Există arhaisme utile în traducerea Bibliei? (partea a cincea)

josh5-131.jpg

Am început de ceva timp să parcurg din nou cartea Iosua, de data aceasta cu atenţie pentru o lectură a naraţiunilor din perspectiva criticii literare. Aplicaţia primordială a rămas, însă, homilia. Chiar şi aşa, găsesc timpul necesar (am şi obligaţia profesională de altfel) de a acorda atenţie detaliilor de natură critică evidenţiate de diverşi comentatori de-a lungul anilor.

Înainte de a continua lista arhaismelor cu altele câteva pieptănate din VDC a cărţii Iosua, să zăbovim puţin asupra verbului „a tăia împrejur” din capitolul 5:2-8. Verbul apare frecvent în Vechiul Testament deoarece reprezenta unul dintre ritualurile fundamentale asociate cu identitatea iudaică, fapt care a rămas neschimbat până astăzi. Alături este întâlnit şi substantivul corespunzător derivat din aceeaşi rădăcină, tradus în VDC „tăiere împrejur”. Faptul că VDC a preferat expresia verbală în locul unor termeni (învechiţi de acum) precum „obrezanie” sau, simplu, „tăietură”, sugerează faptul că traducătorul a fost convins că audienţa sa nu era familiară cu ritualul respectiv şi, cu atât mai puţin, cu termenul corespunzător acesteia, încât a optat pentru o expresie verbală al cărei sens era transparent din pricina caracterului ei de glosă. Fără să ridicăm pretenţii nejustificate cu privire la gradul elevat de cultură al generaţiei contemporane, nu cred că greşim prea mult dacă spunem că populaţia rurală şi majoritar-iliterată a României interbelice este de domeniul trecutului. Deşi este posibil ca opţiunea VDC să fi adus servicii contextului în care a apărut traducerea, astăzi am facilita înţelegerea textului dacă, cel puţin, am folosi un termen pe care cititorul l-ar găsi în dicţionar, adică „circumcizie”, „a circumcide”.

Faptul că mai există oameni care citesc expresia fără să o înţeleagă reiese şi din exemplul oferit de ED din experienţa audierii de predici din biserica de origine. Traducând un vorbitor de limbă engleză care vorbea despre „circumcizie”, traducător român îşi însoţea traducerea orală consecutivă cu un gest circular de încercuire a toracelui cu degetul. La sfârşit, oratorul l-a întrebat pe traducătorul nostru pentru ce a folosit gestul respectiv atât de frecvent, la care traducătorul a răspuns că a sugerat să redea prin gestică sensul expresiei „tăiere împrejur”. Nu ştiu cui a făcut servicii acest tip de traducere, dar cu siguranţă audienţei sale nu. Probabil nici limbii române.

Aşa cum adesea se petrece în VDC, opţiunea pentru limba populară cu coloristica specifică dată de regionalismele munteneşti, presupunând termeni împrumutaţi din bulgară, îşi face frecvent simţită prezenţa. Cel puţin verbe precum „a isprăvi” (Ios. 5:8), „a prăvăli” (Ios. 5:9) şi „a prăpădi” (Ios. 7:9) aceasta sugerează. În timp, aceşti termeni au ieşit din uzanţa curentă, fiind preferaţi doar ca mărci ale unui stil popular sau poetic. Relatarea originală nu ne obligă a recurge la un stil special. Este mai natural să spunem „a încheia / a finaliza / a termina” în loc de „a isprăvi”. „A rostogoli” este mai comun limbii române contemporane şi mai fidel termenului original, tradus de VDC prin „a ridica” şi „a prăvăli” (în paranteze) în 5:9. VDC preferă în Iosua 7:7 verbul „a prăpădi” deşi în cele mai multe instanţe acelaşi verb (ebraicul ’abad) a fost tradus cu „a pieri” (intranzitiv), „a nimici” (tranzitiv) sau „a pierde” (tranzitiv). Verbele „a distruge” sau „a nimici” sunt opţiuni mai naturale pentru limba română actuală. În mod clar, verbul „a pierde” cu sensul de „a ucide, a omorî” este un termen din categoria celor învechite şi specifice limbajului popular.

Un alt slavonism preluat de VDC din limbajul popular al epocii sale este substantivul „ocară”. Oricare dintre variantele următoare este o opţiune mai potrivită: insultă, ruşine, umilinţă, jignire. În contextul din Iosua 5 contează cu ce este asociată „ocara Egiptului”. Dacă se presupune că face referire la actul circumciziei, fiind o aluzie la actul îndepărtării prepuţului, termenul „ruşinea Egiptului” ar fi mai adecvat, deoarece „ruşinea” este adesea folosit ca eufemism pentru sex. Aici, însă, interpretarea aceasta nu este posibilă deoarece generaţia Exodului a fost circumcisă, deci o astfel de „ruşine” nu exista la momentul părăsirii Egiptului, motiv pentru care nici nu avea ce să fie rostogolit de deasupra israeliţilor. Mai degrabă este vorba despre lipsa de demnitate a statutului de sclav în Egipt. Atunci expresia cea mai adecvată ar fi „umilinţa din Egipt”.

Învechit în afara oricărui dubiu este şi substantivul „mîne” (Iosua 7:13, 14). Ca să fie clar pentru toată lumea, este vorba despre substantivul care defineşte ziua următoare celei de azi, adică în limbajul curent – „mâine”.

În încheiere adaug o notă cu privire la opţiunea traducătorului în privinţa identităţii persoanei care se identifică drept „Căpetenia oştirii Domnului” (VDC). Opţiunea pentru majusculă, asociată cu gestul închinării lui Iosua şi cu uzanţa termenului „Domnul” cu referire la aceeaşi persoană, converg înspre faptul că VDC l-a asociat pe acesta cu Domnul Isus înaintea întrupării din fecioara Maria, o doctrină încă prezentă în anumite cercuri creştine destul de restrânse. Se consideră că ar fi vorba despre aceeaşi imagine pe care o regăsim în Apocalipsa 19:11-16. Acelaşi artificiu apare şi în Exod 23 şi 32 cu expresia „Îngerul Domnului”. Totuşi, arătarea lui Isus înaintea întrupării sale din fecioara Maria este o imposibilitate, din punct de vedere teologic, deoarece contrazice Scriptura în ce priveşte suveranitatea lui Dumnezeu şi doctrina întrupării. Vă las pe voi să vă zbateţi cu argumentele. Aici mă mulţumesc doar să scot în evidenţă faptul că actul traducerii presupune un proces interpretativ, iar produsul finit permite transmiterea unei perspective personale asupra chestiunilor discutate în textul tradus. Lucrul acesta este posibil cu atât mai mult atunci când produsul finit nu mai parcurge etapele revizuirilor editoriale, aşa cum suspectăm că a fost cazul versiunilor Bibliei produse în perioada interbelică.

Comentariile sunt închise pentru Există arhaisme utile în traducerea Bibliei? (partea a cincea)

Filed under Biblia românească

Comentariile sunt închise.