Educaţia copiilor – CASĂ DULCE ŞCOALĂ

De la industrializare încoace am fost învăţaţi că de educaţia copiilor noştri trebuie să se ocupe profesioniştii. La început părinţilor li s-au permis şapte ani, apoi tot mai puţini, să se ocupe în exclusivitate de educaţia copiilor lor. A rămas doar sintagma cu „cei şapte ani de-acasă” ca o umbră care se împotriveşte să plece din limbajul curent. Toţi ştim că nu mai este cazul să o folosim pentru că a expirat.

În contextul românesc de astăzi, din păcate, nu numai părinţii carierişti se confruntă cu marea decizie de a rămâne acasă sau a merge la lucru, ci şi părinţii responsabili care se gândesc la pâinea zilnică a familiilor lor. Este nedrept că se pun pe talerele balanţei supravieţuirea familiei şi educaţia copiilor, dar în multe familii chiar aşa se pune problema. Mai devreme sau mai târziu ajungem să culegem consecinţele lipsei de implicare în educaţia copiilor noştri. Problema este că roadele se văd nu numai în familiile falimentare ci şi în societate.

Am fost intoxicaţi cu ideea că educaţia presupune diverse aspecte şi că ele trebuie separate: educaţia civică, educaţia tehnică, educaţia morală etc. Mai mult într-o vreme ni se spunea cu fermitate că educaţia morală nu trebuie să fie religioasă. Ei bine, acum culegem roadele acestor TEORII educaţionale falimentare. Din păcate minciuna a fost şi încă este înghiţită nu numai de familii cu gândire secularizată ci şi de familii de oameni credincioşi. Este posibil cred aceştia ca în cursul săptămânii să gândeşti după cum te învaţă la şcoală, adică excluzându-L pe Dumnezeu din ecuaţie, iar duminica poţi să vii liniştit la biserică şi să-ţi îndeplineşti datoria religioasă.

De aceea copiii credincioşilor fură şi ei la examene, la fel ca toţi ceilalţi. De aceea, copiii credincioşilor plagiază şi se ocupă de tot felul de practici care Îl necinstesc pe Dumnezeu. De aceea copiii credincioşilor nu sunt mai respectuoşi faţă de părinţi sau de semeni decât ceilalţi. Pentru că au trăit o viaţă falsă vreme îndelungată, când unii dintre aceşti copii ajung în regim de facultate teologică, unde lucrurile se desfăşoară după alţi parametri, trăiesc o adevărată revoluţie spirituală.

Pentru mine este clar, trebuie să punem la inimă cuvintele care au definit vocaţia lui Ioan Botezătorul: „să întoarcem inimile părinţilor înspre copiii lor” şi cred că cea mai bună soluţie este ŞCOALA ACASĂ. De ceva timp mă gândesc la demararea unui blog pe această temă. În sfârşit am făcut-o. Acesta este al doilea motiv pentru care am zăbovit cu implicarea mea pe blogul Studiul Vechiului Testament. Aşadar vă invit pe blogul www.casadulcescoala.wordpress.com pentru a vă pune la curent cu această ALTERNATIVĂ EDUCAŢIONALĂ. Desigur vor urma şi alte contribuţii decât cele afişate deja.

Anunțuri

Comentarii închise la Educaţia copiilor – CASĂ DULCE ŞCOALĂ

Din categoria Biblia şi societatea

Comentariile nu sunt permise.