Viaţă în laborator

În 20 mai 2010, un grup de oameni de ştiinţă americani de la J.C. Venter Institute anunţa o mare realizare: prima celulă artificială vie, numită şi „celula sintetică”. Grupul de 24 de geneticieni condus de J. Craig Venter a lucrat timp de aproape 15 ani şi a cheltuit 40 de milioane de dolari pentru a ajunge la această reuşită, adică să reproducă o copie a genomului unei bacterii (1.08-Mbp Mycoplasma mycoides JCVI-syn1.0) şi să-l incorporeze într-o celulă gazdă (Mycoplasma capricolum), unde este capabilă a se reproduce. Dr Venter îşi compară munca echipei sale cu aminoacizii G, T, C şi A cu ceea ce programatorii întreprind pe linia programelor de calculator.

Echipa de cercetători planifică să observe care este numărul minim de gene necesare existenţei vieţii şi să le sintetizeze în mod artificial. Ca aplicaţii primare se aşteaptă a se putea produce produse chimice folositoare, substanţe împotriva poluanţilor şi proteine folositoare la realizarea vaccinurilor. Câteva zile după anunţarea descoperirii, Fundatia Achievement Rewards for College Scientists i-a decernat Dr Venter titlul de omul de ştiinţă al anului 2010.

Preşedintele SUA s-a autosesizat şi a numit o comisie de investigare a acestei descoperiri care poate ridica probleme de securitate.

Iulian Savulescu, profesor de etică practică la Universitatea Oxford, a afirmat: „Venter a deschis cea mai largă uşă în istoria umanităţii, privind înspre chiar destinul său. El nu doar copiază viaţă în mod artificial … sau o modifică în mod radical prin inginerie genetică. El progresează înspre rolul rolul unui demiurg: creând viaţă artificială care nu ar fi putut exista altfel în mod natural.”

Este într-adevăr munca de cercetare întreprinsă de echipa dr Venter un joc de-a Creatorul? De notat că, în ciuda ingeniozităţii şi muncii intense desfăşurate pe parcursul atâtor ani, omul nu se poate lăuda că a generat viaţă din nimic. Genomul artificial este o copie a ceva preexistent. Celula nou creată este un amalgam de realităţi preexistente. Nimic de zis este viabil, dar tot la fel au ajuns şi înantaşii noştri, e adevărat la un alt nivel, să „creeze” catârul.

Munca a fost asiduă: 24 de specialişti timp de 15 ani. Pentru ce? Să se copieze o amărâtă de bacterie. Această realitate ar trebui să STRIGE fiecărui om cu capul pe umeri că nu se poate ca viaţa să se autogenereze. Este nevoie de o minte inteligentă care să iniţieze, să supravegheze şi să finalizeze acest proces.

Munca s-a desfăşurat în condiţii de laborator şi nu la întâmplare. Cercetătorii au raportat că au avut unele înfrângeri pe traseu şi apoi să reia lucrul de la capăt. Viaţa nu apare pur şi simplu la întâmplare.

Teoria propusă de evoluţionism sugerează că dacă există suficient de mult timp (milioane de ani), se va ajunge cumva la nişte condiţii propice ca materia să ajungă a genera singură aminoacizii care constituie genotipurile diverselor forme de viaţă.

Scriptura afirmă că Dumnezeu, cea mai inteligentă fiinţă din univers, a creat viaţa cu toate formele ei prin autoritatea cuvântului Său, pe fiecare organism după un tipar prestabilit.

Dintre cele două opţiuni constat că cea din urmă este singura care ne face cinste ca fiinţe inteligente, superioare, ce ne considerăm.

Anunțuri

Comentarii închise la Viaţă în laborator

Din categoria Biblia şi societatea

Comentariile nu sunt permise.