Arhiva zilnică: 21 Martie 2007

Delimitarea, I: Mărci disjunctive din tradiţia iudaică şi cea creştină

Geneza 12.1-13.18: Studiu pe caz pe versiunile: Septuaginta (Codex Alexandrinus, Rahlfs), Cornilescu, NIV

Pentru secţiunea teoretică asupra acestui subiect vezi (Tatu 2004, 23-31).

(1) Codex Alexandrinus
Textul este fragmentat în paragrafe de dimensiuni relativ mici, faptul fiind evidenţiat prin scrierea primei litere din paragraful cel nou ca majusculă în marginea coloanei de text. Paragraful anterior este, de regulă, lăsat necompletat. Pentru un studiu mai elaborat al tehnicii folosite în comparaţie cu alte versiuni antice şi medievale ale textului biblic vezi (Tatu 2007).13.jpg

12.1-3
12.4
12.5
12.6-7
12.8a
12.8b
12.9-10a
12.10b
12.11-13
12.14-16a
12.16b
12.17
12.18-19
12.20
13.1-4
13.5-6
13.7a
13.7b
13.8-9
13.10-11
13.12
13.13
13.14-16
13.17
13.18

Evaluate la nivel de conţinut, paragrafele identificate mai sus indică următoarele elemente:

12.1-3 monolog (Dumnezeu) (1A)
12.4 Personaj central (Avram): răspuns pragmatic (1B)
12.5 Material epexegetic
12.6-7 Context spaţial nou (2AB)
12.8a Context spaţial nou
12.8b Răspuns nou (iniţiativa divină)
12.9-10a Context spaţial nou
12.10b Context spaţial nou
12.11-13 monolog (Avram)
12.14-16a Personaj central (Faraon)
12.16b Personaj central (Avram)
12.17 Personaj central (Dumnezeu)
12.18-19 Personajul central (Faraon): decretul (3A)
12.20 Personajul central (slujitorii lui Faraon): răspuns pragmatic (3B)
13.1-4 Personajul central: Avram
13.5-6 Personajul central: Lot
13.7a Situaţia dintre cele două personaje
13.7b Context istoric: canaaneenii
13.8-9 Dezamorsarea crizei
13.10-11 Opţiunea lui Lot
13.12 Opţiunea lui Avram
13.13 Context istoric: sodomiţii
13.14-16 Promisiunea
13.17 Porunca
13.18 Avram

(2) LXX – Rahlfs
Ediţia lui Rahlfs se îndepărtează de Codicele alexandrin, preferând împărţirea pe paragrafe ample.

12.1-9 kai eipen kurios
12.10-20 kai egeneto limos
13.1-13 Anebei de Abram ex Aiguptou
13.14-18 O de Theos eipen too Abram

(3) Cornilescu
Observaţi că paragrafarea propusă de Cornilescu urmăreşte îndeaproape subdiviziunile textuale sugerate de ediţia lui Rahlfs asupra Septuagintei. Evident, este prea devreme pentru a sugera orice înrudiri între cele două versiuni.

Plecarea şi sosirea lui Avraam în ţara Canaan (12.1-9)
„Domnul zisese lui Avram”

Avraam în Egipt (12.10-20)
„A venit însă o foamete în ţară”

Întoarcerea lui Avram în Canaan. Despărţirea de Lot (13.1-13).
„Avram s-a suit din Egipt în ţara de la miazăzi”

Făgăduinţa dată lui Avram (13.14-18)
„Domnul a zis lui Avram”

(4) New International Version
Paragrafarea NIV este mai migălos prelucrată, acordând atenţie detaliilor. Se constată că se apropie destul de mult de Codicele alexandrin, fără a fi la fel de fragmentată.

The Call of Abram (12.1-9)
„The LORD had said to Abram”
§1: 12.1-3
§2: 12.4-5
§3: 12.6-7
§4: 12.8-9

Abram in Egypt (12.10-20)
„Now there was a famine in the land”
§1: 12.10-13
§2: 12.14-16
§3: 12.17-20

Abram and Lot Separate (13.1-18)
„So Abram went up from Egypt to Negev”
§1: 13.1-2
§2: 13.3-4
§3: 13.5-7
§4: 13.8-9
§5: 13.10-13
§6: 13.14-17
§7: 13.18

Bibliografie:

Kenyon, F.G.
1915. The Codex Alexandrinus (Royal MS 1 D V-VIII): in Reduced Photographic Facsimile. London: British Museum. vol 1: Genesis – Ruth.

Rahlfs, Alfred (ed.)
1979. Septuaginta: Id est Vetus Testamentum graece iuxta LXX interpretes. Stuttgart: Deutsche Bibelgesellschaft [1935].

Tatu, Silviu
2004. Exegeza naraţiunilor biblice: Analiza literară a Judecătorilor. Metanoia: Oradea.

2007. The Abraham Narrative Act (Gen 11.27-25.11) in the Tradition of Some Ancient and Mediaeval Biblical Manuscripts: Exegetical Implications of Delimitation Criticism, lucrare susţinută la Conferinţa Internaţională a SBL – Edinburgh 2-6 iulie 2006: Pericope workshop. Avansată pentru tipar. Pericope, 6. Leiden: Brill.

Anunțuri

Comentarii închise la Delimitarea, I: Mărci disjunctive din tradiţia iudaică şi cea creştină

Din categoria SVT2

DELIMITAREA, II: Diviziuni textuale promovate de autori moderni

Împărţirea cărţilor biblice pe capitole debutează undeva la jumătatea secolului XIII prin cardinalul spaniol Hugone de St. Caro şi englezul Stephen Langton, arhiepiscop de Canterbury. În tipar apare pentru prima dată în concordanţa biblică a lui Isaacus Nathan la jumătatea secolului XV şi în ediţia din 1521 a Bibliei Rabinice a lui Daniel Bomberg.

Structura cărţii conform Nahum M. Sarna (1989)

1.1-2.3 Creaţia
2.4-3.24 Edenul şi expulzia: condiţia umană
cap 4 Realitatea din afara Edenului
5.1-6.8 Cartea genealogiilor
6.9-9.17 Noe şi potopul
9.18-27 Depravarea Canaanului
cap 10 Tabelul neamurilor
11.1-9 Turnul Babel
11.10-32 De la Şem la Avraam: tranziţia către patriarhi
capp 12-13 Alegerea lui Avraam de către Dumnezeu
cap 14 Salvarea lui Lot de către Avraam
cap 15 Legământul prin sacrificii
cap 16 Sara, Hagar şi naşterea lui Işmael
cap 17 Legământul în carne
cap 18 Caracterul lui Avraam; natura lui Dumnezeu
cap 19 Distrugerea Sodomei şi Gomorei
20.1-21.34 Avraam, Sara şi Abi-Melek
22.1-19 Akedah: Legarea lui Isaak
22.20-24 Urmaşii lui Nahor
cap 23 Peştera Makpela
cap 24 Logodna lui Isaak
25.1-18 Genealogiile lui Avraam
25.19-34 Isaak, Părintele a două naţiuni
cap 26 Aventurile lui Isaak
27.1-28.9 Iakov îşi însuşeşte ilicit binecuvântarea
28.10-22 Întâlnirea lui Iakov cu Dumezeu
29.1-30 Căsătoriile lui Iakov
29.31-30.43 Naşterea copiilor lui Iakov
31.1-32.3 Iakov şi Laban: Finalul
32.4-33.1 Iakov şi Esau din nou
cap 33 Reuniunea şi întoarcere
cap 34 Violarea Dinei
35.1-15 Tradiţia Betelului
35.16-29 Afaceri de familie
cap 36 Descendenţa lui Esau
cap 37 Prologul istoriei lui Iosif
cap 38 Iuda şi Tamar
cap 39 Iosif în gospodăria lui Potifar
cap 40 Iosif în temniţă
cap 41 Eliberarea lui Iosif şi ridicarea sa la putere
capp 42-43 Iosif şi fraţii săi din nou
cap 44 Ultima testare a fraţilor lui Iakov
cap 45 Reconcilierea
46.1-47.10 Migraţia în Egipt
47.11-27 Politicile agrare ale lui Iosif
47.28-31 Iakov se pregăteşte de moarte
cap 48 Efraim şi Manase
cap 49 Testamentul lui Iakov
50.1-14 Bocetul şi înmormântarea
50.15-26 Iosif şi fraţii săi: finalul

După Gary A. Rendsburg (1986), Geneza are o structură foarte minuţios gândită cu ajutorul structurilor corespondente (concentrică, chiasm, paralelă). Astfel, cartea se împarte în trei secţiuni principale: Istoria primitivă (1:1-11:26), Ciclul „Avraam” (11:27-22:24), ciclul „Iacov” (25:19-35:22) şi Istoria lui Iosif (37:1-50:26). Între ele se găsesc materiale de natură conectivă, adică 23:1-25:18 şi 35:23-36:43. Structura acestor secţiuni este după cum urmează:

Istoria primitivă (1:1-11:26) – structură pseudo-paralelă (p. 8 )

A Creaţia, cuvintele lui Dumnezeu către Adam (1:1-3:24)
B Fiii lui Adam (4:1-16)
C Dezvoltarea tehnologică a umanităţii (4:17-26)
D Cele Zece Generaţii de la Adam la Noe (5:1-32)
E Căderea: Nefilim (6:1-8)
A´ Potopul, Cuvintele lui Dumnezeu către Noe (6:9-9:17)
B´ Fiii lui Noe (9:18-29)
C´ Dezvoltarea etnică a umanităţii (10:1-32)
E´ Căderea: Turnul Babel (11:1-9)
D´ Cele Zece Generaţii de la Noe la Terah (11:10-26)

Primele cinci secţiuni sunt reduplicate (tema, subiectul şi chiar cuvintele-cheie sunt similare) aproape perfect. Plasarea asimetrică a secţiunii D´ permite continuarea acestui ciclu cu următorul în care unul dintre cei trei descendenţi ai lui Terah urmează să preia rolul principal. În timp ce, în prima jumătate a acestui ciclu, se constată o decelerare de la bine la rău, în a doua jumătate decelerarea vizează o altă pereche de termeni cu valoare etică: drept (6:9) – „conspiratori” (11:6).

Ciclul „Avraam” (11:27-22:24) – structură concentrică (pp. 28-29)

A Genealogia lui Terah (11:27-32)
B Începutul odiseii lui Avraam (12:1-9)
C Sarai în palatul străin, finalizarea fericită a incidentului; Avram se desparte de Lot (12:10-13:18)
D Abram salvează Sodoma şi Gomora (14:1-24)
E Legământul cu Avram; anunţarea lui Işmael (15:1-16:16)
E´ Legământul cu Avraam; anunţarea lui Isaac (17:1-18:15)
D´ Avraam încearcă să salveze Sodoma şi Gomora şi pe Lot (18:16-19:38)
C´ Sara în palatul străin, finalizarea fericită a incidentului; Avraam se desparte de Işmael (20:1-21:34)
B´ Climaxul odiseii lui Avraam (22:1-19)
A´ Genealogia lui Nahor (22:20-24)

Cel mai semnificativ element care susţine această împărţire este folosirea numelui Avram în prima jumătate (A-E) şi folosirea lui Avraam în a doua jumătate (E´-A´). Suplimentar, divinitatea se prezintă cu numele Elohim în a doua jumătate a naraţiunii, după ce în prima apăruse doar ca YHWH. Rendsburg se referă la ele ca „elemente de control care indică faptul că structurarea redacţională prezentată pentru Ciclul «Avraam» reprezintă un design bine gândit” (p. 47).

Materialul de legătură cu Ciclul „Iacov”
A. Moartea şi funeraliile Sarei (23:1-20)
B. Căsătoria lui Isaac (24:1-67)
C. Fiii lui Avraam (25:1-6)
D. Moartea şi funeraliile lui Avraam (25:7-11)
E. Fiii lui Işmael (25:12-18)

Materialul de legătură cu Ciclul „Iosif”
A´ –-
C´ Fiii lui Iacov (35:23-26)
D´ Moartea şi funeraliile lui Isaac (35:27-29)
B´ Căsătoriile lui Esau (36:1-5)
E´ Fiii lui Esau (36:6-43)

Ciclul „IACOV” (p. 53-4) – structură concentrică (25:19-35:22)

A Se caută un oracol, probleme la naştere, se naşte Iacov (25:19-34)
B Interludiu: Rebeca în palat străin, pactul cu străinii (26:1-34)
C Iacov se teme de Esau şi fuge (27:1-28:9)
D Mesagerii (28:10-22)
E Sosirea în Haran (29:1-30)
F Soţiile lui Iacov sunt fertile (29:31-30:24)
F´ Turmele lui Iacov sunt fertile (30:25-43)
E´ Fuga din Haran (31:1-54)
D´ Mesagerii (32:1-33)
C´ Iacov se întoarce şi se teme de Esau (33:1-20)
B´ Interludiu: Dina în palat străin, pactul cu străinii (34:1-31)
A´ Oracolul împlinit, probleme la naştere, Iacov devine Israel (35:1-22)

O structură similară este promovată şi de Fishbane (1979, 42), cu diferenţa că el preferă o structură în plic, unde piesa centrală (F) este constituită de două subunităţi 30.1-24 şi 30.25-43. Pivotul acestei secţiuni pare a fi 30:22-25 – iterarea dorinţei de repatriere (Fishbane 1979, 32). Secţiunile succesive sunt conectate prin intermediul a diverse elemente comune (nexus).

Ciclul „IOSIF” (p. 80) – structură concentrică

A Iosif şi fraţii săi, Iacov se desparte de Iosif pentru că Iosif „este mort” (37:1-36)
B Interludiu: Iosif este absent (38:1-30)
C Revers: Iosif este învinovăţit, soţia lui Potifar este declarată nevinovată (39:1-23)
D Iosif devine eroul Egiptului (40:1-41:57)
E Două călătorii în Egipt (42:1-43:34)
F Testul final (44:1-34)
F´ Concluzia testului (45:1-28)
E´ Relatarea a două migraţii în Egipt (46:1-47:12)
D´ Iosif este eroul Egiptului (47:13-27)
C´ Revers: Efraim este considerat întâi-născut, iar Manase secundul (47:28-48:22)
B´ Interludiu: Iosif este prezent doar nominal (49:1-28)
A´ Iosif şi fraţii săi, Iacov se desparte de Iosif pentru că Iacov este mort (49:29-50:26)

Ciclul este considerat o nuvelă (p. 80). Diverse conexiuni se pot identifica nu numai între secţiunile corespondente dar şi între cele succesive. Pe baza argumentelor linguistice, literare, a aluziilor de factură istorică, a conexiunilor dintre Geneza şi 2 Sam. 11-15, Rendsburg concluziona că Geneza a fost redactată în forma sa finală cel mai probabil în sec. al X-lea a.Chr., în perioada Regatului Unit, fie în perioada domniei lui David, fie la începutul domniei lui Solomon. Existenţa elementelor arhaice nu este contestată, dar ele indică înspre existenţa unor documente mai vechi incorporate în formatul final. Aluziile istorice constituie cele mai clare dovezi ale unei datări târzii a redactării cărţii: Gen 15:18-21; 25:23, 27:29 (cf. 2Sam. 8:14); 27:40 (cf. 1Regi 11:14-25); 19:37-38 (cf. 2Sam 8:2; 10:6-14); 31:45-54 (cf. 2Sam 10:19); 26:26-31 (cf. 1Sam 27:1-28:2); 14:18-24 (cf. 2Sam 8:6). Tot aici se încadrează şi menţionarea numelor unor localităţi: Dan, Beer-Şeba, Mahanaim (Gen 32:3; 2Sam 17:24, 27), Hebron (13:18; 23:2, 19; 35:27; 37:14 cf. 2Sam 2:1-4, 5:1-3), Efrata-Betlhehem (Gen 35:19, 1Sam. 17:12). Menţionarea Betelului ca spaţiu cultic indică faptul că redactarea finală trebuie să se încheiat înaintea reformei religioase a lui Ieroboam, în care Betelul apărea ca centrul religios al cultului păgân înfiinţat de acesta. Perspectiva tribală asupra naţiunii şi proeminenţa lui Iuda printre triburile lui Israel sunt elemente care se potrivesc cel mai bine perioadei pre-solomonice (Rendsburg 1986, 108-14).

Bibliografie:

Fishbane, Michael
1979. Biblical Text and Texture: A Literary Reading of Selected Texts. Oxford: One World, 1998; iniţial publicată de Schoken Books.

Rendsburg, Gary A.
1986. The Redaction of Genesa, Winona Lake, Ind.: Eisenbrauns.

Sarna, Nahum M.
1989. Genesis. The JPS Torah Commentary, Philadelphia: The Jewish Publication Society.

Comentarii închise la DELIMITAREA, II: Diviziuni textuale promovate de autori moderni

Din categoria SVT2