Cui ajută legalizarea prostituţiei?

anti-prostitution_Ii3GZ_22980Prostituţia înseamnă infracţiunea comisă de o persoană de a-şi câştiga existenţa prin relaţii sexuale cu o persoană, alta decât partenerul de căsătorie. Prin urmare, legalizarea prostituţiei înseamnă ieşirea acestei infracţiuni din ilegalitate şi trecerea ei în rândul ocupaţiilor decente şi autorizate. Este adevărat că prostituţia este una dintre cele mai vechi ocupaţii ale omului, înstrăinat de Dumnezeu aş adăuga eu. Criteriul vechimii nu este nicidecum suficient pentru a legaliza un astfel de comportament pe un continent cu o moştenire creştină indiscutabilă şi într-o ţară majoritar creştină precum România.

Este cunoscut faptul că Dumnezeu şi-a făurit un popor, pe Israel, dintre celelalte popoare ale lumii şi a dorit ca acesta să fie diferit de toate. Diferenţele nu trebuiau să rămână la nivelul abstract al zeităţii căreia îi arondau cultul, nici la nivelul liturghiei, ci inclusiv la cel al moralităţii. Omul este o persoană şi Dumnezeu avea pretenţia ca omul ca întreg să Îl cunoască şi să stabilească o relaţie cu Dumnezeu. Sexualitatea este doar un aspect al personalităţii umane şi Dumnezeu stabilea cu rigurozitate limitele manifestării în acest domeniu.

Lui Israel îi era interzis ca să se prostitueze: „Să nu existe printre femeile din Israel nici o prostituată şi să nu existe printre bărbaţii din Israel nici unul care practică prostituţia” (Deuteronomul 23:17). Dintre câte opţiuni erau disponibile unui sărac evreu, prostituarea copilei sale era o interdicţie explicită: „Să nu-ţi pângăreşti fiica, făcând-o prostituată, pentru ca nu cumva ţara să ajungă un loc de prostituţie şi să se umple de nelegiuire” (Leviticul 19:29). Deşi căsătoria cu femei din alte popoare era permisă, preoţilor li se interzicea cu desăvârşire căsătoria cu o prostituată: „Să nu se căsătorească cu o văduvă sau cu o femeie divorţată, nici cu o femeie care s-a pângărit sau cu o prostituată” (Leviticul 21:14). Până acolo mergea separarea de prostituate încât venitul obţinut din prostituţie era refuzat la colecta de la Tabernacol / Casa Domnului: „Să nu aduci în Casa Domnului, Dumnezeul tău, câştigul unei prostituate sau al unui sodomit, ca împlinire a unui jurământ, căci şi unul şi celălalt sunt o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeul tău” (Deuteronomul 23:18). Până acolo merge dezgustul profeţilor faţă de prostituţie încât imaginea prostituţiei este folosită pentru a ilustra tot ce este mai abject, mai pervers şi mai nemeritoriu înaintea lui Dumnezeu (vezi Proverbele mai ales cap. 6 şi 7). De regulă, prostituarea este folosită pentru a compara idolatria lui Israel (e.g., Judecători 8:27; Isaia 1:21; Ezechiel 16 şi 23; Apocalipsa 17, inter alia). Totuşi, prostituatele pot servi şi ca exemplu de transformare radicală, atunci când Domnul Isus le dă pildă alături de preceptorii de taxe despre modul în care unii Dumnezeu aşteaptă ca oamenii să caute Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 21:31-32).

Persoanele surprinse într-o astfel de relaţie nelegitimă erau sancţionate cu moartea (Leviticul 20:10-18). Gravitatea sancţiunii trebuie înţeleasă tocmai în contextul păgân în care Dumnezeu dorea să-şi ridice un nou popor şi necesitatea asanării morale a unui popor foarte tolerant cu valorile morale ale popoarelor păgâne învecinate. Deşi, Biblia nu vorbeşte despre niveluri de păcătoşenie şi despre grade de ofensă, totuşi se subliniază faptul că, dintre toate păcatele, desfrâul este împotriva propriului trup şi, prin urmare, cu consecinţe dintre cele mai grave (1 Corinteni 6:15-16). În cele din urmă, creştinii sunt chemaţi să evite desfrâul: „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de desfrâu” (1 Tesaloniceni 4:3; Efeseni 5:3). Desfrâul este enumerat prin faptele produse în mod natural de firea păcătoasă (Galateni 5:19), iar desfrânaţii care nu se pocăiesc vor sfârşi în iad (Apocalipsa 21:8; 22:15).

Totuşi, există câteva cazuri celebre de prostituate în Biblie, a căror contribuţie la istoria mântuirii reprezintă tot atâtea motive de discuţie şi pe care nu le putem discuta acum. Iuda, fiul lui Iacov, a fost indus în eroare de cumnata sa, Tamara, o canaaneancă la origine, care şi-a ascuns identitatea dându-se o prostituată şi a obţinut descendenţi legitimi de la socrul ei (Geneza 38). Prostituata Rahav, locuitoare a Ierihonului, a servit pentru protejarea spionilor evrei şi a sfârşit ca soţie a lui Salmon şi mamă a lui Boaz (Judecători 6, Matei 1). Pe lângă numeroasele soţii şi ţiitoare pe care le-a avut, Ghedeon a mai avut o relaţie nelegitimă cu o prostituată, din care s-a născut criminalul Abimelek (Judecători 9). Iefta a fost rodul nelegitim al lui Ghilad cu o prostituată (Judecători 11). Samson a avut o slăbiciune faţă de „femeile străine” (cum le numeşte Biblia pe prostituate mai ales în Proverbe). Dintre toate cea mai celebră relaţie a fost cea cu Dalila (Judecători 16). Regele Solomon a avut de rezolvat o criză apărută între două prostituate care se acuzau reciproc că şi-ar fi omorât copilul (1 Regi 3). Aceste exemple indică faptul că prostituatele păgâne au fost incluse în neamul lui Israel şi că israeliţii nu s-au grăbit să respecte legea lui Moise, tolerând manifestări de genul acesta atât între păgâni cât şi, foarte probabil, şi între evrei. Profetul Osea a primit porunca expresă din partea lui Dumnezeu de a se căsători cu o prostituată, pentru ca relaţia sa cu Gomera să fie luată ca exemplu extrem pentru mesajul lui Dumnezeu cu privire la Israel (Osea 1:2). Situaţia aceasta este unică şi irepetabilă.

Este clar că Biblia se opune prostituţiei ca mod de viaţă şi consideră că cei care o practică, indiferent că sunt femei sau bărbaţi, trebuie să se pocăiască, adică să admită greşeala şi să renunţe la o astfel de viaţă. Creştinii români nu pot susţine legiferarea prostituţiei, indiferent care sunt motivele pentru care o astfel de lege ar fi necesară. Legalizarea prostituţiei ar ajuta în primul rând celor ce o practică din convingere şi de bună voie, pentru că astfel ar scăpa oprobriului public şi le-ar permite să-şi apere imaginea şi drepturile, chiar şi în instanţă, faţă de înguştii care îşi permit riscul să îi catalogheze ca atare. Legalizarea prostituţiei ar ajuta apoi celor ce o promovează, acelora care şi acum în condiţii de ilegalitate se îmbogăţesc din exploatarea fizică a tinerilor. Oamenii aceştia ar merita să înfunde puşcăriile, dar demonstrarea acestui tip de vină este atât de alunecoasă. Legalizarea prostituţiei ar ajuta pe beneficiarii fără minte ai acestor servicii. În felul acesta vor fi mai siguri că serviciile oferite sunt garantate, de calitate şi sigure. Poate că bolile venerice nu se vor transmite în acelaşi ritm alert ca şi până acum, dar nu există nici cea mai mică certitudine că prostituţia neautorizată va fi încheiată. Legalizarea prostituţiei ar ajuta bugetul local, pentru că astfel de activităţi ar fi autorizate şi taxate. Cum v-ar plăcea să citiţi pe un trotuar: „Aici sunt banii dumneavoastră. Prostituatele oraşului au plătit pentru urbea noastră?” În fond şi la urmei legiferând prostituţia cosmetizăm suprafeţe şi nu schimbăm nimic în profunzime. Tipic bărbătesc, sau românesc?! Ar fi fost nevoie ca preşedintele Băsescu să recomande prostituatele şi peştilor lor ca şi rromilor din România: „Încreştinaţi-vă!” Eu aş zice împreună cu Biblia: „Pocăiţi-vă!”

Anunțuri

Comentarii închise la Cui ajută legalizarea prostituţiei?

Din categoria Biblia şi societatea, Utilităţi pentru adunare

Comentariile nu sunt permise.