Raport SOTS

sotslogoWHITETematica sesiunii de vară a conferinţei SOTS a adunat doar o treime din numărul total de membrii. Unii dintre cei mai venerabili profesori au fost acolo, atât din Marea Britanie, cât şi din Statele Unite, precum John Emerton sau John Blenkinsopp. Profesorii cu carieră au fost bine reprezentaţi, dar la fel de bine mai tinerii colegi în plină ascensiune. Chiar şi membrii fără state în academie (pentru că sunt şi dintre aceştia) au fost prezenţi, poate mai loiali decât toţi ceilalţi.Un număr de cinci doctoranzi au fost primiţi ca membri noi cu această ocazie. Din câte înţeleg, dificultăţile de până acum ridicate de obligaţia candidaţilor de a fi cunoscuţi prin publicaţii au fost depăşite.

Conducerea SOTS de anul acesta a preferat tema istoriei în relaţie cu studiile biblice în primul rând din pricina preferinţei preşedintelui actual pentru acest domeniu. Anul viitor Cheryl Exum de la Universitatea din Sheffield va prelua preşedenţia şi anticipez că preferinţele sale pentru critica literară şi feminism vor figura pe lista de priorităţi.

Ca impresie generală am constatat că puţini prezentatori au luat în calcul pregătirea riguroasă a prezentării pentru public. Dintre cele 12 prezentări doar una a oferit material pentru publicul participant, trei au avut prezentări de tip PowerPoint şi una s-a folosit de amândouă opţiunile. Cu alte cuvinte, o treime dintre prezentatori au ştiut „pe ce lume trăiesc”. Alţii patru au dovedit că aveau o lucrare scrisă bine pregătită şi au şi reuşit să rămână interesanţi. O ultimă treime dintre prezentatori şi-au citit lucrările scrise de mână, unele presărate cu sloganuri şi anecdotate şi vizibil încropite în pripă. Solicitarea de a mi se permite înregistrarea audio a fost primită cu răceală pe motiv că nu s-a mai făcut până acum.

Cele mai multe lucrări de anul acesta au avut un fundament enunţat secular, în care istoriografia obiectivă s-a dorit a fi doar cea detaşată de toate inhibiţiile de natură religioasă. Masa a aparţinut cu siguranţă minimaliştilor care, deşi l-au refuzat pe Dumnezeu din scenă, au admis că criteriile de obiectivare a discursului istoric sunt discutabile, chiar dacă nu lipsesc. Astfel, arheologia, documentele epigrafice, textele biblice (acceptate chiar şi de Nadav Naaman) sau extrabiblice, modificările climatice şi geografia zonei s-au propus ca elementele ajutătoare pentru construire unei istorii credibile a lui Israel. Pentru un abstract al lucrărilor se poate verifica situl SOTS (aici).

Nu pot să nu constat că, chiar şi în sferele academice înalte, o nouă intoleranţă îşi face loc. Singurii dintre prezentatori (Jill Middlemas şi Marinus Koster) care au propus ideea că istoria biblică a lui Israel merită a fi luată în considerare ca argument de obiectivare a discursului istoric pe motiv că Dumnezeu este şi El parte a ecuaţiei la fel de bine ca şi percepţia despre Dumnezeu a istoricilor evrei, au fost întâmpinaţi de un baraj de foc din partea seculariştilor precum Axel Knauf, John van Seters şi Thomas Thompson, printre alţii. Moderaţii şi evanghelicii şi-au păstrat părerile pentru ei, fără să facă paradă de ele. W.F. Albright şi şcoala americană de arheologie, K. Kitchen şi J.K. Hoffmeier au fost priviţi de sus cu neîncredere pentru faptul că folosesc arheologia pentru a-şi consolida presupoziţiile religioase. Din păcate niciunul dintre participanţii seculari nu au reuşit să demonstreze că ei folosesc observaţia ştiinţifică pentru a alimenta altceva decât presupoziţiile seculare, Dumnezeu fiind eliminat din discuţie ca un construct uman, iar monoteismul fiind explicat ca o religie evoluată în termenii darwinismului social.

Comentariile sunt închise pentru Raport SOTS

Filed under Publicaţii, Uncategorized

Comentariile sunt închise.