Şapte livre

picture-6

Titlu original: Seven pounds

Regia: Gabriele Muccino

Scenariul: Grant Nieporte

Distribuţie: Will Smith, Rosario Dawson, Woody Harrelson, Michael Ealy, Barry Pepper.

Şapte livre este povestea unui tânăr, Ben Thomas, copleşit de vină după ce, din propria vină a produs un accident rutier în urma căruia şi-a pierdut viaţa soţia sa şi alte persoane (probabil şase). Disperarea îl conduce la selectarea unui număr de tot atâtea persoane cărora să le facă un mare bine, chiar dacă aceasta presupune pierderea propriei vieţi. De la fratele său, un comisar de finanţe, selectează oameni care s-au împrumutat de la stat şi au şanse mici de a restitui împrumutul. Merge până acolo încât îşi falsifică identitatea cu ajutorul actelor luate de la fratele său. Singura sa dorinţă este să se asigure că beneficiarii sunt oameni buni, de cea mai bună calitate.

La un an de la accident îşi donează un plămân unui alt tânăr afro-american cu cancer pulmonar. După alte şase luni donează o jumătate de ficat unei femei afro-americane în vârstă. Donează măduvă osoasă pentru un copil afro-american ce avea nevoie de ea. Casa de pe malul mării şi-o donează unei familii sărace de hispano-americani, o mamă cu doi copii, terorizaţi de un tată violent. La moarte îşi donează corneea unui pianist evreu orb, iar inima şi-o donează unei femei tinere afro-americane de care s-a şi îndrăgostit. Această ultima paralelă este sublimă. Al şaptelea beneficiar trebuie să fie avocatul care poartă de grijă de toate tranzacţiile şi de partea legală a transplantelor în numele eroului. Scena transplantului inimii este înfiorătoare prin emoţia cu care este încărcată. Scena de final o întrece, totuşi. Acum Emily, cu inima lui Ben în piept, se întâlneşte cu Ezra, care purta ochii lui Ben.

Desigur, morala filmului rezonează bine cu cuvintele Domnului „Nu este dragoste mai mare decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15:13). Circumstanţele morţii, însă, ridică probleme. Puterea de a primi viaţa şi de a o lua stă în circumstanţe care nu sunt sub controlul nostru direct, ci al Dumnezeu în ultimă instanţă. Opţiunea de a-şi lua viaţa prin contactul cu meduza care îi slujea de animal de companie este una care contrazice principiul enunţat înainte.

Dorinţa de a face bine cu orice preţ unor anumite persoane debordează a umanism. Afirmaţia lui Ben: „Stă în puterea mea să-i schimb drastic circumstanţele, dar nu vreau să-i dăruiesc ceva ce nu merită”, face aluzie la prerogative pe care numai Dumnezeu, ca Judecător imparţial şi drept, le merită cu adevărat. Ca unii care locuim într-o lume care aparţine lui Dumnezeu, lecţia capitală a vieţii noastre este să facem ce putem mai bine cu viaţa noastră aşa cum ne-a dat-o Dumnezeu, în parametri hotărâţi de Dumnezeu. Fiecare om va fi judecat după ceea ce a făcut (incluzând aici vorbirea) cât timp cât a trăit în trup în circumstanţele date în mod suveran de Dumnezeu. De fapt lecţia pe care umanismul niciodată nu a învăţat-o este că sub soare tot Dumnezeu este suveranul. O lecţie tot am primit prin faptul că facerea de bine este completă, Ben nu merge cu jumătăţi de măsură. În cazul lui Emily a reuşit chiar să-i pună pe picioare afacerea, reparându-i tipografia antică pe care o avea în garaj.

Mi-a plăcut filmul pentru calitatea regiei semnată de Gabriele Muccino şi pentru rolul jucat de actorii din distribuţie. Firul narativ este cu totul neaşteptat. Practic ai nevoie să ajungi la sfârşitul filmului ca să înţelegi toate detaliile intrigii. Mai ales momentul incitant este cel care apare abia către finalul filmului şi în câteva flashback-uri care nu spun prea mult la momentul apariţiei lor. Jocul cu flashback-ul şi-a făcut din nou datoria de a destabiliza spectatorul în confortul său şi de a incita la o urmărire atentă. Estetică doar.

Comentariile sunt închise pentru Şapte livre

Filed under Arte vizuale

Comentariile sunt închise.