predictions and Their Fulfillment. Grand Rapids, Mich.: Baker.

Tatu, Silviu
2001. Ebraica biblică. Ediţia a II-a. Oradea: Cartea Creştină.

2004. Exegeza naraţiunilor biblice: Analiza literară a Judecătorilor. Oradea: Metanoia.

Anunțuri

Comentarii închise la DELIMITAREA, I

Din categoria Curs online SVT3

Comentariile nu sunt permise.