Delimitarea, I: Mărci disjunctive din tradiţia iudaică şi cea creştină

Geneza 12.1-13.18: Studiu pe caz pe versiunile: Septuaginta (Codex Alexandrinus, Rahlfs), Cornilescu, NIV

Pentru secţiunea teoretică asupra acestui subiect vezi (Tatu 2004, 23-31).

(1) Codex Alexandrinus
Textul este fragmentat în paragrafe de dimensiuni relativ mici, faptul fiind evidenţiat prin scrierea primei litere din paragraful cel nou ca majusculă în marginea coloanei de text. Paragraful anterior este, de regulă, lăsat necompletat. Pentru un studiu mai elaborat al tehnicii folosite în comparaţie cu alte versiuni antice şi medievale ale textului biblic vezi (Tatu 2007).13.jpg

12.1-3
12.4
12.5
12.6-7
12.8a
12.8b
12.9-10a
12.10b
12.11-13
12.14-16a
12.16b
12.17
12.18-19
12.20
13.1-4
13.5-6
13.7a
13.7b
13.8-9
13.10-11
13.12
13.13
13.14-16
13.17
13.18

Evaluate la nivel de conţinut, paragrafele identificate mai sus indică următoarele elemente:

12.1-3 monolog (Dumnezeu) (1A)
12.4 Personaj central (Avram): răspuns pragmatic (1B)
12.5 Material epexegetic
12.6-7 Context spaţial nou (2AB)
12.8a Context spaţial nou
12.8b Răspuns nou (iniţiativa divină)
12.9-10a Context spaţial nou
12.10b Context spaţial nou
12.11-13 monolog (Avram)
12.14-16a Personaj central (Faraon)
12.16b Personaj central (Avram)
12.17 Personaj central (Dumnezeu)
12.18-19 Personajul central (Faraon): decretul (3A)
12.20 Personajul central (slujitorii lui Faraon): răspuns pragmatic (3B)
13.1-4 Personajul central: Avram
13.5-6 Personajul central: Lot
13.7a Situaţia dintre cele două personaje
13.7b Context istoric: canaaneenii
13.8-9 Dezamorsarea crizei
13.10-11 Opţiunea lui Lot
13.12 Opţiunea lui Avram
13.13 Context istoric: sodomiţii
13.14-16 Promisiunea
13.17 Porunca
13.18 Avram

(2) LXX – Rahlfs
Ediţia lui Rahlfs se îndepărtează de Codicele alexandrin, preferând împărţirea pe paragrafe ample.

12.1-9 kai eipen kurios
12.10-20 kai egeneto limos
13.1-13 Anebei de Abram ex Aiguptou
13.14-18 O de Theos eipen too Abram

(3) Cornilescu
Observaţi că paragrafarea propusă de Cornilescu urmăreşte îndeaproape subdiviziunile textuale sugerate de ediţia lui Rahlfs asupra Septuagintei. Evident, este prea devreme pentru a sugera orice înrudiri între cele două versiuni.

Plecarea şi sosirea lui Avraam în ţara Canaan (12.1-9)
„Domnul zisese lui Avram”

Avraam în Egipt (12.10-20)
„A venit însă o foamete în ţară”

Întoarcerea lui Avram în Canaan. Despărţirea de Lot (13.1-13).
„Avram s-a suit din Egipt în ţara de la miazăzi”

Făgăduinţa dată lui Avram (13.14-18)
„Domnul a zis lui Avram”

(4) New International Version
Paragrafarea NIV este mai migălos prelucrată, acordând atenţie detaliilor. Se constată că se apropie destul de mult de Codicele alexandrin, fără a fi la fel de fragmentată.

The Call of Abram (12.1-9)
„The LORD had said to Abram”
§1: 12.1-3
§2: 12.4-5
§3: 12.6-7
§4: 12.8-9

Abram in Egypt (12.10-20)
„Now there was a famine in the land”
§1: 12.10-13
§2: 12.14-16
§3: 12.17-20

Abram and Lot Separate (13.1-18)
„So Abram went up from Egypt to Negev”
§1: 13.1-2
§2: 13.3-4
§3: 13.5-7
§4: 13.8-9
§5: 13.10-13
§6: 13.14-17
§7: 13.18

Bibliografie:

Kenyon, F.G.
1915. The Codex Alexandrinus (Royal MS 1 D V-VIII): in Reduced Photographic Facsimile. London: British Museum. vol 1: Genesis – Ruth.

Rahlfs, Alfred (ed.)
1979. Septuaginta: Id est Vetus Testamentum graece iuxta LXX interpretes. Stuttgart: Deutsche Bibelgesellschaft [1935].

Tatu, Silviu
2004. Exegeza naraţiunilor biblice: Analiza literară a Judecătorilor. Metanoia: Oradea.

2007. The Abraham Narrative Act (Gen 11.27-25.11) in the Tradition of Some Ancient and Mediaeval Biblical Manuscripts: Exegetical Implications of Delimitation Criticism, lucrare susţinută la Conferinţa Internaţională a SBL – Edinburgh 2-6 iulie 2006: Pericope workshop. Avansată pentru tipar. Pericope, 6. Leiden: Brill.

Anunțuri

Comentarii închise la Delimitarea, I: Mărci disjunctive din tradiţia iudaică şi cea creştină

Din categoria SVT2

Comentariile nu sunt permise.