Déjà vu

Picture 3Cine nu s-a gândit niciodată că dacă ar exista posibilitatea călătoriei în timp şi a modificării evenimentelor, ar investi oricât pentru a se întoarce acolo unde a greşit pentru a îndrepta unele lucruri. Filmul Deja vu al regizorului Tony Scott (2006) speculează pe marginea acestei teme încă o dată. Denzel Washington joacă din nou (şi cât de bine!) rolul unui poliţist care investighează un dezastru provocat de un terorist american. De data aceasta agentul Doug Carlin (Denzel W.) face parte din brigada ATF (Arme, droguri, explozibili) ajunge la locul dezastrului acolo unde un bac cu câteva sute de persoane la bord a fost dinamitat în timp ce traversa fluviul Mississippi.

Prima surpriză apare când apa aduce la mal trupul unei femei tinere care poartă semne de traumatism nedatorate exploziei, iar legistul a stabilit că moartea a survenit înainte de ora exploziei cu cel puţin două ore. În acelaşi timp se anunţă dispariţia unei tinere, Claire Kuchever, identificată de tatăl fetei chiar cu trupul găsit. Aceste date fac din Claire candidatul cel mai potrivit pentru o investigaţie specială pe care FBI o poate performa cu ajutorul unor maşini superperformante. Tehnologia este găzduită de o bază militară şi reprezintă o tehnică top secret. Informaţiile oferite de toate camerele de supraveghere, sunet şi imagine, triangulate de câţiva sateliţi, sunt prelucrate de un program numit „Snow White”. Se stabileşte un punct de plecare în timp şi spaţiu şi se supraveghează ceea ce este considerat semnificativ pentru rezolvarea cazului.

Situaţia se complică atunci când vizitând casei lui Claire, Doug îşi descoperă vocea pe robotul telefonului la al cărui număr sunase în cursul dimineţii. Numărul fusese primit la sediul ATF de către un coleg de birou. Mai mult, la o investigaţie mai atentă poliţia descoperă o mulţime de amprente prin casă şi chiar bandaje şi cârpe murdare cu sângele lui Doug. Aceste evenimente sugerează ideea că ceva nu este în regulă. Petrecând timp cu echipa de specialişti FBI, agentul Doug începe să înţeleagă cum funcţionează jucăria din dotare. Criminalul este identificat în persoana individului care intenţiona să cumpere SUV-ul lui Claire.

A doua surpriză apare când Doug realizează că cercetătorii de la FBI au dezvoltat şi o tehnică, netestată încă, prin care pot efectua călătorii în timp. Scenele începând cu minutul 48 sunt de-a dreptul incredibile, din punct de vedere pedagogic. L-am mai văzut pe Denzel Washington într-o scenă asemănătoare ca avocat în filmul Philadelphia. În Deja vu are loc o discuţie ştiinţifică şi teologică. Temerea oamenilor de ştiinţă este că folosind această maşină de călătorie în timp, neverificată încă, se interferează cu destinul şi anumite evenimente pot fi oprite. Într-o încercare ultimativă, Doug reuşeşte să obţină autorizaţia de strecura un bilet de avertisment pe biroul său din departamentul ATF. Biletul este observat, dar poliţistul care încearcă să confrunte criminalul, însuşi colegul lui Doug, este ucis cu sânge rece în doi timpi, astfel încât criminalul îşi continuă misiunea, iar intriga rămâne vie.

La un moment dat echipa de observatori constată că criminalul iese din zona de acoperire a înregistrărilor şi este necesar ca cineva să preia vehiculul supraperformant care permite extinderea zonei de supraveghere. Dotările sunt de-a dreptul uluitoare, iar urmărirea este, într-adevăr, „ca-n filme”. Astfel, Doug ajunge să constate că vinovatul are o viziună retrasă de unde îşi lansează atacurile teroriste, iar în maşină are trupul neînsufleţit al poliţistului ucis. Poliţia tocmai încheia verificarea fotografiilor cu cele existente în baza de date, criminalul fiind identificat cu Carroll Oerstadt, un tip refuzat a se înrola în armata SUA în repetate rânduri şi care se răzbuna prin acte teroriste pe guvernul SUA. Criminalul este găsit, arestat, şi anchetat de Doug pentru a determina pe vinovat să-şi recunoască vinovăţia. Odată ce a reuşit acest lucru, poliţia federală opreşte investigaţiile şi clasează dosarul.

Doug nu este mulţumit şi doreşte să intervină în firul evenimentelor pentru a preveni moartea Clarei, de care se pare că s-a ataşat. Este trimis înapoi cu ajutorul tehnologiei superavansate şi ajunge pe masa de rezervă a unei săli de operaţie, şocând cu prezenţa sa pe medicii din teatrul de operaţie. Întrucât era în stare de inconştienţă, medicii îl resuscitează. Când îşi revine mai erau ore până la ora la care urma să aibă loc deflagraţia. Rechiziţionează o maşină a SMUR şi ajunge la bârlogul lui Oerstadt tocmai când criminalul se pregătea să taie degetele victimei sale, după ce o impregnase cu motorină. Intervenţia sa este oportună, Doug salvând viaţa lui Claire, în ciuda faptului că Carroll era convins că amândoi muriseră în explozia pe care el o declanşase.

În drum spre ponton, Doug şi Claire se opresc acasă unde îşi pansează rana primită de la Oerstadt şi trec printr-un moment de clarificare absolut necesar lui Claire, deoarece Doug dovedeşte că ştie în avans prea multe informaţii. Convinsă că are de a face cu un superpoliţist, Claire îi face jocul lui Doug şi îl însoţeşte, conform dorinţei sale, la docuri. Aici situaţia se complică atunci când Carroll constată că „victimele” sale sunt în viaţă. El reuşeşte chiar să o prindă pe Claire pe care o încătuşează de volanul SUV-ul său încărcat cu dinamită. Cu o inteligenţă ieşită din comun, Doug îl scoate pe Carroll din scenă cu ajutorul lui Claire, însă agenţii de poliţie de pe vas îl împiedică în lupta contra cronometru să mai reuşească dezamorsarea bombei, motiv pentru care, cu Claire încă încătuşată de volan, sar cu maşina peste parapet în apă pentru a evita dezastrul cunoscut. În clipele precedente deflagraţiei, Doug reuşeşte să smulgă volanul şi să o elibereze pe Claire din vehiculul care se scufunda grăbit, pentru ca el însuşi să piară în explozia declanşată la ora programată.

Adusă pe mal de o şalupă a poliţiei, Claire îl regăseşte pe Doug, poliţistul ATF, care tocmai sosise la locul accidentului. Aici evenimentele se reconectează. Este rândul lui Doug să fie ignorantul care se minunează de detaliile cunoscute de Claire. Filmul se încheie în acordurile melodiei „Don’t worry, baby!” şi cu sugestia că relaţia profesională între un poliţist şi supravieţuitoarea unui atentat se va continua de o manieră ceva mai profundă emoţional.

Există diverse întrebări care sunt aruncate în luptă de scenariştii Bill Marsilii şi Terry Rossio printre care şi dreptul statului de a interveni în viaţa privată a individului pentru a preveni o crimă ca şi, mult mai profunda problemă a legitimităţii din punct de vedere etic a unor tehnici de intervenţie în remodelarea istoriei (evident, dacă acestea ar fi posibile). Convingerea mea este că în momentul în care omul va ajunge la abilitatea de a interveni în curgerea timpului şi modifica evenimentelor în oricât de mică măsură, omul a încetat să mai fie om şi a luat locul lui Dumnezeu.

Filmul este recomandabil pentru calitatea cascadoriilor, a muzicii semnate de Harry Gregson-Williams, cât şi pentru calitatea interpretării actriţei Paula Patton (Claire K.).

Comentariile sunt închise pentru Déjà vu

Filed under Arte vizuale

Comentariile sunt închise.