Alegerea (este) imorală: cripto-comunismul PSD-ist

Unele dintre cele mai cerebrale articole cu privire la alegerile prezidenţiale din România le-am citit pe ziare.com, când profesorul Ştefan Vlaston, preşedinte EDU CER, şi-a publicat opinia în două episoade la mai mult de o lună distanţă unul de celălalt, mai precis în 3 octombrie (aici) şi în 18 noiembrie (aici). Nutresc speranţa că vor fi (re)citite cu alţi ochi acum când gongul alegerilor stă să bată a doua oară. Îngăduiţi-mi cu această ocazie o expunere asupra principiilor biblice care trebuie să stea la baza opţiunii noastre politice. Este adevărat că votul fiecărui creştin contează la fel de mult ca şi votul oricărui alt cetăţean, indiferent de opţiunea lui religioasă. Constat că până şi creştinii se pot înverşuna în susţinerea candidatului lor. Ceea ce voi căuta să demonstrez aici este faptul că socialismul cu variantele sale (inclusiv cel promovat de PSD) este profund anticreştin pentru că contrazice principiile biblice şi concepţia creştină despre lume şi viaţă.

(1) Întâi de toate învăţ din Scriptură că PROPRIETATEA ESTE PRIVATĂ, nu de stat. Conceptul de stat, aşa cum îl înţeleg comuniştii, este cu totul străin de Biblie. Conform Scripturii fiecare persoană este stăpână peste proprietăţile sale, iar proprietăţile familiei îi revin acesteia chiar şi după o înstrăinare temporară. Monarhul are şi el proprietăţi ca oricare alt om, iar familia regală are aceleaşi drepturi ca şi oricare altă familie. Chiar şi episodul din Biserica primară în care se puneau în comun proprietăţile private pentru folosinţa comună, este un incident irepetabil chiar şi în acea perioadă cu atât mai mult în istoria ulterioară. Renunţarea la bunurile lor (surplusul) pentru ajutorarea celor lipsiţi este mai degrabă opţiunea unor persoane şi familii. După ce, vreme de 42 de ani (1947-1989), am fost destituiţi de proprietăţi şi intoxicaţi cu ideea că e mai bine să avem toţi la fel şi bunurile să fie ale tuturor, prezidenţiabilul Geoană propune din nou soluţii care amintesc de economia centralizată şi de proprietatea statului asupra tuturor „mijloacelor de producţie”. După domnia sa salvarea României ar veni din soluţii de felul centralizarea industriei şi cooperativizarea agriculturii.

(2) ASISTENŢA SOCIALĂ ESTE DATORIA PRIN EXCELENŢĂ A ORGANIZAŢIILOR NEGUVERNAMENTALE. Scriptura arată că asistarea categoriilor defavorizate este responsabilitatea comunităţii locale. Fiecare localitate trebuia să se îngrijească de orfanii, văduvele, emigranţii şi săracii din zona ei. Regele era responsabil în egală măsură de împlinirea acestei datorii. Printre documentele păstrate din perioada antică şi medievală a comunităţilor evreieşti se numără şi o mulţime de tabele de întrajutorare la nivelul comunităţii locale. Apostolii au promovat principiul întrajutorării şi la nivelul bazinului Mării Mediterane, prin strângerea de ajutoare de la creştinii din diverse zone ale Imperiul roman pentru creştinii săraci din Palestina. Practica a fost perpetuată pe parcursul istoriei creştine. După ce vreme de 42 de ani am fost dezvăţaţi să mai facem bine semenilor noştri şi, în schimb, să ne suspectăm şi să ne încriminăm unii pe alţii pentru surplusul pe care îl au semenii noştri, prezidenţiabilul Geoană promite tuturor categoriilor defavorizate ajutoare suplimentare. Vădit intenţionat lacrimogen, exemplul oferit de domnia sa în confruntarea televizată din 20 noiembrie de a se fi îngrijit de soacra sa la întrebarea privitoare la cel mai mare bine făcut în viaţă, este în fapt soluţia pe care o văd pentru România. Întrajutorarea este o calitate a fiinţei şi comunităţii umane care trebuie redescoperită de toţi românii care mai au o fărâme de umanitate în ei înşişi, cu atât mai mult de creştinii care urmează exemplul lui Cristos.

(3) IMPOZITUL PENTRU ÎNTREŢINEREA INSTITUŢIILOR STATULUI TREBUIE SĂ FIE DE DOAR 10%. Scriptura ne învaţă să plătim statului ce suntem datori. Deşi sunt creştini în alte ţări ale lumii care promovează lupta deschisă cu statul care nu se achită de datoriile sale faţă de cetăţenii săi, cred că o astfel de soluţie este deplasată într-o ţară democratică. Principiul este că nu putem să dăm statului mai mult decât îi oferim lui Dumnezeu (zeciuiala în Legea VT). Dacă viaţa de dărnicie a creştinilor este una ce depăşeşte această limită nu ar trebui să existe probleme de acceptare a impozitelor mai mari de acest cuantum. Consider, totuşi, că un stat sănătos care vrea binele cetăţenilor săi şi cultivă iniţiativă privată ar trebui să-i vămuiască pe cetăţeni mai puţin decât o face statul român acum. După ce am petrecut  42 de ani într-o economie centralizată timp în care am fost deprinşi să primim ceea ce ni se oferă şi să permitem statului să ia cât vrea de la noi, prezidenţiabilul Geoană vrea să dea mai mult tuturora şi chiar şi să reducă TVA-ul. Ar fi o măsură bună, dacă nu ne-ar fi luat gura pe dinainte să încheiem înţelegerea cu FMI pentru împrumuturi condiţionate de tot felul de obligaţii şi restricţii. Totuşi, dacă reducem impozitele şi nu se mai strâng atâtea dări, de unde va avea guvernul să împartă bani tuturor angajaţilor din aparatul birocratic atât de numeros al statului. Numai la Metrorex sunt peste patru mii de angajaţi. Întâi trebuie să se vorbească despre reducerea numărului de personal şi de eficientizarea muncii în aparatul birocratic.

(4) Scriptura pune mare preţ pe CALITATEA MORALĂ A LIDERULUI. Cea mai bună opţiune dintre toate câte există este omul care îl cunoaşte şi îl iubeşte pe Dumnezeu şi îşi ia ca datorie de căpetenie să-şi motiveze poporul la o moralitate înaltă. Biblia oferă suficiente exemple de lideri care s-au opus lui Dumnezeu şi au pierit ca nişte nenorociţi şi, uneori, au tras după ei şi poporul lor. După ce vreme de 42 de ani, tipul de lider propus a fost cel eliberat de sentimente „retrograde” de tip religios, omul nou cu o concepţie atee despre lume şi viaţă, PSD-ul nu oferă garanţii că agenda ateistă nu continuă a motiva acest partid şi, prin urmare, pe candidatul acestuia. Este adevărat că politicienii indiferent de culoare politică sunt specialişti în travesti şi cameleonism religios. În ultimă instanţă, doar Dumnezeu cunoaşte inima fiecărui om. Cu toate acestea, câtă vreme zăresc rânjetul sinistru al ex-preşedintelui Iliescu şi a ex-prim-ministrului Adrian Năstase în spatele prezidenţiabilului Geoană nu-mi pot reţin un fior existenţial care mă face să pun la îndoială capacitatea de a împlini bune intenţii ale domniei sale. Ce să mai spunem că modelul de lider (prim-ministru în speţă) preferat de Mircea Geoană este labouristul Tony Blair. Din păcate nu ştiu dacă se are în vedere modelul său înainte sau după de convertirea la catolicism.

(5) VINOVAŢII SUNT SANCŢIONABILI. La nivel interpersonal vina se rezolvă prin pocăinţă şi iertare, pocăinţă din partea vinovatului, iertare din partea victimei. Totuşi, la nivelul societăţii ofensatorii sunt sancţionabili, iar răul este înfierat şi descurajat pentru a fi limitat. După 42 de ani de dictatură comunistă, afară de iniţiativă irosită a Legii lustraţiei de către senatorul Ticu Dumitrescu  şi Condamnarea comunismului din 18 decembrie 2006 de către Preşedintele Traian Băsescu, rămasă fără urmări, nu s-a făcut nimic pentru sancţionarea lipitorilor comuniste. Prezidenţiabilul Băsescu defilează cu aceleaşi fosile vii şi se aliază cu altele asemenea lor infiltrate în aparatul de stat şi mai în tot locul la căldurică, în loc să se întâlnească cu dreapta judecată. Din această cauză răufăcătorii nu ştiu de frică în ţara noastră, suntem cunoscuţi în lume ca o ţară coruptă dar care nu sancţionează mai pe nimeni din această pricină şi nu există frică de lege ci mai degrabă frică de călcătorii de lege. Îmi doresc un Preşedinte care să ne conducă în direcţia asanării ţării de mediurile propice dezvoltării paraziţilor. Până una-alta comuniştii sunt vinovaţii de întemniţarea creştinilor, exterminarea lor prin muncă, defavorizarea lor în societate şi segregarea societăţii pe criteriul ideologic, promovarea mediocrităţii şi servilismului în societate ca mijloace de obţinere a promovării.

(6) LIDERUL SE VALIDEAZĂ PRIN ASUMAREA RESPONSABILITĂŢILOR. În Scriptură, principiul promovării unui individ ca lider ţine cont de validarea acestuia în prealabil pentru sarcini cu dificultate în creştere. De regulă oamenilor cu o anumită experienţă de viaţă li se delegă autoritate de comunitate. Este adevărat, Dumnezeu a folosit şi tineri, oameni cu totul nepregătiţi pentru responsabilitatea conducerii unui popor, dar era Duhul lui Dumnezeu prezent acolo ca să îi asiste, astfel încât slava să-i fie adusă de o manieră inconfundabilă lui Dumnezeu. Noul Testament promovează în conducerea bisericii ca păstori oameni care s-au validat mai întâi cel puţin în familie (adesea gospodăria/familia presupunea multe suflete). Când vine vorba să-mi exprim votul şi să încredinţez responsabilităţi atât de mari precum cele ale Preşedintelui României unui om (ce păcat că nu este asistat de Duhul lui Dumnezeu ca liderii israeliţi din vechime!), mă uit de mai multe ori înainte să decid şi vreau să văd şi să înţeleg în ce fel s-a validat candidatul în cauză în alte proiecte. Să-mi fie cu iertare, dar nu am văzut în Crin Antonescu mai mult decât un trubadur, tipul acela de individ care în facultate a pierdut vremea prin chefuri, a citit ce i-a plăcut nu ce i s-a cerut, s-a plimbat din greu şi nu în interes de studii. Activitatea profesională extrem de ştearsă (profesor, muzeograf) şi absenteismul din Parlament nu poate decât să susţină această posibilă interpretare. După ce vreme de 42 de ani am fost învăţaţi să votăm pe cine trebuie nu pe cine doresc, prezidenţiabilul Geoană vine cu tupeu să rupă gura târgului cu un doctorat obţinut la ASE în perioada în care ambasador al României în S.U.A. şi cu două licenţe obţinute în România în perioada comunistă (politehnică şi drept), în condiţii în care numai nomenclaturişti puteau să acceadă la Facultatea de drept. Nu ştiu ce alte responsabilităţi a primit de care să se fi achitat, dar nu-i aşa că e suspectă liniştea care învăluie contribuţiile sale la binele României şi a românilor?

Aceste principii şi aplicarea lor la prezidenţiabilul Mircea Geoană îmi oferă tot atâtea motive să NU votez cu candidatul PSD la Preşedinţia României.

Anunțuri

Comentarii închise la Alegerea (este) imorală: cripto-comunismul PSD-ist

Din categoria Biblia şi societatea

Comentariile nu sunt permise.