Profetismul este o slujbă vocaţională

BR00-6512Amos 7:10-17

Amaţia, preotul de la Betel, a trimis mesageri la Ieroboam, regele lui Israel, ca să i se spună:

„Amos conspiră împotriva ta în mijlocul poporului Israel;

ţara nu mai poate suporta toate cuvintele lui.

Iată ce spune Amos:

«Ieroboam va pieri de sabie,

iar Israel va fi dus în exil departe de patria sa»“.

Amaţia i-a spus apoi lui Amos:

„Văzătorule, cară-te de aici în ţara lui Iuda,

mănâncă-ţi acolo pâinea

şi acolo să profeţeşti!

Să nu mai profeţeşti la Betel,

căci el este sanctuarul regelui

şi casa de închinare a împărăţiei“.

Amos i-a trimis răspuns lui Amaţia zicând:

„Eu nu sunt profet,

eu nu sunt nici fiu de profet,

eu sunt doar cioban şi polenizator de smochini sălbatici.

Domnul m-a luat de la oi

şi Domnul mi-a zis:

«Mergi de profeţeşte poporului meu Israel!»

Acum, ascultă Cuvântul Domnului,

tu, care zici să nu profeţesc împotriva lui Israel

şi să nu predic împotriva familiei lui Isaac.

Deci, aşa vorbeşte Domnul:

«Soţia ta se va prostitua în cetate,

fiii tăi şi fiicele tale vor cădea răpuşi de sabie,

ţarina ta va fi împărţită cu funia,

tu însuţi vei muri pe pământ necurat,

iar Israel va fi dus în exil departe de patria lui»“.

Paragraful acesta reprezintă un interludiu narativ care, deşi întrerupe temporar lanţul vedeniilor, se află în ton cu mesajul inerent acestora. Dialogul se limitează doar la o pereche adiacentă, în care Amos reacţionează prompt la acuza lui Amaţia. Însă înainte de a-l interpela pe profetul itinerant din Iudeea, Amaţia avansează o plângere la adresa acestuia înaintea regelui Ieroboam al II-lea, acuzându-l de lezmajestate şi sediţiune. Nici măcar invocarea lipsei de popularitate a mesajului profetic (situaţie similară unor rezultate slabe în sondajele de opinie ale vremii noastre) nu îl mobilizează pe rege care, prin imobilitatea lui pare apatic sau distant.

Amaţia îndrăzneşte chiar să răstălmăcească oracolul profetic: „Mă voi ridica împotriva dinastiei lui Ieroboam cu sabia”, oferindu-le un tăiş mult mai pronunţat: „Ieroboam va pieri de sabie” (7:11). Este evident din patima cu care Amaţia încearcă să manipuleze oracolul profetic de intenţiile politizante pe care le are. Formularea „Israel va fi dus în exil departe de patria sa” avea menirea de a-i stârni pe nobilii naţionalişti care se aflau împrejurul regelui drept consilieri. Biblia nu vorbeşte despre nicio reacţie din partea niciuneia dintre părţi. Amaţia este singurul care se dă de ceasul morţii pentru a încerca să demonstreze că Amos este o persoană periculoasă şi că trebuie declarat inamicul public numărul unu de dragul siguranţei naţionale.

După ce constată că niciunul dintre artificiile invocate nu funcţionează, Amaţia îşi face curaj să rezolve problema singur şi să-l abordeze personal pe profetul Amos (7:12-13). Refuzându-i statutul de profet, atunci când foloseşte titlul mai umil de văzător hozeh, Amaţia căuta să-l umilească pe necărturarul Amos, însă acesta îşi cunoaşte limitările. Accepţiunea autorizată, reprezentată de Amaţia, cu privire la religie în Regatul de Nord, era aceea a unei religii naţionale, singura sponsorizată de stat. Din această perspectivă orice itinerant care vorbeşte împotriva stabilimentului nu este binevenit. Ceea ce Amaţia nu ştia era faptul că Amos nu era un profesionist care să-şi câştige existenţa din emiterea oracolelor, motiv pentru care expedierea sa din Israel nu avea baza reală în presupoziţia lui Amaţia. În plus, Amaţia nu dă nici cel mai mic semn că ar accepta conţinutul verbal al profeţiei lui Amos ca venind de la Domnul Dumnezeu, motiv pentru care şi foloseşte formula: „Iată ce spune Amos” (7:11).

Răspunsul lui Amos subliniază aspectul independenţei sale faţă de cult (7:14-15). Dezicerea sa de oficiul profetic este posibil să aibă o legătură cu propria sa percepţie despre profetismul de breaslă, lipsit de eficacitate prin servilismul său. Modul în care îşi redă identitatea este cu totul original: sunt folosite trei propoziţii nominale, în care subiectul este explicit, redat printr-un pronume personal, persoana I, singular.

Profesia lui Amos este cu totul în afara domeniului religios. El nu este nici măcar un mic meseriaş, dintre aceia care aveau căutare în statele antice ca susţinători ai progresului economic. Amos împărtăşeşte preocuparea patriarhilor pentru nomadism, suplimentându-şi veniturile ca muncitor sezonier din preocupări specifice pomiculturii în zona deluroasă a Şfelei, acolo unde transhumanţa îl duce în timpul sezonului cald. Termenul folosit aici, boqer, este diferit de cel preferat în deschiderea cărţii, noqed, dar nu opus acestuia. Fără îndoială termenii sunt din aceeaşi familie semantică, fiind amândoi din domeniul creşterii animalelor. Termenul de aici, boqer, desemnează în primul rând pe un proprietar de vite, dar nu poate exclude pe cel care le îngrijeşte. Ocupaţia sezonieră despre care se vorbeşte aici implică sicomorul sau smochinul egiptean (Ficus sycomorus) are cărui roade sunt parazitate de o viespe (Sycophaga crassipas). Pentru a împiedica pierderea roadelor şi grăbirea coacerii lor, soluţia era înţeparea fructelor, fapt care sporea producţia de etilenă. Unii comentatori au sugerat chiar că din activitatea sezonieră a lui Amos, dobitoacele pe care le păstorea ar fi avut de câştigat, consumând fructele care nu mai puteau fi recuperate.

Reorientarea vocaţională a lui Amos nu implică şi o reorientare profesională definitivă. Profetismul practicat de Amos are o natură vocaţională şi presupune o delegare temporară cu o misiune dintre cele mai puţin dorite de vreun profesionist: sancţionarea cultului din ţara vecină şi a instituţiei centrale care îl susţine. Chemarea lui Amos este similară în frazare cu chemarea lui David conform relatării din cărţile istorice şi din psalmi. Deşi refuză titlul de profet (nabi’), probabil din pricina conexiunilor pe care acesta le avea cu profetismul de curte, corupt şi manipulat, Amos îşi descrie trimiterea prin rădăcina verbală a acestui substantiv (hinnabe – v. 15, tinnabe – v. 16), ca şi cum încerca să recupereze termenul pentru uzanţa lui corectă. Termenul pereche cu care verbul „a profeţi” apare în acest context este „a predica” (hattip), aşa cum apare şi în alte contexte biblice.

Mesajul profetic al lui Amos ia în cele din urmă o notă personală, aducând o revelaţie specială pentru preotul Amaţia, starostele împotrivitorilor lui Amos din Regatul de Nord (7:17). De notat că singura informaţie acceptată de Amos din acuza inventată de Amaţia priveşte exilul lui Israel. Cuvintele sunt citate ad litteram astfel încât se poate spune că ele formează o acoladă pentru întreaga pericopă. Exilul, spre deosebire de nimicirea dinastiei lui Ieroboam, figurează cu prisosinţă în mesajul teologic al oracolelor lui Amos.

Oracolul aduce cele mai teribile veşti pentru preotul Amaţia. Siguranţa căminului său, a proprietăţilor sale şi chiar a vieţii sale vor fi sacrificate. Prostituarea soţiei sale posibil să facă aluzie la vremuri grele de asediu, când oamenii îşi calcă principiile pentru o bucată de pâine. Copiii săi, fără nicio deosebire, vor fi sacrificaţi, proprietăţile sale vor fi luate şi împărţite altora, iar el va fi deportat într-o altă ţară de unde nu va mai avea ocazia să se repatrieze. Viitorul pregătit acestui individ poate fi considerat valid şi pentru alţii care, asemenea lui, L-au scos pe Dumnezeu din viaţa lor.

Anunțuri

Comentarii închise la Profetismul este o slujbă vocaţională

Din categoria Curs online SVT3

Comentariile nu sunt permise.