Evaluarea

Evaluarea presupune două elemente esenţiale:
1. Discutarea elementelor temporale ale profeţiei (dacă este cazul)
2. Identificarea temei, raţionamentului şi a elementelor de coeziune ale discursului

1. Temporalitatea profeţiilor
Sunt posibile referinţe la trecut, situaţie în care verbe de tip wayyiqtol sau yiqtol sunt folosite. Aceasta constituie secţiunea numită „acuzaţia” oracolului profetic. Secvenţa specific predictivă este constituită de verbe de tip weqatal. Aceasta constituie secţiunea numită „sentinţa”. În plus, la nivelul secţiunii predictive, se mai pot face nişte distincţii suplimentare. Folosirea expresiilor introductive „în ziua aceea”, „în vremea aceea”, „în acele zile” etc. pot sugera diverse segmente ale timpului viitor. Schimbarea persoanei subiectului poate fi folosită în acelaşi scop (Ez. 26.7-14). Fenomenul suprapunerii mai multor planuri de viitor în predicţia profetului seamănă cu procedeul în racursi folosit în artele vizuale şi a primit, în studiile biblice, numele de telescopare profetică.

2. Tema şi topica
Conform analizei textuale orientate spre semnificaţie propuse de Kathleen Callow (1998, 230), tema este miezul proeminent al unui mesaj în desfăşurare. Prin urmare, tema este o categorie semantică care se referă la forţa principală a unui mesaj; aceasta variază în funcţie de configuraţia textului, cuvintele înrudite şi reiterarea enunţului (Callow 1998, 232-3). Topica este o categorie semantică de rang superior temei, care se referă la materialul conceptual dintr-un mesaj, de importanţă centrală pe tot parcursul unui text (Callow 1998, 217 ff).

Gramatica sistemic-funcţională imaginează textul ca pe o confluenţă de sisteme, unele privitoare la structură (sistemul tematic şi sistemul informaţional) şi altele privitoare la coeziune (conjuncţia, referinţa, elipsa şi coeziunea lexicală). Din moment ce coeziunea lexicală este cea mai relevantă în acest moment al analizei, ne limităm la explicaţiile adiacente acesteia (IFG 2004, 570 ff). Coeziunea lexicală este un sistem în care sensul este codificat la un nivel superior enunţului prin intermediul opţiunilor lexicale exprimate de autor. Relaţia dintre elementele lexicale cunoaşte mai multe posibilităţi: repetiţia (nu neapărat reproducerea identică a unei anumite forme), sinonimia (cu antinomia ca formă opusă), hiponimia (unul dintre termeni este o subspecie a celuilalt), meronimia (un termen este parte a celuilalt) şi colocaţia (ocurenţa unui termen în relaţie logică, naturală, cu un altul). Pentru a face distincţia dintre hiponimie, meronimie şi colocaţie, câteva exemple sunt necesare.

Oracolul împotriva arameilor din Damasc (1.3-5) face uz de câteva elemente lexicale: păcate, Damasc, treierătoare de fier, Ghilad, foc, dinastia lui Hazael, fortăreaţa lui Ben-Haddad, porţile Damascului, stăpânitorul câmpiei Aven, sceptrul din Bet-Eden, poporul arameu, exil, Chir. Între Damasc şi fortăreaţa lui Ben-Haddad există o relaţie de sinonimie. Între dinastia lui Hazael, stăpânitorul câmpiei Aven şi sceptrul din Bet-Eden există o relaţie de hiponimie. Între fortăreaţa lui Ben-Haddad şi porţile Damascului există o relaţie de meronimie, la fel cum există între poporul arameu şi Damasc. Colocaţia defineşte relaţia dintre dinastia lui Hazael şi fortăreaţa lui Ben-Haddad, sau cea dintre păcate şi foc. Pentru simplificare, notăm relaţia dintre elementele lexicale cu următoarele simboluri:
/ repetiţia,
~ sinonimia,
+ hiponimia (varietăţi ale aceluiaşi tip, subspecii ale aceleiaşi specii)
^ meronimia (părţi ale aceluiaşi întreg),
# colocaţia.

În oracolul din 5.18-27 pot fi identificate următoarele relaţii: ziua Domnului (5.18A/5.18B/5.20A), întuneric ~ lumină (5.18C, 20A), întuneric – lumină (5.18C/5.20A), întuneric – întunecime (5.20A~B), fără lumină – fără pic de strălucire (5.20A~B), leu – urs – şarpe (5.19bA +5.19bB + 5.19cB). Coeziunea acestei unităţi a oracolului sprijină unitatea sa ca strofă.

Începând cu v. 21, elemente lexicale din alte domenii semantice îşi fac apariţia: sărbători – adunări solemne (5.21A + 5.21B), arderi de tot – jertfe de mâncare – daruri de pace (5.22A + 5.22B + 5.22C), sunetul cântărilor – melodia lirelor (5.23A + 5.23B), judecata – dreptatea (5.24A ~ 5.24B), apele – torenţii (5.24A ~ 5.24B), jertfă pentru vină – jertfă de mâncare (~ 5.25A / 5.22B), Sikut – Kiyun – steaua zeilor (5.26A + 5.26B + 5.26C), Sikut (Kiyun, steaua zeilor) – dincolo de Damasc (5.26ABC # 5.27D).

Reluarea elementelor lexicale din vv. 21-23 şi în v. 25 sugerează că cele două unităţi sunt conectate. Versetul 24 obstrucţionează, totuşi, continuarea naturală a strofei 5.21-24. În plus, în v. 25 se schimbă şi contextul geografic şi apar noi referinţe la idoli. Prin urmare, 5.25-27 poate fi considerată a treia strofă a acestui oracol.

Bibliografie:
Callow, Kathleen. 1998. Man and Message: A Guide to Meaning-Based Text Analysis. Lanham, MD/Dallas: University Press of America and Summer Institute of Linguistics.

Conrad, Edgar. 2003. Reading the Latter Prophets: Toward a New Canonical Criticism. JSOTSupl., 376. London: T&T Clark, A Continuum Imprint.

Halliday, M.A.K. 2004. An Introduction to Functional Grammar. Ediţia a III-a revizuită de M.I.M. Matthiessen. London: Arnold. Abreviată IFG.

Lyons, John. 1995. Linguistic Semantics: An Introduction. Cambridge: University.

Anunțuri

Comentarii închise la Evaluarea

Din categoria Curs online SVT3

Comentariile nu sunt permise.