Daniel 2 : Combativitate în înfruntarea cu răul propagat în societate

statue.jpg

Asaltul răului (2:1-13)
Răul este propagat prin falsă religiozitate. Nebucadneţar a avut nişte visuri care reflectau de fapt preocuparea sa pentru viitorul imperiului construit intempestiv. Chiar şi cea mai sofisticată religie ajunge la impas deoarece orice religie este originată de om, iar omul este supus greşelii. Răul este propagat şi prin pretenţiile nefondate ale despoţilor. Nebucadneţar a uitat visul dar consideră că, pe baza dreptului divin ce-l are, poate pretinde lucrurile cele mai imposibile din partea vasalilor săi. Pe baza filiaţiei divine cu care se lăuda orice împărat babilonian ar fi fost mai uşor să ia legătura direct cu zeii, dar aceştia erau de neabordat pe fir direct, decât în măsura în care ei se făceau descoperiţi. Incapacitatea „savanţilor” caldeeni de a rezolva criza împăratului este accentuată de relaţia tensionată deja existentă între bătrânii înţelepţi şi mai tânărul lor stăpân. Aşa se explică şi graba cu care împăratul a cerut executarea lor en gross.

Angajarea în luptă cu răul (2:14-23)
Cineva trebuie să ia iniţiativa. Daniel a mai intervenit şi cu altă ocazie (cap. 1). Acum are un succes deosebit cu atât mai mult cu cât situaţia era mult mai deznădăjduită decât prima. Putem face doar speculaţii pe tema succesului său. Ceea ce poate fi sigur este faptul că nici Daniel, nici vreunul dintre prietenii săi nu fuseseră de faţă în momentul confruntării împăratului cu înţelepţii Babilonului, ceea ce demonstrează faptul că încă nu fuseseră ridicaţi în rang. Permisiunea de a încerca tâlcuirea şi amânarea cu o zi a executării poruncii denotă o posibilă scăpare a împăratului de a fi consultat în prealabil şi pe Daniel şi pe ceilalţi robi evrei din moment ce ei fuseseră declaraţi de 10 ori mai înţelepţi decât ceea ce avea Babilonul mai bun în materie de ştiinţă (1:20).

Nu căuta să mergi singur. Daniel a căutat repede compania celor trei prieteni ai săi. Prietenia lor este demnă de toată aprecierea. Probabil că şi mediul ostil i-a încurajat să-şi gândească viaţa în comun, pentru că probabil nu mai aveau pe nimeni dintre ai lor pe aproape. Comunicarea în familie nu poate să facă decât bine. Nu vă transformaţi în judecătorii acţiunilor întreprinse de partenerii voştri, ci fiţi-le consilieri, ştiind să apreciaţi ori de câte ori au realizat ceva bun. Daniel a ştiut să aprecieze prietenia celor trei refuzând pentru el oficiul de mare administrator al Babilonului dat de împărat.

Leagă-te de Dumnezeu. Nu există for mai înalt unde să-ţi poţi prezenta cererea. Caută prieteni care au aceleaşi convingeri şi valori morale ca şi tine, dar du-te la Dumnezeu împreună cu ei. Răspunsul pozitiv nu întârzie să apară aşa încât vv. 20-23 sunt de fapt o rugăciune de mulţumire pentru răspunsul la cererea tinerilor iudei aflaţi în criză. Daniel proclamă pe Dumnezeu sursa înţelepciunii şi priceperii care i-au garantat succesul în această chestiune atât de spinoasă şi imposibil de rezolvat. „Înţelepciunea şi puterea” sunt specialitatea lui Dumnezeu, El le dă celor ce dau dovadă că le au, şi El le-a dat şi lui Daniel.

Deznodământul istoriei lui Daniel aduce trei elemente. Întâi proclamă suveranitatea lui Dumnezeu în a opri răul (2:24-30), nu preocupările tale sociale sau umaniste, cu autoritatea ce decurge din delegarea lui Dumnezeu, evidenţiind superioritatea lui Dumnezeu faţă de abilităţile zeilor păgâni (altor autorităţi) şi recunoscând calitatea de mesager / de ambasador pe care ţi-a dăruit-o Dumnezeu.

Apoi, pregăteşte-te pentru testarea proclamaţiei (2:31-45). Imaginea statuii cu cele patru secţiuni ale sale sugerează că Dumnezeu are în vedere istoria mondială unde popoarele joacă un rol predominant, statele umane se degradează calitativ deşi cantitativ ele demonstrează o vitalitate crescândă, statele umane sunt fragile şi vulnerabile în faţa impactului cu „orânduirea divină” şi Dumnezeu va aduce judecata asupra lumii în continuă decadenţă.

În final suveranitatea lui Dumnezeu este recunoscută şi răul stopat (2:46-49), aşa cum se vede din faptul că împăratul Nebucadneţar se închină lui Daniel ca înaintea unui dumnezeu, îl proclamă pe Dumnezeu ca cel mai mare dintre zei şi îl răsplăteşte pe servul Lui. Aceasta nu este o reţetă care garantează succesul în orice confruntare cu răul propagat în societate. Dacă Dumnezeu îngăduie izbândă este probabil că acestea reprezintă condiţiile favorizante necesare pentru o asemenea finalitate. Întrebarea care se pune este dacă vei fi pregătit pentru situaţia respectivă, dacă vei avea credinţa să te arunci în luptă.

Comentariile sunt închise pentru Daniel 2 : Combativitate în înfruntarea cu răul propagat în societate

Filed under Daniel

Comentariile sunt închise.