Religios, dar fără a-L cunoaşte pe Dumnezeu

religion

Amos 5:4–6

Acum, aşa vorbeşte Domnul către casa lui Israel:

Căutaţi-Mă ca să trăiţi!

Nu căutaţi Bethelul,

la Ghilgal nu mergeţi

şi la Beer-Şeba nu călătoriţi,

căci Ghilgalul va merge cu siguranţă în exil,

iar Bethelul va deveni un nimic.

Căutaţi pe Domnul, ca să trăiţi,

ca nu cumva să măture casa lui Iosif ca un foc,

să o mistuie şi să nu fie nimeni din Bethel care să-l stingă. 

A doua strofă a primului bocet (v. 4–6) aduce noutatea chemării la căutarea lui Dumnezeu. „A căuta o divinitate” este un termen teologic care are ca sens restrâns consultarea unei divinităţi prin intermediul unui medium autorizat, de regulă profeţi, pentru a afla planul predeterminat al acesteia şi intenţia de urmat de închinătorul uman. Sensul larg presupune închinarea faţă de autoritatea divinităţii „căutate” şi respectarea standardului moral aşteptat de aceasta. Invitaţia făcută lui Israel pentru recuperarea relaţiei pierdute cu Dumnezeu, ca şi cum ar mai exista întoarcere, iar sentinţa finală încă nu fusese semnată, apare doar în capitolul 5 din toată cartea lui Amos. Invitaţia este, însă, doar una retorică pentru că Israel nu mai găsea resursele necesare pentru renunţarea la un mod de viaţă orientat spre idolatrie şi nedreptate socială. Valorile Împărăţiei lui Dumnezeu fuseseră aruncate deja peste bord, şi Israel s-a împietrit în neascultare.

Cuvântul Domnului este imortalizat de Amos de o manieră memorabilă, întocmai ca şi cântarea lui Moise, menită a sta mărturie împotriva lui Israel. Prelucrarea artistică a acestei strofe transpare chiar de la o simplă lectură în orice traducere. Îndemnul căutării lui Dumnezeu apare la extremele textului (5.4bA şi 5.6A), de o manieră climactică (repetarea imperativului are un obiect mai transparent), îmbrăţişând ca într-o acoladă liniile poetice atribuite celor trei locaţii de cult păgân în Israel: Bethel, Ghilgal şi Beer-Şeba. Artificiul chiasmului este din nou eficient, focalizându-se pe Beer-Şeba.

A Căutaţi-Mă ca să trăiţi!

B  Nu căutaţi Bethelul,

C  la Ghilgal nu mergeţi

X  şi la Beer-Şeba nu călătoriţi,

C’  căci Ghilgalul va merge cu siguranţă în exil,

B’  iar Bethelul va fi nimicit

A’ Căutaţi pe Domnul ca să trăiţi.

De observat că în acest context actul „căutării” este lipsit de obiect. Israeliţii frecventau nişte locaţii religioase, pierzându-L din vedere pe Dumnezeu Însuşi. Unde se aflau aceste sanctuare? Pentru ce este lăsat în epicentrul chiasmului sanctuarul de la Beer-Şeba? Bethelul este indiscutabil centrul religios al Regatului de Nord, sponsorizat de monarhul israelit. Acesta era un sit aflat în apropiere de Gabaon, la nord-est de acesta, pe teritoriul lui Efraim, în mod tradiţional asociat cu patriarhul Iacov. Ghilgal care apare împreună cu Bethelul (Amos 4:4), este un sit aflat în apropiere de Ierihon, la nord-est de acesta, pe teritoriul lui Beniamin, în mod tradiţional asociat cu Iosua şi cu regele Saul. Ambele locaţii subliniau istoria Israelului nordic, începând cu patriarhul Iacov, continuată prin Iosua şi regele Saul.

Sanctuarul de la Beer-Şeba nu poate să fi fost localizat decât în situl tradiţional al călătoriilor patriarhale, în sudul Iudeei. Verbul asociat sanctuarului de la Beer-Şeba („a traversa”, ebr. ‘rb), se acordă cu ideea călătoriei în afara teritoriului ţării. Prin urmare critica lui Amos este îndreptată împotriva acelor evrei religioşi practicanţi, care încă mai aveau o religie dar îl pierduseră pe Dumnezeu.

Prezentarea judecăţii asupra Bethelului şi Ghilgalului face uz de aliteraţie şi paronomasie. Aliteraţia construieşte pe rădăcina geminată a substantivului propriu Ghilgal şi pe rădăcina verbului „a exila” (5:5cA). Derivarea ironică a judecatei lui Dumnezeu din însuşi numele aşezării este cunoscută ca nomen est omen. Paronomasia este explicată de Paul pe baza unei reinterpretări a ultimelor două litere din substantivul Bethel ca negaţie şi, astfel, apropiată semantic de substantivul „nimic” (awen).

Preeminenţa Bethelului faţă de celelalte sanctuare este subliniată prin menţionarea finală a acestuia (5.6C) şi recunoaşterea responsabilităţii acestuia faţă de „casa lui Iosif”, o metonimie a cauzei creatoare prin care se subînţelege poporul Israel descins din familia lui Iosif. Foarte probabil că patriarhul Iosif, ca fiul lui Iacov cu drept de întâi-născut, devenise un simbol al naţionalismului israelit (Regatul de nord). Pedeapsirea prin foc (5:6BC) face referire la condiţiile aduse de război pe teritoriul lui Israel, aşa cum a fost folosită şi ca mijloc de penalizare faţă de popoarele învecinate lui Israel, Iuda inclusiv (vezi Oracolele împotriva naţiunilor). După ce a fost contestat mai multă vreme, verbul tzalah şi-a găsit loc în familia semantică a termenilor care vorbesc despre incendiere.

Comentariile sunt închise pentru Religios, dar fără a-L cunoaşte pe Dumnezeu

Filed under Curs online SVT3

Comentariile sunt închise.