SEGMENTARE

Paralelismul ideilor

1. Definiţii
1.1. Principiu de organizare a versului pe baza corespondenţei morfologice şi/sau semantice ale unităţilor componente.
1.2. Versul este unitatea fundamentală a poeziei.
1.3. Cupletul, versul cu două linii, este cea mai frecventă formă de organizare a versului.
1.4. Strofa este structură convenţională ce cuprinde mai multe versuri organizate în jurul unei teme comune.
1.4. O linie de lungime obişnuită are, în ebraică, trei unităţi de versificaţie (lexeme).
1.5. Numărul unităţilor de versificaţie dintr-o linie constituie valenţa unei linii.
1.6. Numărarea unităţilor de versificaţie dintr-o linie se numeşte scanare.

2. Paralelismul liniilor
2.1. Interpretarea tradiţională: sinonimic, antitetic, sintetic (Robert Lowth)
2.2. Interpretarea modernă: complet (împerecheat), incomplet (eliptic), alternativ (îmbrăţişat) (George B. Gray) şi paralelism intern (W.G.E. Watson)
2.3. Interpretarea contemporană: paralelism liber semantico-sintactico-accentual (Benjamin Hrushovski) sau „A şi, mai mult, B” (James L. Kugel)

3. Alte tipuri de paralelism
3.1. Paralelismul în trepte (X + Z // X + Y), X=elementul repetat, Z=elementul incident, Y=elementul complementar (Ier 31.21c)
3.2. Terasa (Y1 + X // X + Y2), X=elementul repetat, Y1, 2=elementele complementare (Is. 38.11a ; Ez. 22.2)
3.3. Pivotul : elipsa elementului final al liniei secunde, subînţeles din elementul final al primei linii (Is. 28.24)
3.4. Cupletul chiastic: versul ale cărui unităţi de versificaţie sunt organizate după principiul corespondenţei dinspre extremităţi spre interior (Amos 4.7b).

4. Structuri de versificaţie superioare cupletului
4.1. Tripletul, catrenul, cvintetul, sextetul
4.2. Gradaţia: set de afirmaţii care avansează logic spre o concluzi climactică, fiecare afirmaţie reluând un termen cheie din cea precedentă. Gradaţia catastrofică (Amos 5.19)
4.3. Pseudo-gradaţia: gradaţia cu logica întreruptă – dacă „A” nu se întâmplă, atunci nici „B” nu are loc, şi chiar dacă „B” s-ar întâmpla, atunci „C” nu ar avea loc (Osea 2.8, 11-12)
4.4. Chiasmul ca factor de coeziune între cuplete (Amos 2.11-12; 5.4-6a)

5. Etapele de împărţire ale unui text profetic
1. Consideră punctuaţia (accentele masoretice). Atnah este divizorul major, producând linii mai mult sau mai puţin regulate. Dacă liniile sunt mai lungi decât o linie medie de trei-patru cuvinte, vor trebui identificate şi alte accente disjunctive.
2. Evaluează liniile paralele. În cele mai multe cazuri ele au valoare cantitativă apropiată. De aceea, un distih cu valenţa 2+5 este mai puţin probabil, iar unul cu valenţa 2+4 greu acceptabil. Pentru a susţine împărţirea propusă este necesar să identificăm unor elemente gramaticale cu caracter disjunctiv şi conjunctiv.
3. Consideră factorii de coeziune şi aranjează liniile în versuri. Paralelismul gramatical reprezintă factorul de coeziune primar între liniile poetice dar nu este singurul. Cupletul frânt, chiasmul şi structura concentrică, sau paralelismul în trepte nu sunt foarte rare. Mai ales în cazul discursului profetic versurile pot avea şi alte structuri decât distihul standardizat. Substantivele aflate în relaţie construită nu pot fi împărţite în liniile succesive. De regulă verbul elidează în liniile secundare, motiv pentru care liniile primare lipsite de verb vor fi acceptate numai după un studiu atent al contextului.
4. Marchează unităţile poetice. Numărul versetelor nu poate fi eliminat. Liniile care aparţin aceleiaşi unităţi poetice vor fi notate cu majuscule în ordine: A, B, C, D. Dacă în acelaşi verset sunt identificate mai multe versuri, acestea vor fi marcate cu minuscule: a, b, c. Limitele dintre linii (stihuri) sunt marcate cu //, iar limitele dintre linii cu /. O linie coextensivă cu versul (monostih) este marcată cu M. Când versul se extinde pe două versete învecinate, majusculele indexează unitatea poetică din care fac parte liniile respective.

Bibliografie:

Freedman, D. N. şi Jeffrey C. Geoghegan
1999. Quantitative Measurement in Biblical Hebrew Poetry. Pp. 229-249 in Ki Bruch Hu: Ancient Near Eastern, Biblical, and Judaic Studies in Honor of Baruch A. Levine. Ed. by Robert Chazan, W.W. Wallo and L.H. Shiffman. Winona Lake, Ind.: Eisenbrauns.

Gevirtz, Stanley
1963. Patterns in the Early Poetry of Israel. The Oriental Institute of the University of Chicago: Studies in Ancient Oriental Civilization, 32. Chicago: University.

Gray, George B.
1915. The Forms of Hebrew Poetry: Considered with Special Reference to the Criticism and Interpretation of the Old Testament. London: Hodder and Stoughton [retipărit în 1972 de D.N. Freedman în colecţia The Library of Biblical Studies a editurii KTAV din New York].

Hrushovski, Benjamin
1971. Prosody, Hebrew. Columns 1195-1240 in vol. 13 of Encyclopaedia Judaica. 16 vols. Jerusalem: Keter.

Korpel, Marjo C. A. şi Johannes C. de Moor
1998. The Structure of Classical Hebrew Poetry: Isaiah 40-55. Oudtestamentische Studiën, 41. Leiden: Brill.

Kugel, James L.
1981. The Idea of Biblical Poetry: Parallelism and Its History. New Haven, Conn.: Yale University.

Lowth, Robert
1983. Lectures on the Sacred Poetry of the Hebrews. London: T. Begg [De Sacra Poesi Hebraeorum, 1753].

Tatu, Silviu
2005. The Study of Classical Hebrew Poetry: Terminological Issues. Studia Theologica III.2. http://studiatheologica.cnet.ro/numar200502.asp?id=1.

Watson, Wilfred G.E.
1984. Classical Hebrew Poetry: A Guide to Its Techniques. JSOTSuppl., 26. Sheffield: Academic.

1994. Traditional Techniques in Classical Hebrew Verse. JSOTSuppl., 170. Sheffield: Academic.

Anunțuri

Comentarii închise la SEGMENTARE

Din categoria Curs online SVT3

Comentariile nu sunt permise.