Red thin line – La hotarul dintre viaţă şi moarte

thin_red_line.png

Caseta tehnică

Producători: R.M. Geisler, John Roberdeau, Grant Hill
Regia şi scenariul: Terrence Mallick după un roman de James Jones
Muzica: Hans Zimmer

În distribuţie: Sean Penn, Jim Caviezel, Ben Chaplin, John Cusack, Woody Harrelson, Elias Koteas, Nick Nolte, George Clooney (abia 30 sec.)

Deşi a fost nominalizat în 1999 pentru premiul Oscar la 7 categorii, acestea au fost împărţite între Shakespeare in Love, Saving Private Ryan şi Life is Beautiful. A primit totuşi „Ursul de aur” la festivalul filmului de la Berlin.

Comentarii

Film cu valoare de document despre încleştarea dintre americani şi japonezi în cel de-al doilea război mondial pentru eliberarea insulelor Solomon. La 7 august 1942 americanii intrau, în sfârşit, în război, contribuind decisiv la desfăşurarea operaţiunilor pe frontul de răsărit. De la Guadalcanal încoace extinderea imperiului japonez s-a oprit. Operaţiunile vor continua a se desfăşura până la 21 februarie 1943. Ceea ce descrie acest film s-a petrecut după invazia puşcaşilor marini, care au recuperat aeroportul, cel mai probabil pe 13 octombrie când primele unităţi ale armatei au descins aici.

În ciuda evidentei sale valori istorice, filmul este mai mult decât un simplu documentar. Problematica atinsă de film vizează individualismul şi efectele sale dezastruoase asupra umanităţii. Chiar şi în condiţii limită, precum războiul, unde camaraderia şi-ar găsi cel mai bine locul, ea rămâne floare rară. Războiul este purtat de fiecare, individual. Fiecare soldat caută să-şi scape propria piele, după cum bine sintetizează sergentul Welsh. Pe acest fond se poate explica teroarea care măcina rândurile militarilor mai mult decât mitralierele japoneze. Orice ordin care-i împinge pe indivizi la acţiuni sacrificiale de recunoaştere sau asalt este considerat un adevărat blestem, iar plecarea într-o astfel de misiune – sinucidere curată. Rămân soţii şi mame nemângâiate şi ani netrăiţi pentru ca să poată fi acceptate cu non-şalanţă şi cu eroism misiunile nebuneşti ale colonelului Tall. În viziunea acestuia orice obiectiv militar se cucereşte cu anumite sacrificii. Adevăraţii lideri sunt cei dispuşi la sacrificii, valoarea lor fiind direct proporţională cu numărul soldaţilor de care se pot dispensa pentru atingerea scopului lor. De fapt scopul lor, egoist şi meschin şi el, este avansarea în grad. Eroismul este mai degrabă conjunctural, cel puţin la nivel teoretic, pentru că aproape că lipsesc eroii veritabili. Vorbesc aici despre acele personaje care se sacrifică pentru o cauză, pentru binele altora. Tocmai prin faptul că sunt puţini, valoarea lor este mai evidentă.

Sergentul Keck este primul care surprinde în acest sens. El îşi repară greşeala de a fi amorsat o grenadă prinsă la brâu, aruncându-se pe pământ. Astfel, grupa pe care o conducea este protejată. Sergentul Welsh îl urmează, atunci când străbate terenul aflat sub ţinta focului duşman doar pentru a oferi unui camarad rănit mortal dozele de morfină necesare pentru a calma durerea. Chiar dacă este destul de imobil, căpitanul Staros dovedeşte un comportament eroic atunci când refuză cu încăpăţânare ordinul colonelului de a ataca frontal dealul. Deşi se dovedeşte a fi avut dreptate cu varianta propusă, el este trimis acasă de pe front, cu false onoruri în buzunar. Un alt soldat, se aruncă vitejeşte în atac, în ciuda ordinului de retragere deja emis, şi cuiburile de mitraliere încep să cadă unul câte unul. Bineînţeles, supremul sacrificiu este oferit de personajul principal al filmului, soldatul Witt, neînţeles de nimeni. Oportunitatea întâlnirii unei veritabile comunităţi creştine l-a transformat şi i-a insuflat puterea morală de supravieţui ororilor unui război.

Încă din 1918 senatorul american Hiram Warren Johnson spunea „când vine războiul prima pierdere este adevărul”. Afirmaţia viza relaţia armatei cu presa, dar poate că mai sunt şi alte lucruri care sunt sacrificate, afară de informaţiile despre starea frontului. Poate că, pentru a fi în stare să ucizi pe un semen, trebuie să ascunzi adevărul despre tine însuţi, chiar despre umanitate. Ca să fii capabil a profita de pe urma războiului poate că trebuie să ascunzi adevărul despre tine însuţi şi despre Dumnezeu. Tocmai acest lucru nu este dispus a-l realiza soldatul Witt. El îşi păstrează o candoare de invidiat. Este singurul care-şi face procese de conştiinţă după uciderea unui duşman şi moare visând la frumuseţea comunităţii ideale. Marele câştig al vieţii sale este sergentul Welsh, care înţelege în final că ieşirea din individualism şi egoism necesită efort. Destinul îi atrage pe oameni, dar adevăraţii oameni ştiu să-şi trăiască umanitatea ca Witt.

Întrebări:
1. Reprezintă războiul o situaţie excepţională în care trebuie să ne purtăm de o manieră excepţională?
2. Este războiul compatibil cu valorile creştine?

Comentariile sunt închise pentru Red thin line – La hotarul dintre viaţă şi moarte

Filed under Arte vizuale

Comentariile sunt închise.