Ce am avut şi (n-)am pierdut

Întotdeauna când porneşti la un drum nou, sau începi un nou proiect, constaţi că unele lucruri de care te-ai bucurat înainte nu le mai ai, chiar dacă pentru unele ai luptat din greu, iar altele pe care nu le-ai avut până atunci sunt la îndemână. Este nimerit, pentru a nu da liber imaginaţiei detractorilor mei, ca să specific care sunt lucrurile bune care mi-au marcat lucrarea la Oradea.

Întâi de toate am pierdut un nucleu de familii a căror încredere am reuşit să le-o câştigăm pe parcursul anilor. La Craiova o luăm aproape de la zero. Există în adevăr oameni care şi-au pus speranţele în noi şi nădăjduiesc să completăm nişte goluri existente până acum. Mai trebuie să câştigăm încrederea liderilor şi pentru aceasta avem doar şase luni. E nedrept ar putea zice unii, dar este exact ce merit aş spune eu.

Apoi am pierdut contextul slujirii care, oricât de bolovănos era uneori, era previzibil şi, prin urmare, oarecum confortabil. La Craiova începem aproape de la zero. Serviciile publice ale bisericilor Creştine după Evanghelie urmăresc un alt tipar, iar la comunitatea Ethos ele sunt şi neconvenţionale. Confortul de a şti desfăşurarea programului după o anumită rânduială şi de a putea interveni dacă ceva nu mergea bine ne lipseşte acum. E adevărat că există o minimă posibilitate de a îmbunătăţi lucrurile sau de a încerca acomodarea în alte adunări din zonă, dar acestea consumă timp, iar eu am doar şase luni la dispoziţie. E nedrept ar putea zice unii, dar este exact ce merit aş spune eu.

În fine am pierdut confortul urbei pe care locuinţa din Oradea ne-o dădea. E adevărat uneori ne exasperau condiţiile suburbane ale străzii C.I. Nottara din Oradea, dar acum suntem la 6 km de centrul oraşului şi, fără facilităţile aduse de reţeaua RDS&RCS, situaţia aduce mai bine a câmp de misiune. În schimb suntem puşi în condiţii favorizante pentru a descoperi beneficiile locuirii în comunitate. Psalmistul spunea altădată: „Ce bine şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!” (Ps. 133:1), după care continua comparând experienţa convieţuirii împreună cu o satisfacţie pur trupească (roua Hermonului) şi una duhovnicească (untdelemnul ungerii). Eu am doar şase luni la dispoziţie să descopăr dimensiunile acestei binecuvântări. E nedrept ar putea zice unii, dar este exact ce merit aş spune eu.

Dincolo de toate acestea, şederea noastră la Oradea a fost o deosebită binecuvântare. Întâi de toate aici am avut parte de pregătirea universitară, iar soţia de cea postliceală. Dacă am fi rămas doar cu atât ar fi meritat să trăim. Caracterul formativ al experienţei noastre la Oradea trece, însă, dincolo de diplomele noastre. Am primit o experienţă de viaţă care s-a impregnat în noi şi o vom duce pe oriunde vom merge.

Apoi am avut binecuvântarea celor trei fiice. Ele toate s-au născut la Maternitatea Oradea şi le-am crescut în Oradea. Pentru ele nu a existat afară de cei doi din Anglia o altă casă. Dacă am fi rămas doar cu atât ar fi meritat să trăim.

Tot în Oradea ne-am început cariera: eu ca dascăl în universitate, ulterior ca pastor, şi soţia ca asistent medical, ulterior ca asistent social. Dacă am fi rămas doar cu atât ar fi meritat să trăim. Caracterul profesional al experienţei noastre trece, însă, dincolo de gradele şi titlurile noastre. Implicarea noastră în viaţa semenilor noştri ne va urmări pe parcursul anilor care vor veni.

La Oradea am avut privilegiul de a contribui la punerea bazelor celei mai mari biblioteci teologice din România (am mutat colecţia de două ori) şi de a educa trei generaţii de studenţi în domeniul Automatizării bibliotecilor în Universitatea de Stat. Am conlucrat cu două edituri creştine (Cartea creştină şi Casa Cărţii) pentru traducere şi editare de carte, astfel încât am putea vedea publicate instrumente extrem de utile studiului biblic. Am publicat eu însumi opt cărţi, dintre care două în două ediţii: Ebraica biblică (Ed. Institutului Biblic Emanuel, 1999, ed. a II-a la Ed. Cartea creştină, 2001), Exegeza naraţiunilor biblice şi Dumnezeu a vorbit în vechime prin profeţi (Ed. Metanoia, 2004 şi 2007), Profetismul israelit în documentele biblice şi Leul din Sion (Ed. Casa Cărţii, ambele în 2008), Profetismul israelit în documentele biblice (ed. a II-a) şi May My Teaching Drop Like the Rain (ed. Casa Cărţii de ştiinţă, ambele în 2008), Revendicarea moştenirii şi Când Leul rage (Ed. Metanoia, ambele în 2010). Dacă am fi rămas doar cu atât aproape că ar fi meritat să trăim. Cu siguranţă impactul slujirii prin aceste mijloace este mai greu de cuantificat, dar cu siguranţă ne va urmări şi de acum înainte.

Slujirea din Biserica Providenţa a avut împlinirile şi neîmplinirile ei. Contribuţia personală şi a familiei noastră este, din nou, mai greu de cuantificat. Cu siguranţă se poate spune că am pus ceva cărămizi pentru scopul de a transforma o adunare de cartier necunoscută şi lipsită de influenţă într-o adunare de oraş fanion pentru mişcarea evanghelică din România. Pretenţiile adunării au crescut la toate nivelurile şi ar fi fost altundeva dacă nu ar fi intervenit marea tulburare din anii 2004-2006 care au coincis cu călătoria noastră pentru studii în Anglia. Nu este greşit să afirm că am avut atât individual cât şi ca familie un rol în recuperarea adunării din situaţia dificilă care ar fi putut să-i marcheze sfârşitul, din moment ce nici autorităţile bisericeşti de la Comunitate şi Uniune nu au mai ştiut ce să facă şi nu mai dădeau sorţi de izbândă. Dacă am fi rămas doar cu atât ar fi meritat să trăim.

În toate acestea a fost doar harul lui Dumnezeu care ne-a condus când noi nu am ştiut pe unde să o luăm, ne-a dat înţelepciune când noi n-am ştiut ce să spunem sau să hotărâm. Pentru multe dintre ele ne-am primit o parte din răsplată, pentru altele răsplata ne aşteaptă. Dacă Domnul va vrea să ne dea vreuna este treaba Lui. Noi am făcut numai ceea ce eram datori să facem cu darurile şi privilegiile acordate. În rest, suntem pe Mâini buni şi aceasta nu are cum să ne-o ia cineva.

Comentariile sunt închise pentru Ce am avut şi (n-)am pierdut

Filed under Utilităţi pentru adunare

Comentariile sunt închise.