Dansul în Biblie

Aici vă ofer un nou extras din Dicţionarul de simboluri biblice aflat în editare la Editura Casa cărţii din Oradea. Eventualele asemănări cu articolul scris de mine sunt cu totul întâmplătoare, întrucât l-am lecturat abia după terminarea scrierii articolului meu. Articolul care urmează încă nu a fost editat din punct de vedere literar. Imaginea alăturată reprezintă un grup de dansatoare din Egiptul antic.

DANS

Dansul este, în esenţă, întotdeauna simbolic. Înseamnă a râde; a fi vesel; a te învârti în cercuri; a alerga şi a sălta – un salt vioi care devine o mişcare ritmică artistică a trupului care exprimă sentimente şi gânduri.

În Biblie aceleaşi cuvinte ebraice pot însemna şi durerea unei mame în durerile naşterii (Mica 4:9; Is. 21:3; vezi Naştere), căderea unui războinic în momentul în care este ucis (Ez. 30:4), un salt de groază sau plăcere al unui animal (Ps. 29:6; Is. 13:21) sau dispreţul unui batjocoritor (Iov 30:1).

Simbol al laudei. Dansul este în primul rând un mijloc fizic şi vizual de *laudă, onorându-L şi mulţumindu-I lui Dumnezeu. În Biblie este adesea combinat cu cântec şi instrumente. Mişcarea uneşte umanul cu sunetul neînsufleţit pentru a-L lăuda pe Dumnezeu. Dansul este un mod de mulţumire şi mărturisire a lui Dumnezeu în faţa altora. Psalmistul ne spune să Îl lăudăm pe Dumnezeu „cu tamburine şi cu dansuri; …Tot ce are suflare să-L laude pe Domnul” (Ps. 150:4, 6; 149:3).

Dansul şi instrumentele sunt legate de *profeţie. Miriam, profetesa, le-a cerut femeilor din timpul ei să îi mulţumească lui Dumnezeu pentru că i-a făcut victorioşi în lupta cu inamicii lor egipteni (Ex. 15:20–21). Contextul aici este sărbătorirea unei victorii în urma unei bătălii, sărbătoare care are loc de obicei prin întâmpinarea de către femei a războinicilor care se întorc de la luptă. Aceasta este şi semnificaţia corectă a textului din Isaia 52:7, care ar trebui tradus „Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele femeilor dansând [gerunziu feminin în ebraică] care vesteşte pacea şi aduce veşti bune”). Dansul era folosit pentru a celebra victoria lui Dumnezeu în luptă şi * „armele” umane care erau folosite de Dumnezeu (Jud. 11:34; 1 Sam. 18:6–7; 21:11; 29:5; vezi Războinic divin).Şi profeţii care l-au întâmpinat pe Saul au dansat şi au cântat la instrumente (1 Sam. 10:5).

În Biblie dansul simbolizează întotdeauna *bucurie, opusul *jelirii: „Mi-ai prefăcut bocetul în dans, mi-ai înlăturat sacul de jale şi m-ai încins cu veselie” (Ps. 30:11; cf. Plâng. 5:15; Ec. 3:4).

Când *David şi israeliţii dansează, cântă cu vocea şi la instrumente în momentul intrării *chivotului legământului în Ierusalim, dansul fără rezerve al lui David înaintea lui Dumnezeu este descris ca un salt în rotire, sportiv, vioi. Pe de altă parte, această închinare extaziată înaintea lui Dumnezeu nu este mai importantă decât ascultarea (2 Sam. 6:5–7; 1 Cr. 15:2).

Ca şi celelalte arte, dansul nu se limitează doar la cei evlavioşi. Dansul era parte integrantă a evenimentelor cotidiene în antichitate. Femeile tinere dansau în *vii în timp ce cântau la tobe (Jud. 21:21; Ier. 31:4, 13). Dansul Sulamitei a fost frumos ca dansul a două trupe de dans (C. –cânt. 6:13). Când *fiul risipitor s-a pocăit, tatăl a poruncit să aibă loc o sărbătoare şi o companie de dansatori (Luca 15:23–25).

Dat fiind că dansul făcea parte din viaţa de zi cu zi în lumea antică, făcea de asemenea parte şi din activităţile păcătoase. Fiica lui Irod a dansat atât de bine în faţa invitaţilor încât a primit capul lui Ioan Botezătorul din partea lui Irod care era şovăielnic (Mt. 14:6, 7; Mc. 6:22). Amaleciţii au mâncat, au băut şi au dansat când i-au învins pe filisteni (1 Sam. 30:16). Israeliţii, îndrumaţi greşit, au dansat când i-au atribuit viţelului făcut de mâinile lor tot succesul lor în loc să îi atribuie acest succes Dumnezeului viu (Ex. 32:4, 19; 1 Împ. 18:26).

Simbol al libertăţii şi al egalităţii. O întrebuinţare metaforică scurtă dar profundă a dansului apare în NT. Isus descrie slujirea Lui de *mâncare şi *băutură ca o chemare la dans: „V-am cântat din fluier, dar n-aţi dansat” (Mt. 11:17; Luca 7:32). Aici dansul simbolizează bucuria în viaţă, o libertate pentru a te bucura de darurile materiale de la Dumnezeu şi de a te bucura de compania tuturor oamenilor, inclusiv a păcătoşilor (Luca 7:34). Aşa cum Isus a fost acuzat de cei cucernici că ar fi fost „un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al colectorilor de taxe şi al păcătoşilor”, la fel şi regina Mical „l-a dispreţuit” pe David în inima ei pentru că acesta sărea şi dansa ca „un om de nimic” (2 Sam. 6:16, 20).

Dansul în Biblie simbolizează laudă, libertate şi egalitate. Un sumar potrivit al semnificaţiei dansului se găseşte în personificarea *înţelepciunii, o calitate esenţială de care au nevoie artiştii (Ex. 28:3; 31:3, 6; 35:10). Înţelepciunea însăşi dansează, face sport, râde. Când Dumnezeu a creat lumea, înţelepciunea a fost arhitectul lui Dumnezeu, dansând zilnic înaintea feţei lui Dumnezeu (Pr. 8:30). Dumnezeu a creat lumea cu o bucurie asemănătoare cu dansul, iar noi oamenii trebuie să răspundem cu un dans plin de bucurie.