Bocetele lui Amos pentru Israel

megiddo17

Săptămâna aceasta mi-am luat inima în dinţi şi am reînceput să scriu la comentariul pe Amos. Deocamdată sunt în capitolul 5 şi voi împărtăşi cu voi cele descoperite în acest studiu preliminar. De notat că am preferat ca notiţele de final să nu le ofer aici, păstrându-le pentru varianta tipărită.

Partea a patra a profeţiei lui Amos strânge trei cântece de jale, fiecare cu frumuseţea sa particulară: 5:1–17, 5:18–27, 6:1–14. Fiecare dintre aceste cântece de jale, deşi fragmentate în strofe prin intermediul formulelor profetice deja cunoscute din introducerea cărţii, manifestă unitate tematică, semantică şi prozodică. Deşi anunţate ca bocete, textele cuprinse în capitolele 5 şi 6 nu conţin numai elegii pline de patos cu privire la destinul pecetluit de Dumnezeu pentru Israel. Din contră, sentinţele sunt în mod constant împletite cu evocarea vinei israeliţilor, cu recomandări de îndreptare şi chiar o doxologie (5:8).

Introducerea face referire la un bocet (ebr. qînâ) compus de profetul Amos cu dedicaţie pentru Israel. Amos nu face referire la practicile specifice contextului social asociat bocetului care rămân subînţelese. Specialiştii au acceptat ideea că o astfel de formă literară presupune un poem de lungime variată în care versurile sunt cuplete cu linia secundară frântă, adică mai scurtă cu o unitate prozodică decât linia principală. Se creează, astfel, un cuplet de tipul 3 + 2.

Boceturi se pot găsi atât şi în naraţiunile istorice cât şi în literatura profetică. David a compus două boceturi: unul pentru Absalom (2 Sam. 1:19–27) şi altul pentru Abner (2 Sam. 3:33–34). Un alt bocet compus de profetul Ieremia pentru regele Iosia nu a supravieţuit (2 Cr. 35:25). Probabil că de aici izvorăşte tradiţia care consideră că Ieremia este autorul Lamentaţiilor (cartea canonică), un exemplu măreţ al compoziţiei artistice de acest tip. În schimb, două boceturi compuse de profetul Ezechiel au ajuns până la noi (Ez. 19:1–14; 27:25–36).

Comparat cu celelalte boceturi, singurele versuri care se potrivesc tematic şi prozodic din capitolele 5 şi 6 sunt cele din versetul 5:2. Cu toate acestea, primul poem, 5:1–17, este unitar având drept cuvânt-cheie verbul „a căuta” (ebr. daraş) care apare de patru ori doar în capitolul 5, primele 17 versete, şi o structură chiastică a elementelor sale constitutive.

Structura complexă a versetului a fost recunoscută cu mult timp în urmă. Cu toate acestea J. de Waard găseşte că structura chiastică a capitolului 5 este evidentă: A (5:1–3) + A’ (5:16–17), B (5:4–6) + B’ (5:14–15), C (5:7) + C’ (5:10–13), D (5:8–9). Aceast structură pune în centrul atenţiei a doua doxologie a cărţii Amos. Cele două subunităţi de la extreme sunt şi singurele care se apropie de tematica specifică bocetului. Subunităţile B şi B’ au ca temă comună chemarea la căutarea Domnului, tot la fel cum subunităţile C şi C’ au în comun critica deficienţelor din viaţa socială a lui Israel.


Anunțuri

Comentarii închise la Bocetele lui Amos pentru Israel

Din categoria Publicaţii

Comentariile nu sunt permise.