Recensământul leviţilor: între adevăr şi ficţiune

Primul recensământ executat de Moise în pustia Sinai a scos la iveală un număr de 22.000 de leviţi (Numerii 3:39), persoane de sex masculin de la o lună în sus. Întrucât leviţii au fost selectaţi dintre toate  seminţiile lui Israel să îl slujească pe Domnul şi au fost puşi deoparte în locul întâilor-născuţi care erau ai Domnului încă de la incidentul final al ieşirii din Egipt (Exodul 13:11-16). Numărul întâilor-născuţi ieşiţi la recensământ cu acelaşi prilej a fost de 22.273, cu 273 mai mulţi decât numărul total al leviţilor (Numerii 3:40-51). Prin urmare, numărul de 22.000 de leviţi a fost unul exact nu aproximativ. După aproape 40 de ani, la al doilea recensământ făcut înaintea intrării în Canaan celei de-a doua generaţii de evrei, numărul leviţilor crescuse cu 1000 (Numerii 26:57-65). Cifrele sunt confirmate de originalul ebraic.

Cartea Numerii mai oferă şi numărul leviţilor vrednici a intra în slujba Domnului, adică a celor cu vârsta cuprinsă între 30 şi 50 de ani. Gherşoniţii erau doar 2.630 (4:40), chehatiţii – 2.750 (4:36), iar merariţii – 3.200 (4:44). Este interesant de observat că clanul merarit era cel mai mic şi îmbătrânit dintre clanurile lui Levi.

Problemele apar la numărătoarea clanurilor. Seminţia lui Levi avea trei clanuri: Gherşon, Chehat şi Merari. Gherşon număra 7.500 (Numerii 3:22), Chehat avea 8.600 (Numerii 3:28) de bărbaţi, iar Merari doar 6.200 (Numerii 3:34). La adunare se constată că avem 22.300, cu 300 mai mult decât totalul indicat în Biblie.

Versiunea Cornilescu mai are o problemă, făcând această aritmetică cu totul imposibilă, deoarece pe merariţi îi creditează cu „şase sute de mii două sute” (Numerii 3:34). Această cifră este un ecou al totalului scos la recensământ de celelalte seminţii: 603 550 (Numerii 1:45-46). Cum se explică această eroare fără noimă a lui Cornilescu este dificil fără a avea acces la manuscrisul iniţial. Ar putea să fie o eroare strecurată din neatenţie prin copierea unui cuvânt aflat mai sus pe pagină (homoioteleuton), care a impresionat ochiul scriitorului. Oricum, aici se poate vedea lipsa echipei de editori care, în condiţii normale, ar trebui să depisteze astfel de erori.

Revenind la textul nostru, rămâne de rezolvat problema suplimentului de 300 de leviţi. Dacă ar fi fost aşa atunci numărul leviţilor ar fi depăşit numărul întâilor născuţi şi nu mai era nevoie de plata unei taxe pentru răscumpărarea celor ce nu îşi găsiseră înlocuitorul. Septuaginta revizuită de Lucian a propus ajustarea numărului chehatiţilor, clanul cu cei mai mulţi bărbaţi, de la 8.600 la 8.300, număr preluat de NTR şi explicat printr-o notă de subsol. În lipsa autografului, se poate specula că numeralul şlş (trei) a pierdut litera lamed, devenind şş (şase). Confuzia dintre „trei” şi „şase” în limba ebraică este mai uşor de imaginat în paleoebraică, unde grafemul pentru lamed era mai frugal decât în perioada masoretică. Dacă manuscrisele se scriau la dictare atunci eroare poate să îi fi aparţinut şi lectorului care a citit „şase” în loc de „trei”. Oricum este imposibil de explicat cum se face că niciunul dintre documentele antice nu a sesizat această problemă şi, drept urmare, nu a recomandat variante.

Deocamdată nu putem face altceva decât să recunoaştem că există problema şi să ne admitem limitările în contextul calitativ şi cantitativ al informaţiilor actuale.

Comentariile sunt închise pentru Recensământul leviţilor: între adevăr şi ficţiune

Filed under Biblia românească

Comentariile sunt închise.