Există arhaisme utile în traducerea Bibliei? (partea întâi)

saffo.jpg

Exemplul de mai jos a fost ales la întâmplare. Sunt comparate două versiuni: traducerea Dumitru Cornilescu (TDC) şi Noua traducere în limba română (NTR). Pentru a permite observaţii mai riguroase, textul ales este scurt.

1 Samuel 17:49
TDC: „Şi-a vîrît mîna în traistă, a luat o piatră, şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe Filistean în frunte, şi piatra a intrat în fruntea Filisteanului, care a căzut cu faţa la pămînt.

NTR: „David şi-a băgat mâna în traistă de unde a scos o piatră. A aruncat piatra cu ajutorul praştiei şi l-a lovit pe filistean în frunte. Piatra a pătruns în fruntea lui, iar el a căzut cu faţa la pământ.

Nu doresc să insist asupra chestiunilor evidente privitoare la sintaxă reparate de NTR. Cornilescu este tributar unui literalism rigid, traducând literal printr-un lanţ de şi-uri narative formele verbale care în ebraică reprezintă o formă specifică naraţiunilor de trecut. Există totuşi două excepţii deoarece după trei propoziţii îşi permite să rupă parţial lanţul şi să facă uz de un punct-şi-virgulă, iar ultima propoziţie este interpretată ca şi propoziţie relativă cu referire la un antecedent care nu este specificat în ebraică (a doua apariţie a „filisteanului”). Versiunea franceză a lui Louis Segond seamănă izbitor cu opţiunea lui Cornilescu:

Il mit la main dans sa gibecière, y prit une pierre, et la lança avec sa fronde; il frappa le Philistin au front, et la pierre s’enfonça dans le front du Philistin, qui tomba le visage contre terre.

Singura deviere notabilă este că în locul „tolbei” care ar fi descris cu mai multă acurateţe franţuzescul „ gibecière”, Cornilescu preferă „traistă”. Evident, este prea devreme pentru a ne pronunţa definitiv asupra legăturii dintre versiunea franceză Segond şi cea românească a lui Cornilescu, dar un argument cumulativ are cu siguranţă greutate (vezi argumente suplimentare în paragraful al nouălea din articolul Traducerea Cornilescu: consideraţii critice în contextul fenomenului de traducere a Bibliei în societatea modernă la rubrica Biblia românească). În plus, naţionalitatea nu se marchează prin majusculă ca în alte limbi moderne precum franceza, germana sau engleza.

NTR a preferat o formă mai comună a verbului „a vârî”, adică „a băga”. NTR spune că David a luat o piatră din „traistă” (’el-hakkelî) după ce în v. 40 se spune că selectase cinci pietre netede pe care le pusese în „buzunarul traistei” (biklî hārō‛îm). Aici există o inconsistenţă deoarece termenul aflat la genitiv în ebraică este „ciobani”. Prin urmare, expresia s-ar fi putut traduce „traista ciobanilor”. A nu se confunda cu substantivul compus „traista-ciobanului” care desemnează o floare cu calităţi medicinale. Totuşi „traista” este un receptacul în formă de sac confecţionat din pânză groasă prevăzut cu baiere sau cu capac, care se poartă pe umăr.

Este mai probabil că acest receptacul era din piele şi se purta la centură pentru a găzdui valori sau lucruri de urgentă necesitate. În cazul unui prăştiaş, cum era David, cu siguranţă că un astfel de recipient s-ar fi dovedit mai util decât traista pentru a păstra la îndemână pietrele folosite ca proiectile. Puse într-un receptacul mai încăpător găsirea pietrelor ar fi necesitat mai mult timp şi l-ar fi pus pe prăştiaş în dificultatea de a nu putea riposta la timp. Aici ar fi fost utilă folosirea termenului „palaşcă”, un termen învechit, echivalentul modernului „cartuşieră”. Din moment ce profesia de cioban este oricum rarisimă, folosirea unui termen învechit ar fi fost utilă în acest context.

Versiunea NTR este de preferat TDC în ce priveşte opţiunile sintactice, urmărind mai atent originalul.

Comentariile sunt închise pentru Există arhaisme utile în traducerea Bibliei? (partea întâi)

Filed under Biblia românească

Comentariile sunt închise.