Dumnezeu pretinde o închinare exclusivistă

2ff7022a2bExclusivitatea închinării înaintea lui Dumnezeu

Porunca lui Dumnezeu cu privire la închinarea doar înaintea lui Dumnezeu este deosebit de fermă: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine” (Ex. 20:3; Deut. 5:7).

Pericolul idolatriei este real, cunoscut de Domnul, dar idolatrii atrag asupra lor mânia lui Dumnezeu (Deut. 31:19-21). Cântarea lui Moise avea menirea de a-i ajuta pe israeliţi să se păzească de idolatrie şi să fie mărturie împotriva lor, descoperindu-le dinainte de a se întâmpla faptul că vor cădea în idolatrie (Deut. 32:15-18, 21, 37-39).

Ceea ce sintetizează standardul biblic al relaţiei dintre om şi Dumnezeu este iubirea exclusivă a lui Dumnezeu, aşa cum spunea Domnul Însuşi (Mt. 22:34-40). Reglementarea de a se păzi de idoli şi de sacrificiile consacrate lor a rămas o poruncă şi în biserica primară (F. ap. 20, 29). Pericolul idolatriei rămâne valabil cu atât mai mult cu cât numeroşi convertiţi la creştinism proveneau din cercuri unde se practicase idolatria (1 Tes. 1:9). Apostolul Ioan nu-şi poate încheia prima sa epistolă fără să avertizeze Biserica în această privinţă: „Copilaşilor, păziţi-vă de idoli” (1 In 5:21). Închinătorii la idoli sunt categoric în afara împărăţiei lui Dumnezeu (Rev. 21:8; 22:15).

După ce decenii la rând, misionarii europeni îi motivaseră pe africani să îmbrăţişeze creştinismul considerându-l pe Isus cel mai mare dintre toţi dumnezeii continentului, dar unul dintre zei, profetul african William Wade Harris a venit în forţă cu o nouă orientare. Între 1913-1929 el a predicat în Cote d’Ivoire credinţa în Isus şi pocăinţa prin renunţarea la idoli şi fetişuri. Africanii s-au întors la Domnul cu miile şi îşi aruncau în foc idolii şi fetişurile la fel ca şi creştinii din Efes altădată.

Care este diferenţa dintre un hobby şi idolatrie?

Un hobby este o preocupare în afara profesiunii, căreia i se dedică timpul liber ca diletant (şi care nu pune în pericol viaţa nimănui). Construcţia de locuinţe nu poate fi un hobby dar zugrăvitul e OK. Mecanica auto nu poate fi un hobby, nici chiar dacă singura maşină pe care o repari este a ta, dar cultura viermilor de mătase sau creşterea păsărilor de curte poate fi.

Pasiunea este o înclinaţie vie, însoţită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată, tendinţă puternică şi nestăpânită însoţită de o preocupare excesivă şi obsedantă pentru satisfacerea unor dorinţe (reprobabile); patimă, viciu. Când pasiunea are o reprezentare fizică şi conferă satisfacţii condiţionate de practicarea ei putem vorbi despre idolatrie.

Când îţi place să munceşti pentru că ai satisfacţii emoţionale, intelectuale şi materiale, nu ai trecut limita spre idolatrie. Dacă, însă, foloseşti munca pentru a condiţiona singura stare de bine pe care o poţi experimenta, dacă pentru muncă eşti dispus să sacrifici orice are principial valoare mai mare, ai ajuns să te închini muncii tale.

Când îţi place filatelia pentru că îţi place armonia şi culoarea şi, de câte ori răsfoieşti un album cu timbre, te încearcă un sentiment plăcut de bineţe, nu ai trecut limita spre idolatrie. Dacă, însă, petreci timp fără limită colecţionând timbre, făcând schimburi, urmărind cu înfrigurare apariţia unei noi poliţe, dacă eşti dispus să plăteşti oricât pentru ultima marcă din serie şi faci eforturi pentru a scăpa de marcajul timbrelor prin orice mijloace, ai ajuns să te închini unui hobby.

Cumpătarea poate ajunge idolatrie? C.S. Lewis este de părere că da. Redau aici un scurt fragment din Scrisorile lui Zgândărilă:

„Adevărata valoare a muncii tăcute, discrete, pe care o face Ghiorţăilă de ani de zile cu bătrâna aceasta, poate fi măsurată prin felul în care pântecele îi domină acum întreaga viaţă. Femeia e acum în starea care se poate numi <tot ce aş vrea>. Tot ce vrea e o ceaşcă de ceai făcut cum trebuie, sau un ou fiert cum trebuie, sau o felie de pâine prăjită cum trebuie.” (cf. ediţia Editurii Logos, 1993, p. 80).

Ce înseamnă să ne închinăm idolilor sau lui Dumnezeu?

Închinarea înaintea lui Dumnezeu presupune a cere sprijinul lui Dumnezeu în situaţii dificile. Opţiunea ar fi a solicita sprijinul oamenilor influenţi sau autorităţilor. Psalmistul se bucură de faptul că a rezistat acestei ispite şi că, încrezându-se în Domnul, a dat şi altora motiv de laudă la adresa lui Dumnezeu când a primit eliberarea (Ps. 40:1-5).

Închinarea înaintea idolilor înseamnă a cere ajutorul altor persoane, entităţi reale sau imaginare, în locul lui Dumnezeu. Regele Ahazia a fost judecat de Dumnezeu pentru că a trimis la profeţii lui Baal din Ecron pentru a cere lămuriri despre boala lui (2 Regi 1). Regele Asa a fost dat exemplu în această privinţă pentru că el însuşi L-a căutat pe Dumnezeu şi a motivat poporul să facă la fel, astfel încât minoritarii care au rezistat au sfârşit executaţi (2 Cronici 15). Pericolul căderii în idolatrie a rămas în perioada regilor acelaşi ca şi în perioada judecătorilor (Judecători 2:19; 5:8).

Închinarea înaintea lui Dumnezeu înseamnă a comunica cu Dumnezeu prin rugăciune, a te pocăi înaintea Lui când greşeşti, a respecte standardul său de dreptate, a sluji semenii şi a te integre în poporul lui Dumnezeu cu toate responsabilităţile şi drepturile ce decurg din acest statut. Deşi aceste chestiuni se pot cuantifica ele vizează doar aparenţele. Dacă închinarea s-ar rezuma doar la chestiuni aparente ar fi mult prea uşor.

Închinarea presupune, însă, şi un aspect ascuns, acolo unde numai gândurile noastre şi Dumnezeu intră. Prin profetul Ezechiel, Dumnezeu îi acuză pe evreii din robie care, incapabili să renunţe la tradiţia evreiască, se făceau vinovaţi de duplicitate tolerând în mintea lor amintirea închinării la idoli. Lor Dumnezeu le rezervă o pedeapsă corespunzătoare înşelându-i chiar prin profeţiile pe care ei încă le mai aşteaptă şi le creditează (Ez. 14:1-11).

Vrei să ştii dacă te închini idolilor? Verifică ce îţi vine cel mai natural să faci când eşti sub presiunea celor mai obişnuite sentimente. Ce faci atunci când eşti bucuros, când eşti dezamăgit de oameni, când eşti întristat, când eşti înfricoşat? Ce faci când eşti stresat? Îl cauţi pe Dumnezeu pentru a-i încredinţa Lui frica, tristeţea şi dezamăgirea ta, sau recurgi la alte mijloace de a-ţi rezolva sentimentele acestea? Îi împărtăşeşti lui Dumnezeu bucuria ta sau o trâmbiţezi înaintea păgânilor, ca şi cum ar fi fost realizarea ta? Dacă nu la Dumnezeu alergi cu prioritate în astfel de situaţii, atunci eşti pe drumul idolatrilor.

Deschid o serie de meditaţii asupra idolilor care ne bat la uşă, fără a avea pretenţia că i-am identificat pe toţi. Putem să ne alăturăm cu toţii procesului de cercetare din Adventul Crăciunului, ca să ne aşternem sărbători cu adevărat fericite.

Comentariile sunt închise pentru Dumnezeu pretinde o închinare exclusivistă

Filed under Uncategorized

Comentariile sunt închise.