Există arhaisme utile în traducerea Bibliei? (partea a treia)

lb-00142.jpg

VDC
Bărbaţii aceia i-au zis: ,,Iată cum vom fi deslegaţi de jurămîntul pe care ne-ai pus să-l facem. La intrarea noastră în ţară, leagă funia aceasta de fir cărmiziu la fereastra prin care ne-ai pogorît, şi strînge la tine în casă pe tatăl tău, pe mama ta, pe fraţii tăi, şi pe toată familia tatălui tău. (Iosua 2:17-18)

NTR
Bărbaţii i-au spus:
– Noi vom fi dezlegaţi de jurământul acesta, cu care ne-ai pus să ne legăm faţă de tine, dacă, atunci când vom intra în ţară, nu vei lega această frânghie roşie de fereastra prin care ne-ai coborât şi dacă nu vei aduce în casa ta pe tatăl tău, pe mama ta şi pe fraţii tăi, toată familia ta.
(Iosua 2:17-18)

Naraţiunea din capitolul 2 al cărţii Iosua este arhicunoscută, deoarece i s-a dat o tentă eroică încă din lecturile Şcolii Duminicale. Deşi am ales pentru discuţie două versete dinspre finalul capitolului, nu putem ignora faptul că încă de la începutul său avem un termen care ridică probleme şi care este indicativ pentru tipul de soluţii preferate de Cornilescu în acest capitol şi în alte părţi.

Termenul „curvă”, rostit de unii oratori români cu atâta emfază de parcă şi-ar refula toate frustrările prin rostirea lui, este un termen popular pentru ceea ce a devenit general acceptat ca „prostituată”, mai ales dacă se are în vedere profesia, sau „desfrânată”, dacă vorbim despre o înclinaţie comportamentală. În timp ce primul termen este un slavonism, fără îndoială mai bine cunoscut la nivel popular în secolul XIX, în perioada interbelică trebuie să-şi fi făcut cunoscută prezenţa termenul de origine franceză „prostituată”. Întrebarea care se pune este care dintre aceşti termeni (sau poate că există vreun altul) este adecvat pentru a descrie ideea din originalul ebraic.

Preferinţa lui Cornilescu pentru termenul popular „curvă” este clară şi din opţiunea pentru verbul „a curvi”, chiar „a preacurvi”, ambii folosiţi pe tot parcursul Bibliei. Deşi unii propun existenţa unei diferenţe între cele două forme verbale, ca şi cum „preacurvia” ar fi o formă mai severă a păcatului curviei, DEX-ul constată că verbele sunt sinonime, ambele cuvinte învechite. Pe lângă faptul că, fonologic vorbind, are o rezonanţă pederastă, termenul este folosit mai recent ca invectivă. Uzanţa aproape masochistă a termenilor din această familie de care dau dovadă unii oratori români şi reticenţa cu care privesc înlocuirea lui cu sinonime mai decente, denotă vulgaritatea minţii acestora. Trebuie doar să aşteptăm suficient pentru ca aceasta să răzbată la suprafaţă şi în cuvinte.

Rahab din capitolul 2 al cărţii Iosua locuia în Ierihon şi avea o casă deschisă vizitatorilor. Prin faptul că se ocupa cu agricultura (vezi mănunchiurile de in de pe acoperiş care nu se poate să fi fost puţine din moment ce a putut ascunde oameni sub ele), şi că avea numeroase informaţii, surprinzător de corecte, despre călătoriile lui Israel înţelegem că avea o profesie în care oameni limbuţi cu informaţii precise ajungeau în preajma ei. Biblia ebraică foloseşte termenul fără echivoc zônâ care înseamnă „prostituată”. Termenul implică o profesie cu tradiţia şi semnele ei distinctive (Gen. 38:12-23; Lev. 21:7; Deut. 23:18). Din aceste versete înţelegem că profesia era tolerată în Israel, chiar dacă evreilor le era interzisă prin Legea lui Moise. Deducem că era practicată de neevrei sau de evreii politeişti.

Oricum, se cunoaşte din practica vremii faptul că, unele prostituate mai întreprinzătoare deschideau mici afaceri de tip Bed & Breakfast în care includeau, la cerere, servicii complete de curtezană. Profilul lui Rahab se potriveşte mai bine unei asemenea femei, iar înnoptarea spionilor israeliţi în locuinţa ei poate fi justificată din acest punct de vedere. Situaţia este controversată mai ales din pricina faptului că autorul a ales verbul „a se culca” pentru a descrie găzduirea spionilor în locuinţa lui Rahab. Putem vorbi cel puţin de o ambiguitate intenţionată din partea autorului care îşi pune cititorii în postura de a descoperi singuri legitimitatea acţiunii celor doi israeliţi iahvişti şi caracterul neaşteptat al femeii cu o reputaţie josnică. NTR nu a optat bine alegând termenul „a înnopta” deoarece a rezolvat dilema textului în locul cititorului. În ebraică ar fi existat posibilitatea aceasta dacă s-ar fi folosit verbul lûn.

Să continuăm cu vv. 17-18. Termenul care mi-a atras atenţia aici este adjectivul „cărmiziu” care aparent ar fi o abreviere de la „cărămiziu”. Roşu-cărămiziu poate avea numeroase nuanţe, cele mai multe pale. Este mai probabil că aici s-a avut în vedere adjectivul „cârmiziu”, Cornilescu optând cel mai probabil pentru o variantă regională sau pur şi simplu o improvizaţie personală. Adjectivul derivă din substantivul „cârmâz” care denotă un roşu carmin, sau stacojiu, o culoare extrasă din gogoaşa coşenilei (coccus ilicis), o insectă care atacă fructul smochinului sau din resturile uscate ale femelei de coşenilă care se ataşase de frunzele sau ramurile unei specii de stejar pieloase şi ţepoase (quercus coccifera, vezi foto). Originea arăbească a substantivului „cârmâz” (al-kirmiz), ajuns în România pe filieră turcească, indică spre o practică cunoscută în Levant. Substantivul mai apare şi în Exod 25:4, 26:1; Lev 14:4, 6, 49, 51, 52; Num 4:8, 19:6; Isaia 1:18, dar acolo a fost redat ca şi „cărmîz” în loc de „cârmâz”.

Oricum, cu siguranţă că o confuzie terminologică de acest tip nu este necesară pentru un text căruia i se acordă o interpretare mesianică atât de „intensă” în cercurile evanghelice şi nu numai. „Funia din fire stacojii” a ajuns chiar un simbol al credinţei lui Rahab şi, prin extrapolare, al credinţei tuturor păcătoşilor ce garantează mântuirea. Un termen învechit nu mai este capabil a face acest serviciu, cu atât mai puţin unul confuz. Vorba Scripturii: „dacă trâmbiţa dă un sunet neclar, cine va fi gata pentru bătălie?” (1 Corinteni 14:8). De observat cât de aproape urmează VDC textul francez al lui Segond cu singura excepţie că termenul „cramoisi” (roşu-purpuriu) este tradus prin „cârmâz” o variantă regională din Vechiul Regat, care cunoştea în Transilvania o variantă de împrumut din limbile occidentale, via ungurescul karmaszincarmajin sau cărmăjin.

Louis Segond
Ces hommes lui dirent: Voici de quelle manière nous serons quittes du serment que tu nous as fait faire. A notre entrée dans le pays, attache ce cordon de fil cramoisi à la fenêtre par laquelle tu nous fais descendre, et recueille auprès de toi dans la maison ton père, ta mère, tes frères, et toute la famille de ton père. (Iosua 2:17-18)

Comentariile sunt închise pentru Există arhaisme utile în traducerea Bibliei? (partea a treia)

Filed under Biblia românească

Comentariile sunt închise.