Daniel 5: Identitate şi destin

images.jpg

În capitolul 5 din Daniel, contextul istoric este oferit de contextul asediului marelui Babilon de către persani, ocazie cu care noul împărat babilonian, Belşaţar, un epigon al marelui imperiu construit de Nebucadneţar, se delectează în orgiile din noaptea căderii marii cetăţi. Idolatria sa atinge limita toleranţei lui Dumnezeu când aduce pentru distracţia invitaţilor săi vasele sfinte din Templul de la Ierusalim, o practică obişnuită în contextul antic.

Atunci a aparut o bucată de mână înscriind pe temelia zidului cel mai bine luminat, trei cuvinte de neînţeles. Reacţia împăratului a fost tulburătoare: împăratul a îngălbenit … (v.6), împăratul a strigat în gura mare… Belşaţar s-a înspăimântat foarte tare, a îngălbenit (v.9). Disperat, împăratul şi-a chemat specialiştii în arta descifrărilor şi interpretărilor, dar nici unul dintre ei nu reuşeşte să înţeleagă mesajul deşi acesta părea a fi fost scris în arameică.

Împărăteasa-mamă vine cu sugestia de a fi consultat Daniel, interpretul care s-a validat în repetate rânduri sub domnia lui Neducadneţar. La ordinul său, Daniel este adus în sala de banchet. De acum un om în vârstă, Daniel trebuie să fi fost profund deranjat de dezmăţul observat acolo. Împăratul cel beat şi tulburat încearcă să lege două cuvinte mai ceremonioase ca să-l impresioneze pe Daniel. Înainte de a-şi prezenta dorinţa şi porunca pentru Daniel, împăratul arată că îi cunoaşte identitatea lui Daniel (cine a fost – un exilat iudeu, şi ce a făcut – ajungând căpetenia a magilor babilonieni). Dezlegarea misterului urma să fie recompensată de ridicarea la cinstea cea mai înaltă la care putea spera şi accede cineva în imperiul lui Belşaţar.

Răspunsul lui Daniel este construit pe acelaşi tipar, mesajul fiind precedat de cunoştinţa identităţii interlocutorului. Din păcate pentru Belşaţar nu se puteau spune multe lucruri bune despre el. Daniel scoate în evidenţă faptul că era doar un epigon şi că se evidenţiase doar prin idolatria sa. Spre deosebire de înaintaşul său Nebucadneţar, Belşaţar nu mai primeşte şansa îndreptării.

Mene, mene, teqel ufarsin sunt cele trei cuvinte arameice ale mesajului. Ele redau literal trei unităţi de măsură folosite pentru măsurarea greutăţii, în special a metalelor preţioase: mina (50 şekeli), şekelul, şi o jumătate de mină. Pentru interpretarea scrierii Daniel recurge la un joc de cuvinte, realizat cu ajutorul verbelor din care au derivat aceste substantive: menah (a numărat), teqal (a cântărit) şi peras (a împărţit în două). Ultimul cuvânt are conjuncţia „şi” de unde prezenţa lui „u” şi modificarea consoanei p în f. În plus peres poate reprezenta un al doilea joc de cuvinte dacă este luat în considerare numele perşilor adică „paras.” Mesajul de Dumnezeu construieşte pe cunoaşterea identităţii lui Belşaţar de o manieră completă de către Dumnezeu, cunoştinţă pe care se bazează mesajul de judecată administrat lui: împăratul este deposedat de împărăţia lui.

De fapt, căderea Babilonului a fost profeţită de Isaia, cu mult timp înainte. În Isaia 21:1-10 sunt prezentate circumstanţele căderii Babilonului, iar în cap. 47 se spune despre căderea intempestivă a cetăţii şi pierderea împăratului cu acelaşi prilej.

Urmând modelul judecăţii lui Dumnezeu faţă de Belşaţar, omul este dator să realizeze adevărata sa identitate. Omul postadamic este doar un epigon al lui Adam, care şi-a pierdut simţirea sfinţeniei şi părtăşia cu Dumnezeu. În ciuda faptului că este creatura lui Dumnezeu binecuvântat cu responsabilitatea administrării Pământului, omul nu valorează nici pe departe cât să atragă atenţia lui Dumnezeu (Psalm 8). În aceste condiţii există un singur deznodământ sigur: moartea, adică despărţirea eternă de Dumnezeu. În locul unde se află, însă, omul este întâlnit de Dumnezeu, reabilitat prin Duhul Sfânt şi transformat după modelul omului desăvârşit Isus Cristos, noul Adam, după cum spune apostolul Pavel. În noua conjunctură, credinciosul are ocazia de a gusta libertatea trăirii primilor oameni şi părtăşia cu Dumnezeu. Este o nouă eră. Dar chiar şi credincioşilor, Dumnezeu apare cu mesaje care au menirea de a-l îndrepta pe cale şi de a-l motiva. Dacă privim la scrisorile adresate bisericilor din Asia Mica (Apocalipsa cap. 2-3), constatăm că tiparul este acelaşi: (1) ştiu cine eşti, (2) ştiu faptele tale, (3) am un mesaj pentru tine. Identitatea noastră este de acum înnoită şi onorantă pentru că este dăruită de Dumnezeu. Ceea ce contează este ceea ce facem cu ea. Mesajul lui Dumnezeu pentru noi este condiţionat de ceea ce facem cu identitatea noastră.

Anunțuri

Comentarii închise la Daniel 5: Identitate şi destin

Din categoria Daniel

Comentariile nu sunt permise.