Dumnezeu ca păstor

shepherd

Una dintre cele mai îndrăgite imagini din Biblie este cea a lui *Dumnezeu ca păstor al poporului Său. Prima referire la această imagine apare destul de recent, deşi sensul său evoluează ulterior (Gen. 49:24). Deşi în unele cazuri rolul lui Dumnezeu ca păstor este menţionat fără explicaţii suplimentare (Ps. 79:13; 95:7; 100:3), în altele Dumnezeu este prezentat călăuzind (Ps. 77:20; 80:1), protejând (Ps. 78:52), salvând (Ez. 34:22) şi adunând poporul (Ier. 31:10), precum şi conducându-i spre a găsi hrană adecvată (Ier. 50:19; Mica 2:12–13). Psalmul 23 rămâne textul clasic în această privinţă, zugrăvindu-L pe Dumnezeu ca furnizor, călăuză şi protector. Aproape la fel de renumită este şi vedenia lui Isaia despre dragostea sensibilă a lui Dumnezeu pentru cei slabi, zugrăvită în imaginea păstorului care îi ridică pe miei în braţele Sale şi îi poartă, precum şi conducându-le cu grijă pe oile gestante (Is. 40:11).

Dincolo de necredincioşia curentă a poporului şi a liderilor lor, Dumnezeu vede o vreme când rămăşiţa lui Israel, împrăştiată în prezent, va fi adunată din nou precum o turmă într-un ţarc unde este siguranţă, şi va fi condusă pe poartă afară către locuri unde este hrană din belşug (Mica 2:12–13).  În tot acest răstimp, Dumnezeu Îşi va supraveghea cu grijă poporul Său (Ier. 31:10) şi se va îngriji de el (Zah. 10:3). Încă o dată poporul se va înmulţi, iar Dumnezeu va desemna peste ei păstori care vor avea cele mai nobile interese în adâncul inimii şi se se vor îngriji de ei cum se cuvine (Ier. 23:4). Uneori toate aceste calităţi sunt atribuite numai lui Dumnezeu, în mod remarcabil în Ezechiel 34:11–16.

Mesia ca păstor şi miel. Pe lângă imaginea generalizată a lui Dumnezeu ca păstor al poporului Său, Biblia dezvoltă un motiv care se focalizează în mod specific pe Mesia, aşa cum profeţea VT şi a fost împlinit în NT. Asemenea lui David, din care descindea (2 Sam. 5:2; 1 Cr. 11:2; Ps. 78:7–12), această persoană este descrisă în termeni apropiaţi păstorului. Astfel, Ezechiel profeţeşte: „Robul Meu, David, va fi Împărat peste ei şi va fi un singur Păstor peste toţi” (Ez. 37:24).

În NT persoana este în mod direct identificată cu Isus (Mt. 2:6), care vorbeşte despre Sine în parabole ca Unul care caută oaia pierdută şi o aduce acasă (Luca 15:4–7) şi se identifică în mod direct cu păstorul celor abandonaţi şi împrăştiaţi despre care se îngrijeşte să îi adune (Mt. 6:34; 9:36; 15:24; Luca 19:10). În descrierea sa extinsă din cadrul pildei „Păstorului cel bun” din cea de-a patra evanghelie, avem cel mai complet portret al păstorului care păstoreşte poporul lui Dumnezeu (In 10:3–30). Aici avem mai mult decât o simplă parabolă, şi nu chiar o alegorie: este mai degrabă un „câmp imagistic” bogat în multiple posibilităţi figurate. Pentru prima dată apare referirea la „alte oi” pe lângă Israel, adică neevreii. Păstorul nu mai este un simplu personaj al naraţiunii ci persoana în jurul căruia gravitează toate. Nouă este şi referirea la moartea păstorului în folosul turmei.

Într-o uluitoare schimbare din condei, se vorbeşte despre această moarte ca despre moartea unui *miel, cel mai vulnerabil membru al turmei. Isus nu este numai păstorul care se sacrifică, ci şi oaia de sacrificiu, motiv pentru care El este descris în Revelaţia lui Ioan atât ca miel cât şi ca păstor (Rev. 7:17; cf. 14:4). Alteori în Revelaţia lui Ioan El este prezentat simplu ca mielul (Rev. 5:6–14; 7:14; 14:1; 19:7). Scriitorul Epistolei către evrei Îl descrie pe Isus ca pe „marele Păstor al oilor” (Ev. 13:20), iar Petru Îi atribuie lui Isus titlul de „Păstorul şi Supraveghetorul sufletelor voastre” (1 Pt. 2:25). Viziunea lui Isaia despre Robul dedicat suferinţei îl zugrăveşte ca pe un miel condus la măcelărie şi tăcut înaintea celor ce-L interogau (Is. 53:7; citat în F. ap. 8:32). 

(Extras din Dicţionarul de imagistică biblică, editat de Leland Ryken et al., ce urmează să apară anul acesta la Editura Casa Cărţii din Oradea.)

Anunțuri

Comentarii închise la Dumnezeu ca păstor

Din categoria Publicaţii

Comentariile nu sunt permise.