Călătorului îi şade bine călătorind

pict0221.jpg
Cel mai dificil traseu, Circuitul Galbenei, a fost parcurs în ziua a patra. Doi dintre prietenii care au călătorit împreună cu noi nu apar aici.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, în săptămâna 6-11 august 2007, am avut ocazia de a experimenta dimensiunea practică a umblării pe cărările munţilor, metaforă care a inspirat motto-ul acestui blog. Am plecat din Oradea împreună de alţi 7 tineri, băieţi şi fete, şi ni s-au alăturat pe parcursul celor şase zile alţi 6 tineri. Grupul a fost variat dar şi-a păstrat omogenitatea în ciuda diferenţelor de vârstă, confesiune, pregătire profesională, cu toate prejudecăţile adiacente.

Am urcat la Padiş de unde am întreprins zilnic excursii pe diverse circuite care au acoperit, probabil, cele mai semnificative zone la care puteam ajunge pe parcursul unei zile de mers. Astfel, am (re)văzut Cetăţile Rădesei, Cetăţile Ponorului (cu traversarea subterană dintr-o dolină în alta), Cheile Galbenei, Peştera Păcii (senzaţională pentru frumuseţea ei, deşi inaccesibilă turiştilor), Lumea pierdută cu avenurile ei (apreciat a fost mai Avenul Acoperit), Cheile Someşului Cald cu Peştera Hanu şi Peştera Moloh.

Dumnezeu a fost îngăduitor cu noi şi ne-a scutit de vreme grea, deşi ne-a prins o ploaie straşnică în chiar ultima zi de călătorie, iar în noaptea care a urmat s-a coborât cerul pe pământ cu artileria grea cu tot. Am fost păziţi de accidente şi ne-am întors acasă teferi cu toţii. Totuşi, spre finalul şederii, regimul de viaţă la cort şi extenuarea fizică şi-a lăsat amprenta pe unii dintre noi. Oricum la cei 15 km petrecuţi în medie zilnic pe trasee montane (echivalentul a cel puţin de două ori mai mult în regim normal) nici nu e de mirare că am rezistat, ca şi grup, atât de bine.

Galeria numeroasă de imagini creată cu această ocazie cu trei aparate foto stă mărturie a experienţei deosebite pe care am petrecut-o anul acesta relaxându-ne de cele obişnuite. Am retrăit la nivel fizic semnificaţia teologică a mersului la altitudine ca semn al înţelepciunii inspirate de Dumnezeu, a dificultăţillor pe care le presupune ascensiunea din vale spre creastă (Proverbe 15:24). Am regăsit o natură virgină, perfectă în frumuseţea ei creată de Dumnezeu până nu a fost atinsă de om. Ne-am întristat la vederea alterării pe care omul mânat de interese egoiste poate să le aducă naturii. Dumnezeu să se îndure de România şi mai ales de români.

Anunțuri

Comentarii închise la Călătorului îi şade bine călătorind

Din categoria Memorabilia

Comentariile nu sunt permise.