Carte, cinste cui te-a scris!

IDEA

Numărul din mai/iunie 2007 al revistei Alianţei Evanghelice din Marea Britanie, IDEA Magazine, a publicat o reclamă a Slavic Gospel Association care spunea astfel: „Of the 60,000 university books in a Christian library in Romania, 96% are in English! Only 4% of reference books used by Romanian theological students at Emanuel University are written in Romanian. As only a handful of new books are published each year in Romania, students must first study English before they can begin to study the Word of God. …”.

Adică în limba română: „Dintre cele 60,000 de cărţi universitare într-o bibliotecă creştină din România, 96% sunt în engleză! Numai 4% dintre cărţile de referinţă folosite de studenţii români la teologie la Universitatea Emanuel sunt scrise în română. Cum numai o mână de cărţi noi sunt publicate în fiecare an în România, studenţii trebuie mai întâi să studieze limba engleză înainte ca să înceapă a studia Cuvântul lui Dumnezeu.” Urmează un apel pentru donaţii pentru publicarea de carte de teologie evanghelică în România şi în alte ţări din fostul bloc comunist, din moment ce Slavic Gospel Association lucrează în această zonă geografică.

Ce comunică anunţul?

Încă de la prima citire constat o confuzie serioasă. Fondul total de carte presupune un număr aproximativ de 60,000 de cărţi. Dintre acestea, se spune cu litere îngroşate şi mai mari decât restul articolului, 96% sunt în limba engleză, iar numai restul (4%, adică 2400 de cărţi) sunt în limba română. Problema este că în următoarea propoziţie, anunţul susţine că acestea ar fi „cărţi de referinţă folosite de studenţii români la teologie”. Cărţile de referinţe sunt cele de tipul dicţionarelor, enciclopediilor, cărţilor rare, sau cărţilor selectate ca bibliografie indispensabilă. În plus, după anunţul acesta, cărţile de referinţă trebuie să fie strict de teologie.

Cea mai controversată dintre toate informaţiile este aceea care spune că numai „o mână” de cărţi de teologie sunt publicate anual în România. Să fie acest „handful” un termen informal pentru un număr incontrolabil dar minor? Din discuţia purtată cu reprezentantul SGA inteleg că este vorba despre 8-9 cărţi de teologie.

Întrebările ridicate de articol

Întrebările ridicate de acest articol sunt numeroase. Există numai 2400 de cărţi în limba română în colecţia bibliotecii Emanuel? Personal am motive serioase să mă îndoiesc de acest număr. Să fie numai 2400 de cărţi de TEOLOGIE în limba română? Cu siguranţă nu poate fi vorba despre 2400 de cărţi de TEOLOGIE DE REFERINŢĂ, deoarece presupun că întreg sectorul de referinţă nu numără 2400 de cărţi în total. Să se publice numai 8-9 cărţi de teologie în România anual? La definirea termenului de carte teologică de către SGA am primit răspunsul că ar fi vorba de „sound evangelical theology”. În cazul acesta mai avem de clarificat şi cine defineşte standardul de doctrină sănătoasă evanghelică. În fine, nu înţeleg care este problema că studenţii la teologie trebuie să studieze limba engleză şi să citească lucrări de teologie în limba engleză?

Există numai 2400 de cărţi în limba română în colecţia bibliotecii Emanuel?

Dacă luăm în considerare secţiunile de literatură şi limbă română, sociologie şi teologie din Biblioteca Emanuel, ca să nu mai punem la socoteală sutele de itemuri bibliografice din sectorul de jurnale teologice (mai ales colecţiile Îndrumătorul Creştin Baptist, Studii Teologice, Biserica Ortodoxă, Mitropolia Ardealului, Mitropolia Banatului etc.) probabil că numărul de 2400 de itemuri în limba română este cu totul exclus.

Să fie numai 2400 de cărţi de TEOLOGIE în limba română?

Probabil că cu un număr atât de mic de carte teologică în limba română, Institutul Biblic Emanuel (pe atunci) nu ar fi primit niciodată acreditarea. O simplă estimare îmi arată că numai eu, în calitate de bibliotecar şef al bibliotecii în perioada 1996-2001 trebuie să fi achizitionat un minim de 2000 de cărţi de teologie în limba română.

Ce înseamnă teologie evanghelică curată?

Aici îmi permit să propun o definiţie de lucru: acea teologie coerentă cu mărturisirile de credinţă ale bisericii apostolice şi postapostolice, cu sublinierea autorităţii şi ineranţei Scripturii, a slujirii misionare a societăţii. Din această perspectivă este posibil ca şi alte confesiuni creştine nepartenere ale Alianţei Evanghelice din România să se potrivească criteriilor. Între cărţile de teologie să socotim cărţile devoţionale şi cele de popularizare a teologiei? Există autori cu standard academic care au făcut carieră din publicarea de carte de nivel popular. Nu văd de ce aceştia să fie excluşi, doar pentru a-i include pe confraţii lor mai tineri grăbiţi a urca pe treptele ierarhiei academice producând cărţi cu argument sofisticat sau aparenţă de academism.

Deci să se publice numai 8-9 cărţi teologice în România anual?

Dacă luăm în considerare cele 41 de edituri creştine evanghelice de pe lista de mai jos, un asemenea număr pare cu totul neverosimil.

Noua Speranţă, Timişoara
Metanoia, Timişoara
Impact media, Timişoara
Multimedia, Arad
Candela, Arad
Carmel Print, Arad
Majesty press, Arad
Universitatea Emanuel, Oradea
Societatea biblică română, Oradea
Jubilate, Oradea
Făclia, Oradea
Betania, Oradea
Reformatio, Oradea
Scriptum, Oradea
Casa cărţii, Oradea
Kerygma, Oradea
Life Publishers International, Oradea
Cartea Creştină, Oradea
Lampadarul de aur, Oradea
Colegiul biblic est-european, Oradea
LV Publishers, Oradea
Cristianus, Oradea
Hypogramos, Oradea
Fabrica de vise, Beiuş
Perla Suferinţei, Suceava
Discipolul
Aquaforte, Cluj
Logos, Cluj
Koinonia, Cluj
Lumina lumii, Sibiu
Agape, Făgăraş
Neemia, Braşov
CLC, Braşov
Samuel, Mediaş
Casa de editură Advent, Râmnicu-Vâlcea
Stephanus, Bucureşti
Societatea biblică interconfesională, Bucureşti
Editura Uniunii Comunităţilor Creştine Baptiste, Bucureşti
Liga Bibliei, Bucureşti
Card, Bucureşti
Viaţa şi sănătatea, Bucureşti

Ar fi interesant de aflat ce înseamnă carte teologică de nivel universitar in mentalitatea celor de la Slavic Gospel Association. Cu siguranţă când folosea referinţa la colecţia de 60,000 de cărţi de teologie dintre care numai 5% ar fi în română, nu se presupune niciodată că acestea ar trebui să fie şi de teologie evanghelică. Prin natura instituţiei, o şcoală presupune interacţiune de idei, în cazul nostru interacţiunea cu teologii care nu sunt neapărat evanghelici declaraţi. Prin urmare se poate presupune că este de dorit ca o bibliotecă academică evanghelică să acorde spaţiu şi cărţilor care nu reproduc teologia strict evanghelică, cum s-a şi întâmplat cu Biblioteca Universităţii Emanuel câtă vreme am slujit ca bibliotecar acolo. Adaug o listă de cărţi pe anii 2005 şi 2006, pe care intenţionez să o adnotez.

Carte 2005

1. Stott, J.R.W., Predica de pe Munte, Logos.
2. Grenz, S. et. all, Dicţionar de termeni teologici, Logos.
3. Foster, R., Disciplinele spirituale, Logos.
4. Verwer, G., Revoluţia iubirii, Logos.
5. White, J., Oglinda deformată, Logos.
6. Enns, P., Manual Teologic, Casa Cărţii.
7. Owen, J., Gloria lui Cristos, Făclia.
8. Lloyd-Jones, M., Viaţa în Cristos, Făclia.
9. Fairbairn, D., Ortodoxia răsăriteană din perspectivă occidentală, Multimedia.
10. Bunaciu, O. et. all, Împărţind drept Cuvântul Adevărului, Reformatio.
11. McDowell, J., Noi mărturii supuse dreptei judecăţi, Aqua forte.
12. Lubac, Henri de, Meditaţie asupra bisericii, Humanitas.
13. Weil, S., Forme de iubire implicită a lui Dumnezeu, Humanitas.
14. Marchiş, I., Cetiri, cateheze şi rugăciuni, Humanitas.
15. Marga, A., Filosofie şi teologie astăzi, Editura Fundaţiei pentru Studii Europene.
16. Mărtincă, I., Mozaic creştin: cursuri de teologie spirituală, Editura Universităţii din Bucureşti.
17. Mihălcescu, I., Curs de teologie fundamentală sau apologetică, Librăria Pavel Suru.
18. Tenace, M., Creştinismul bizantin: istorie, teologie, tradiţii monastice, Cartier.
19. Lewis, C.S., Treburi Cereşti I, Humanitas.
20. Lewis, C.S., Treburi Cereşti II, Humanitas.
21. Sf. Augustin, Sentinţe alese, I-VIII, Dacia.

Carte 2006

1. Lloyd-Jones, M., Crucea: metoda lui Dumnezeu de salvare, Perla Suferinţei.
2. Martyn Lloyd-Jones, Trezirea, Perla Suferinţei, 2006
3. Martyn Lloyd-Jones, Depresia spirituală, Perla Suferinţei, 2006
4. Martyn Lloyd-Jones, Bucurie negrăită: Botezul şi darurile Duhului Sfânt, Perla Suferinţei, 2006
5. Leonard Ravenhill, De ce întârzie trezirea?, Perla Suferinţei, 2006
6. John Piper, Nu-ţi irosi viaţa, Perla Suferinţei, 2006
7. John McArthur, 2 Timotei, Perla Suferinţei, 2006
8. Lowell Brueckner, Cristosul din Apocalipsa, Perla Suferinţei, 2006
9. Lowell Brueckner, Ce au înfăptuit mâinile noastre, Perla Suferinţei, 2006
10. Dincă, F., Iată că El vine pe nori, Făclia.
11. Brongers, S., Amprente ale inteligenţei creatoare, Făclia.
12. Milne, B., Cunoaşte adevărul, Făclia.
13. Nettles, T.J., Prin harul şi pentru slava Lui, Reformatio.
!4. Hendriksen, W., Evanghelia după Matei, Reformatio.
15. Peterson, D., Comuniunea cu Dumnezeu, Jubilate.
16. Torrey, R.A., Prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu, Casa cărţii.
17. Best, H., Închinarea neîncetată, Casa cărţii.
18. Vladimirescu, M.V., O istorie a Bibliei ebraice, Polirom.
19. Pelikan, J., Tradiţia creştină, vol. 2, Polirom.
20. Pelikan, J., Tradiţia creştină, vol. 3, Polirom.
21. Pelikan, J., Tradiţia creştină, vol. 4, Polirom.
22. Silva, M., Introducere în hermeneutică, Logos.
23. Stuart, D., Exegeza Vechiului Testament, Logos.
24. Stott, J.R.W., Chemarea la o viaţă nouă, Logos.
25. Fee, G., Exegeza Noului Testament, Logos.
26. Renwick, A.M. şi A.M. Harman, Povestea Bisericii, Logos.
27. McGrath, A., Doctrina creştină, Logos.

Aici nu au fost incluse volumele de predici, lucrările devoţionale sau de popularizare de teologiei extrem de numeroase. Printre numele celor mai cunoscuţi autori de asemenea lucrări pot fi incluşi: Philip Yancey, John Piper, John Ortberg, John McArthur, Selwyn Hughes, Billy Graham, Rick Warren, Iosif Ţon, Paul Negruţ şi alţii.

Am fi putut adăuga lucrări publicate de edituri ortodoxe (Deisis, Tehnoprint, Trinitas, Sophia, Anastasia, Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române etc.), catolice (Viaţa creştină, Presa Bună, Sapientia, Editura Arhiepiscopiei Romano-catolice din Bucureşti, Editura „Episcop Nicolae Popovici”, Editura română creştină etc.) sau chiar laice (Nemira, Herald, Curtea Veche, Hasefer etc) folositoare pregătirii teologice.

Centrul Naţional de Statistică raporta publicarea a nu mai puţin de 522 de lucrări de religie-teologie în 2004 şi o tendinţă crescătoare faţă de anii precedenţi. Cu siguranţă vom găsi printre ele ceva mai mult de 10 lucrări teologice, fie ele şi evanghelice.

Adevărul se lasă căutat, dar noi avem datoria să-l găsim. Cert este că „buzele mincinoase sunt o urâciune înaintea Domnului”, cel puţin în concepţia evreilor religioşi care ne-au lăsat Proverbele (Proverbe 12:22). Principiul este simplu, aplicaţia ne dă mai multă bătaie de cap.

Psalmul 2: Vasalitatea ca înţelepciune

Detaliu din biserica mânăstirii Sf Grigore din Sinai cu Isus Pantokrator.

1 De ce se întărâtă neamurile
şi de ce cugetă popoarele lucruri deşarte?
2 Regii pământului iau poziţie
şi conducătorii se strâng laolaltă
împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicând:
3 „Să rupem legăturile Lor
şi să aruncăm funiile Lor de pe noi!“

4 Cel Ce tronează în ceruri râde;
Stăpânul îşi bate joc de ei.
5 Apoi le vorbeşte în mânia Lui,
şi în urgia Lui îi îngrozeşte.
6 „Totuşi Eu L-am pus pe Împăratul Meu în Sion,
muntele Meu cel sfânt.“

7 Voi vesti hotărârea Domnului:
El Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut!
8 Cere-Mi
şi-Ţi voi da neamurile drept moştenire
şi întreg pământul în stăpânire!
9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier
şi le vei sfărâma ca pe vasele unui olar!“

10 De aceea, regilor, purtaţi-vă cu înţelepciune!
Judecători ai pământului, luaţi învăţătură!
11 Slujiţi Domnului cu frică
şi bucuraţi-vă tremurând!
12 Sărutaţi-L pe Fiu,
ca nu cumva să se mânie şi să pieriţi pe cale,
căci mânia Lui este gata să se aprindă!

Fericiţi sunt toţi cei ce se încred în El!

Textul provine din versiune Noua traducere în limba română (IBS, 2007)

Al doilea psalm continuă ideea fericirii din primul. Aici, însă, spiritualitatea autentică este definită în termenii loialităţii faţă de regele de la Ierusalim, cu care Dumnezeu se identifică într-o relaţie de tip tată-fiu. În funcţie de participanţii cărora li se dă glas, se pot identifica patru strofe: constatarea intenţiilor vasalilor (vv. 1-3), reacţia lui Dumnezeu (vv. 4-6), mesajul profetului către „unsul Domnului” (vv. 7-9) şi mesajul profetului către vasali (vv. 10-12).

Vasalitatea popoarelor despre care se vorbeşte aici face referire la situaţia popoarelor cucerite de regele David şi incluse în imperiul lăsat moştenire fiilor săi. Alterarea echilibrului politic de către popoarele vasale este sancţionată de Dumnezeu prin profetul Său deoarece reprezintă un atentat la ordinea regională controlată de Dumnezeu. Construirea unei alianţe de ieşire de sub suzeranitatea regelui de la Ierusalim este inutilă, nu numai pentru că este călcat legământul de suzeranitate / vasalitate dar şi pentru că atentează la dreptul de suveran al Maiestăţii Sale, Domnul.

A se observa că Dumnezeu nu Îşi are locuinţa pe pământ, ci în cer; acolo se află tronul Său şi de acolo emite decrete. Relaţia apropiată dintre Dumnezeu şi reprezentantul Său pe pământ este subliniată din nou, de data aceasta prin intermediul decretului divin prin care se recunoaşte că împăratul de la Ierusalim reprezintă interesele Împăratului ceresc. Intenţiile de revoltă la adresa împăratului pământesc sub iluzorii atâta vreme cât Împăratul ceresc nu este de acord cu această schimbare de status-quo.

Decretul Domnului continuă, dar acesta este relatat ca o declaraţie înaintată de profet Împăratului pământesc ca un mesaj din partea Domnului pentru el, ca o reconfirmare a susţinerii divine pentru tronul său. Aici este specificată natura relaţiei dintre Împăratul ceresc şi cel pământesc, care nu este una de tip suveran / vasal, ci una mai apropiată de tip tată / fiu. Tocmai în virtutea acestei relaţii, Dumnezeu delegă pe fiul Său cu responsabilitatea stăpânirii popoarelor. Această încredinţare, însă, se face doar la solicitarea responsabilă a Fiului. Domnia sa are potenţialul de a se extinde la întreaga lume. Autoritatea cu care împăratul pământesc controlează popoarele vasale este ilustrată prin două metafore – sceptrul de fier şi vasele de lut – care sugerează stabilitatea, respectiv instabilitatea celor două entităţi, în relaţie una cu cealaltă.

În aceste condiţii, consecinţa naturală cea mai favorabilă este acceptarea suveranităţii împăratului de la Ierusalim. De data aceasta, identificarea dintre regele evreu şi Dumnezeu se face în termenii acceptării suveranităţii regelui prin închinare. Când subiectul acceptă suveranitatea regelui terestru, implicit, el o acceptă şi pe cea a regelui celest. Cei care descoperă acest adevăr şi trăiesc în temeiul Său sunt consideraţi fericiţi.

Noul Testament oferă o interpretare mesianică acestui Psalm atunci când autorul Epistolei către evrei, inspirat de Duhul lui Dumnezeu, îl aplică lui Isus Cristos. Prima dată textul este folosit pentru a demonstra superioritatea lui Isus ca Fiu faţă de îngeri (1:5), a doua oară este invocat pentru a legitima chemarea lui Isus ca preot din ordinul lui Melhisedec, superior ordinului levitic (5:5).

Ioan Botezătorul autentificase misiunea lui Isus ca superioară lucării sale şi recunoscuse în Isus pe Fiul al lui Dumnezeu, Cel prin care Duhul lui Dumnezeu se manifestă fără restricţii, Cel cu care Tatăl se identifică fără rezerve.

Cel Ce vine de sus este deasupra tuturor. Cel ce vine de pe pământ este pământesc şi vorbeşte lucruri de pe pământ. Cel Ce vine din cer este deasupra tuturor. El depune mărturie despre ceea ce a văzut şi a auzit, dar nimeni nu primeşte mărturia Lui. Cel ce primeşte mărturia Lui confirmă că Dumnezeu este adevărat. Căci Cel pe Care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură. Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. Cel ce crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cel ce nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (NTR, Ioan 3:31-35)

Cuvintele lui Ioan Botezătorul rezonează cu mesajul mult mai concis al apostolului Ioan:

Cel care-L are pe Fiul are viaţa; cel care nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viaţa. (NTR, 1 Ioan 5:12)

Aceste cuvinte sunt un veritabil ecou al îndemnului psalmistului de altădată „Sărutaţi-L pe Fiul ca nu cumva să se mânie şi să pieriţi pe cale!” Cine vrea să facă pace cu Dumnezeu, trebuie să-Şi reglementeza relaţia sa cu Fiul. Toate drumurile spre Tatăl duc prin Fiul. El este adevărata cale care conduce la viaţă (Ioan 14:6).