„Binecuvântarea” ca eufemism în Biblia ebraică

bless_youExistă câteva situaţii în Biblie când acţiunea de „binecuvântare” a Domnului are consecinţe negative reale sau posibile, motiv pentru care traducătorii Bibliei au redat în mod tradiţional verbul BRK prin opusul sau „a blestema” dintr-o rădăcină cu totul diferită (QLL). În toate aceste situaţii până şi originalul ebraic conservă lectio difficilior, adică o lecţiune dificilă care i-a determinat pe editorii versiunii a patra revizuite a Bibliei ebraice (din păcate încă nu am ajuns să mi-o cumpăr pe a cincea), să adauge la note de subsol un comentariu de felul următor: „correctio vel euphemismus pro weqillu vel sim”.

Să vedem întâi care sunt acele texte. În 1 Regi 21, regina Izabela pregăteşte un complot împotriva lui Nabot pentru a-l deposeda pe cale „legală” şi cu minime cheltuieli de moştenirea dorită de soţul ei molâu, regele Ahab. Pentru aceasta au fost cumpărate serviciile unor martori mincinoşi care să afirme că Nabot „a binecuvântat (literal) pe Dumnezeu şi pe rege” (1 Regi 21:10) şi că faptul acela îl face vinovat de luarea în deşert a Numelui Domnului şi lezmajestate şi, prin urmare, este vrednic de moarte. Planul se desfăşoară întocmai (1 Regi 21:13).

Patriarhul Iov, preocupat de sfinţenie într-o generaţie stricată, aduce sacrificii Domnului după fiecare banchet organizat de copiii săi pentru a se asigura că toate lucrurile erau în ordine, temându-se ca nu cumva copiii săi să fi păcătuit şi să-L fi blestemat pe Domnul în inima lor” (Iov 1:5). Când obţine încuviinţarea Domnului de a se ocupa personal de Iov, diavolul îl acuză pe Iov afirmând că Iov va ajunge să-L „binecuvânteze” pe Dumnezeu în faţă, dacă se va atinge de proprietăţile lui (Iov 1:11), sau, mai târziu, dacă îi va lua sănătatea (2:5). Dumnezeu permite ca Iov să fie deposedat de toate proprietăţile lui şi de sănătate, fără ca Iov să emită „binecuvântarea” anticipată. Nici chiar presiunile soţiei lui nu îl determină pe Iov să-L „binecuvânteze” pe Dumnezeu (Iov 2:9).

Ultima situaţie vine din Psalmul 10, acolo unde descrie pe cei răi care se laudă cu visele lor, „binecuvântează” şi dispreţuiesc pe Domnul. Aici NTR nu a sesizat uzanţa verbului a binecuvânta ca eufemism, motiv pentru care a recurs la folosirea obiectului ca subiect.

În toate aceste contexte „binecuvântarea” este asociată complet nepotrivit cu verbe din categoria celor opuse: luarea Numelui Domnului în deşert, păcătuirea, dispreţuirea Domnului. Consecinţa, fie că este doar posibilă sau reală, este moartea. Prin urmare, cea mai adecvată rezolvare este ca verbul „a binecuvânta” să definească tocmai opusul, fiind folosit în aceste contexte ca eufemism. În contextul din 1 Regi 21 este posibil să se fi recurs la acest artificiu ca manifestare a justiţiei poetice pentru a sugera nevinovăţia lui Nabot. În Iov 1:5 şi 2:9 uzanţa eufemismului salvgardează caracterul integru al patriarhului Iov. În Iov 1:11 şi 2:5, eufemismul este cea mai adecvată manieră de a vorbi despre Curtea lui Dumnezeu. În Psalmul 10:3, uzanţa sa este mai degrabă sarcastică, pentru că până şi cele mai ales cuvinte ale acestor oameni sunt reduse doar la nişte blesteme.

Cărturarul evreu M. Rotenberg propunea încă din 1987-88 într-un articol publicat în evreieşte în jurnalul de lingvistică Leşonenu [Limba noastră] că, în aceste situaţii, verbul „a binecuvânta” conservat întocmai de tradiţia masoretică în Biblia ebraică, să fie vocalizat ca şi cum ar fi o formă verbală de Qal, pentru a face diferenţa de forma corectă a aceleiaşi rădăcini care preferă familia Piel pentru acest sens. Deşi nu s-a ajuns la un consens încă, este foarte posibil ca şi substantivul berek, din aceeaşi rădăcină BRK, să aibă dublu sens, ocazional, ca şi în Ezechiel 7:17, putându-se înţelege ca eufemism pentru … genitalia masculine.

P.S. Îi mulţumesc studentului Andrei Pop care m-a incitat cu întrebarea sa asupra acestui subiect.

Anunțuri

Comentarii închise la „Binecuvântarea” ca eufemism în Biblia ebraică

Din categoria Etica Vechiului Testament, Limba ebraica

Comentariile nu sunt permise.