Există arhaisme utile în traducerea Bibliei? (partea a doua)

ixbfmace277.jpg
Şarja cavaleriei macedoniene la Gaugamela (scenă din filmul Alexandru)

2 Regi 9:17
TDC
Caraula pusă pe turnul lui Izreel a văzut ceata lui Iehu venind, şi a zis: „Văd o ceată de oameni.” Ioram a zis: „Ia un călăreţ, şi trimete-l înaintea lor să întrebe dacă este pace.”

NTR
Străjerul din turnul din Izreel a văzut trupele lui Iehu apropiindu-se şi a zis:
– Văd nişte trupe venind!
– Trimite un călăreţ ca să-i întâmpine şi să întrebe dacă toate sunt bune, a zis Ioram.

Există şase diferenţe notabile între cele două versiuni. Prima şi cea mai evidentă priveşte redarea dialogului. Dialogul este o situaţie de comunicare în care două personaje intră în schimburi verbale. Spre deosebire de alte limbi moderne, contribuţia verbală a fiecărui personaj este marcată în limba română prin linie de dialog. Este adevărat că în ebraică formulele de continuare a dialogului apar doar la începutul contribuţiei verbale şi nu la sfârşitul acesteia, dar traducătorul ar trebui să folosească resursele pe care le are în limba ţintă pentru a crea un dialog cât mai natural. Se poate continua lectura episodului în care Iehu se apropie de Izreel pentru a se vedea cursivitatea lecturii în textul NTR care foloseşte dialogul şi plasarea formulelor de continuare a dialogului la sfârşitul contribuţiei verbale. Aceasta este o doua diferenţă notabilă dintre cele două versiuni.

A treia diferenţă se referă la funcţia celui care era plasat în turn şi care dădea rapoarte despre sosirea celor care se apropiau de cetate. Cornilescu preferă un regionalism de origine bulgară, care este cu totul necunoscut cititorului contemporan. Mult mai natural (aici nu cred că poate fi vorba de stil) ar fi fost să folosim oricare dintre termenii „santinelă”, „străjer”, sau „gardă”, aşa cum şi NTR face. A patra diferenţă priveşte modul în care se traduce formula ebraică ‘al-hamigdāl beizre‘e’l: Cornilescu preferă un genitiv posesiv, deşi aici se face uz de o prepoziţie care indică locaţia, aşa cum NTR sesizează.

A cincea diferenţă priveşte opţiunea traducătorilor pentru redarea termenului şif‘at („mulţime”). Cornilescu preferă „ceată” care poartă cu sine un anumit grad de primitivism care nu poate descrie armata organizată în care Iehu funcţiona ca şi căpitan, care era dotată cu cavalerie şi care era angajată într-un război de uzură (asediul Ramotului din Ghilad) şi nu în vreo încleştare zonală între plăieşi. Opţiunea NTR pentru „trupe” aici ridică întrebarea dacă nu cumva s-a citit în termenul ebraic mai mult decât trebuie. Cu siguranţă ochiul format al străjerului a putut face diferenţa între o caravană de civili, nişte civili panicaţi şi nişte călăreţi şarjând. Întrucât se trimite solie imediat pentru a afla natura precisă a invadatorilor denotă faptul că, cel puţin pentru regele Ahazia, situaţia avea un potenţial conflictual indiscutabil. Pe măsură ce coloana se apropie, străjerul poate adăuga un detaliu nou la descrierea acesteia, anume că „stilul de conducere al carului” (v. 20, tradus greşit de NTR cu „trupe”) este inconfundabil cel al lui Iehu. De aceea termenul „trupe” este justificat în v. 17.

În fine ultima diferenţă identificată ia în considerare formula ebraică care semnifică literal: „Ia un car şi trimite să-i întâmpine şi să le zică: ‘Pace?’” Probabil că, dacă ar fi cunoscut ebraică, Cornilescu ar fi calchiat această structură întocmai. Aşa a preferat să o reproducă pe o alta care, nici ea, nu a sesizat nota de urgenţă pe care primul imperativ o impune celui de-al doilea imperativ. De aceea formulele de tipul „ia ceva şi trimite” înseamnă „trimite îndată”.

Ca întreg, şi de data aceasta se poate constata cât de aproape urmăreşte Cornilescu traducerea lui Segond în opoziţie cu originalul ebraic.

Segond
La sentinelle placée sur la tour de Jizreel vit venir la troupe de Jéhu, et dit: Je vois une troupe. Joram dit: Prends un cavalier, et envoie-le au-devant d’eux pour demander si c’est la paix.

Închei cu o notă despre un incident frecvent întâlnit pe tot parcursul cărţilor Regi şi al Cronicilor. Autorii acestora se referă în mod frecvent la lucrări cu caracter istoric care au funcţionat ca surse primare pentru redactarea Regilor şi Cronicilor. Este vorba despre Cartea cronicilor regilor lui Israel şi Cartea cronicilor regilor lui Iuda. O formulă abreviată şi mai plastică decât literalul „cartea cronicilor” ar fi fost permisă de înlocuirea cu termenul învechit, specific Evului mediu românesc „letopiseţul”. Letopiseţul lui Israel sau Letopiseţul lui Iuda ar fi fost formule adecvate pentru a descrie o realitate din limba sursă pe înţelesul cititorilor din limba ţintă.

Comentariile sunt închise pentru Există arhaisme utile în traducerea Bibliei? (partea a doua)

Filed under Biblia românească

Comentariile sunt închise.