Închinarea faţă de trup

255

Trupul a ajuns obiectul cultului religios încă din zorii civilizaţiei umane. Înainte ca grecii să fi ajuns să-l venereze ca întreg prin armonia sesizată în toate dimensiunile structurii sale, barbarii au ajuns să promoveze ca obiect de cult falusul, ca expresie a virilităţii care produce viaţă. Stâlpii închinaţi Aşerei stau mărturie ale acestei închinări chiar şi în Canaan. Alternativa era pântecele femeii consacrat ca obiect al închinării. Aşa se explică multitudinea statuetelor din lut reprezentând femei supraponderale găsite începând din neolitic încoace.

După ce vreme de secole, în Europa apuseană pudoarea şi sobrietatea au fost norme ale societăţii promovate de Biserică, de la Iluminism încoace, cu mai multă emfază de la revoluţia sexuală a secolului XX încoace, virilitatea a devenit din nou dumnezeul a cărui închinare animă societatea umană. Cultura cosmopolită a modernităţii pune preţ pe modul în care arăţi.

Dacă nu ai ce să arăţi, dacă nu arăţi ca şi Barbie ţi se recomandă să nu ai curajul să ieşi pe plajă că strici aspectul plajei. Mâncăm sau nu mâncăm pentru ca să arătăm bine şi fetele au ajuns anorexice, cu alte cuvinte au ajuns să arate ca cei care altădată împotriva voinţei lor erau internaţi în lagăre de concentrare. Ne îmbrăcăm mai mult sau mai puţin pentru ca să scoatem în evidenţă calităţile trupului nostru pentru care unii se străduiesc să-l dăltuiască după dimensiunile acreditate. A fi „sexy” înseamnă o garanţie în plus pentru găsirea unui loc de muncă, a unui partener de afaceri, a unui tovarăş de distracţie, sau a unui partener de  viaţă, fie el şi temporar.

De unde ştii dacă eşti prins în închinarea faţă de trup? Cât timp petreci pentru a te pregăti când ieşi afară din casă? Câtă energie şi câte resurse foloseşti pentru a face trupul tău să arate cum doreşti? Nu zic că trebuie să fim neglijenţi cu trupul nostru şi să nu-l întreţinem. La oraş nu este permis să ieşi în locuri publice şi să miroşi a nespălat de o lună. Dacă ai o constantă senzaţie de prurit în păr, la urechi sau la gât, acesta este un indiciu că te-ai spălat de prea mult timp.

Unghiile trebuie tăiate în ciuda faptului că cresc. Problema este atunci când unghiile te preocupă zilnic în ciuda faptului că sunt sănătoase şi curate. Îngrijirea unghiilor devine o problemă când te preocupă lungimea lor, culoarea lor, ornamentarea lor. Când crezi că unghiile tale îţi vor deschide uşi până nu demult închise, când crezi că unghiile tale te vor face mai acceptată în ciuda deficienţelor tale de caracter, te închini înaintea trupului tău.

Părul trebuie pieptănat zilnic, uneori chiar de mai multe ori zilnic. Problema este atunci când părul te preocupă zilnic în ciuda faptului că este sănătos şi curat. Mai ales dacă eşti femeie care se vrea respectată nu mai este acceptabil să ai părul grizonat. Pentru un bărbat este chic. Îngrijirea părului devine o problemă când te preocupă zilnic grăsimea lui, lungimea lui, culoarea lui, ondularea lui. Când crezi că prin calităţile părului tău ţi vor deschide uşi până nu demult închise, când crezi că prin calităţile părului tău vei ajunge mai acceptat în ciuda deficienţelor tale de caracter, ai ajuns să te închini trupului tău.

În mod natural, la vârsta adolescenţei băieţii ajung preocupaţi de grosimea braţului lor, de lărgimea toracelui lor şi de masculinitatea lor. În lipsa unei călăuziri din partea taţilor lor, aceste preocupări naturale vor ajunge să le consume tot timpul lor. În culturile familiale şi săteşti e adevărat, băieţii obişnuiau să stea pe lângă taţii lor şi să se deprindă cu munca, pregătirea fizică devenind ceva natural, parte a cotidianului. La oraş fiind, cu părinţi având locuri de muncă în altă parte decât acasă, băieţii pot creşte slabi ca nişte legume dezvoltându-se doar intelectual cu abilităţi IT. Este normal, sănătos şi de dorit, ca băieţii să consume energie şi să dezvolte masă musculară prin exerciţiu fizic pe parcursul mai multor ani. Este patologic când aceasta devine o preocupare zilnică şi consumă cea mai mare parte a vieţii, pentru a realiza în termen scurt ceea ce nu s-a făcut în mulţi ani de zile. Când ajungi să crezi că prin calităţile tale fizice vei ajunge mai bine acceptat în ciuda deficienţelor tale de caracter, ai ajuns să te închini trupului tău.

Vă aduceţi aminte de bucuria revederii bunicilor? Oamenii aceia cu pielea ridată, care nu miroseau a parfumuri de la casele de modă, se îmbrăcau ceva mai retro şi aveau bucurii mărunte în lumea lor suburbană. Ce vă atrăgea la ei? Bucuria cu care ne îmbrăţişau, largheţea cu care ne făceau parte de tot ce aveau, căldura pe care o aveai întotdeauna în preajma lor, fericirea pe care le-o vedeai în ochi atunci când te priveau, înţelepciunea lor, caracterul lor. Prin urmare se pare că suntem dispuşi să acceptăm un standard dublu, pentru că ceea ce eram dispuşi să tolerăm la bunicii noştri, nu tolerăm în egală măsură la părinţii noştri, şi cu atât mai puţin la noi înşine.

Apostolul Pavel subliniază principiul că „trupul este locuinţa Duhului Sfânt” (1 Cor. 6:15-20). Din acest principiu se desprinde distincţia majoră pe care trebuie să o facem când vorbim despre rolul trupului în închinarea lui Dumnezeu şi căderea într-o închinare a trupului însuşi. Ca unii care am primit un trup pentru o vreme trebuie să ne preocupe sănătatea şi integritatea lui pentru că trupul este locuinţa Duhului Sfânt. Tot ce trece dincolo de preocuparea aceasta înspre înfrumuseţarea trupului depăşeşte limita închinării lui Dumnezeu înspre închinarea înaintea trupului. Duhul Sfânt caută alte podoabe decât cele lesne de pus la faţadă. Apostolul Petru o dă exemplu pe Sara în această privinţă (1 Petru 3:3-6).

Să nu uităm învăţătura Domnului care spunea că „viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea” (Matei 6:26).

Anunțuri

Comentarii închise la Închinarea faţă de trup

Din categoria Uncategorized

Comentariile nu sunt permise.