Idolatria – la final

picture-12

Studiul despre idolatrie se încheie aici. Am convingerea că fiecare cititor a mai putut găsi alte entităţi care i-au putut fura cel puţin o parte din inimă. Oricum nu mi-am propus să fiu exhaustiv, ci doar să deschid oportunităţi de meditare asupra acestui adevăr. La încheiere, se cuvine o direcţie spre tămăduire.

Aşa cum ne avertizează cazul lui Solomon, inima poate să nu fie în întregime a Domnului (1 Regi 11:4), iar noi ştim din experienţa personală cât de adevărată este această afirmaţie. Ar trebui să ne mirăm şi noi împreună cu Agar, roaba Saraiei, care, după ce s-a întâlnit cu Îngerul Domnului, s-a mirat că „mai poate vedea după ce ea a fost văzută”. Trebuie să ne mirăm că mai avem suflare când Dumnezeul perfect este atât de conştient de lipsurile noastre. Avem nevoie să venim înaintea lui El-Royi – „Dumnezeul care mă vede” – şi să-i cerem iertare de inima noastră împărţită.

Dacă am identificat idoli în viaţa noastră, trebuie să îi îngropăm, să îi abandonăm şi să tăiem orice mijloc de influenţă asupra noastră, cum a făcut familia lui Iacov când a vrut să-L cinstească pe Dumnezeu (Gen. 35). Dacă despărţirea de ei este grea cere ajutorul fraţilor şi / sau surorilor mai maturi / mature în credinţă, care nu suferă de aceeaşi problemă ca şi tine. Greşeala noastră este că ne căutăm ajutor la oameni din aceeaşi generaţie care, foarte probabil, încă se mai luptă cu aceleaşi probleme. Atunci se împlineşte Scriptura care avertizează că „un orb călăuzeşte pe un alt orb şi sfârşesc căzând amândoi în groapă”.

Mai avem un lucru de făcut: să ne facem obiceiuri bune. Memorează Scriptură relevantă pentru problema ta ca să îţi aduci aminte de Domnul când eşti ispitit. Ia-ţi modele înalte de oameni şi urmează-le credinţa. În fond şi la urma-urmei nu suntem chiar singuri. Dumnezeu a pus în noi o mare comoară, Însuşi Duhul Sfânt. El este cel care poate genera în noi roade cu adevărat vrednice de Dumnezeu. Singurul lucru pe care îl mai avem noi de făcut este să încetăm a mai fi noi înşine: omul corupt, neschimbat, cu plăcerile şi idealurile lui mărunte. În rest, există toate condiţiile ca Dumnezeu să facă lucrări mari prin noi. În virtutea acestei realităţi creştinul poate să fie ceea ce Domnul Isus afirmă că el este: „lumina lumii şi sarea pământului”.

Comentariile sunt închise pentru Idolatria – la final

Filed under Uncategorized

Comentariile sunt închise.