Un avatar pe o pânză de păianjen

În sanscrită avatar înseamnă „descindere” şi este folosit pentru a desemna abilitatea zeilor, ca şi Vişnu de exemplu, pentru a lua forma trupească a oricărei vieţuitoare şi a locui pe pământ. De aici şi preocuparea hinduşilor pentru protejarea vieţuitoarelor. Diverse religii orientale au extins ideea întrupării sufletului în diverse vieţuitoare şi la oameni, oferindu-le astfel şansa unei noi vieţi, deşi de cele mai multe ori într-un trup dintr-un nivel inferior al sferelor vieţii. Ideea este regăsită şi în alte religii ale lumii, de la cele mai antice până la cele mai moderne. Liviu Rebreanu, scriitorul român interbelic, a exploatat această idee în nuvela Adam şi Eva, la fel cum înaintea sa a procedat Mihai Eminescu în nuvela Avatarurile faraonului Tla.

Prin filmul Avatar Cameron prelucrează ideea personalităţii virtuale, care i-a captat atenţia din moment ce lucrează la continuarea acestui film. Regizorul James Cameron este cunoscut şi pentru alte realizări SF care au făcut istorie precum seria Terminator, Abyss şi Aliens. Fără îndoială că în conştiinţa publică Cameron a rămas cunoscut ca regizorul filmului Titanic. În anul în care a fost lansat filmul Avatar (2009) au apărut şi alte producţii cinematografice care speculează pe marginea aplicaţiilor şi implicaţiilor unui trup telecomandat: Surrogates şi Cargo. Tema trupului controlat dintr-un alt trup a fost cu mult succes exploatată şi în trilogia Matrix de fraţii Wachowski (1999, 2003).

Povestea care încorporează mesajul lui Cameron în Avatar, regizor şi scenarist în acelaşi timp, are cel mai exotic cadru posibil: o altă planetă locuită din Univers, anume Pandora. Aici totul există la o scară gigantică: planeta are mai mulţi sateliţi, vieţuitoarele au trei perechi de picioare şi două perechi de ochi, umanoizii sunt mai înalţi decât oamenii veniţi de pe Terra, au mai puţine degete, dar sunt dotaţi cu coadă, munţii (numiţi Aleluia!) plutesc în semi-imponderabilitate. Ceea ce este cu adevărat surprinzător este că întregul ecosistem se află într-o stare de echilibru, armonie şi comuniune. Enya este o forţă care îi uneşte pe toţi şi toate şi le permite simţire comune, mai ales în cazul în care supravieţuirea le este pusă în pericol. Populaţia umanoizilor se numeşte NAVI şi este împărţită în mai multe triburi împrăştiate pe suprafaţa planetei.

În căutarea lor după minereuri, oamenii au ajuns pe Pandora, un nume sugestiv pentru calamităţile ascunse în ea pentru om, nu numai aerul care este atât de toxic încât provoacă moartea în câteva minute. Aşa au dat peste ceea ce a fost numit Unobtainium foarte valoros pe piaţa de pe Terra (20 milioane de dolari kilogramul). Iniţial s-a încercat obţinerea minereului nepreţuit pe cale diplomatică, apoi s-a trecut la colonizarea paşnică a planetei, dar necesarul de minereu este în continuă creştere. Soluţia militară pare a fi tot mai plauzibilă din moment ce unul dintre cele mai mari rezerve de minereu se află chiar sub arborele uriaş unde locuia unul dintre triburile de NAVI. Soluţia aleasă este infiltrarea în tribul lor pentru a determina din interior hotărârea de mutare a locaţiei. Pentru aceasta s-au creat în laborator prin inginerie genetică nişte organisme care reproduc cu exactitate trupul unui NAVI, dar permit omului ale cărui gene au fost folosite la realizarea noului organism să comunice cu el prin intermediul unor complicate sisteme, similare celor care induc somnul criogenic.

Niciunul din grupul celor patru specialişti pregătiţi iniţial pentru această misiune nu are succes în această misiune. Jack Sully, un militar paraplegic, frate geamăn cu unul din membrii grupului iniţial, decedat între timp, este chemat să preia Avatarul fratelui său. Călăuzit de împrejurări providenţial de supranaturale, Jack Sully se integrează în comunitatea de NAVI prin intermediul fiicei şefului de trib, Neytiri, de care îl leagă o strânsă prietenie. Când constată că intenţiile oamenilor conduşi de directorul companiei de exploatare a minereurilor Parker Selfridge şi colonelul Miles Quaritch, conducătorul trupelor de mercenari care le oferea protecţia, Jack Sully se ataşează fără reţineri de cauza populaţiei autohtone care luptă pentru căminul lor. Tema este parcă ruptă din filmele lui Steven Seagal. Dezertând Jack renunţă la orice posibilitate de a se mai vedea recuperat medical, dar nevoia respectivă nici nu mai este resimţită la fel de acut acum când, prin intermediul avatarului său, este capabil să-şi folosească trupul cu mult mai bine decât trupul său real. Până acolo merge această confuzie încât nu mai ştie a face diferenţa dintre realitate şi ficţiune.

Sully va organiza mişcarea de rezistenţă a tuturor triburilor NAVI de pe Pandora pe uscat şi în aer, însă nativii sunt net inferiori invadatorilor din punctul de vedere al tehnicii militare. Când totul părea pierdut, Enya le vine în ajutor băştinaşilor convocând la război toate vieţuitoarele Pandorei. Sub asaltul ierbivorelor „blindate”, a carnivorelor şi răpitoarelor mari de pe planetă, armata oamenilor este înfrântă şi oamenii sunt constrânşi să părăsească planeta. Evident, lupta nu se poate sfârşi înainte ca să aibă loc confruntarea finală între colonel, blindat în robotul său umanoid, şi Jack Sully, ajutat la momentul oportun de Neytiri.

Singurii cărora li se permite să rămână pe Pandora sunt oamenii din echipa oamenilor de ştiinţă care au fost de partea băştinaşilor. În semn de apreciere pentru contribuţia sa la salvarea planetei, lui Jack i se acordă dreptul de a rămâne permanent în trupul avatarului său. Tranziţia se face prin intermediul Enyiei într-o sesiune de rugăciune comună, în urma căreia vechiul Jack moare şi se întrupează definitiv în avatarul său.

Tema exploatată în acest film de James Cameron nu este originală nici ca idee, nici ca formă de prezentare. Dacă cineva se gândeşte că ideea avatarului se potriveşte cu realitatea întrupării lui Cristos atunci greşeşte. Înainte de întruparea lui Cristos prin fiul Mariei, El nu s-a întrupat în alte trupuri, cum unii creştini cred, prin Îngerul Domnului. „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin profeţi,  în multe rânduri şi în multe chipuri, la sfârşitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul” (Evrei 1:1). Cristos nu experimentează mai multe avataruri.

Trupul lui Cristos n-a fost realizat prin inginerie genetică din materialul genetic specific celor două lumi. Faptul că Duhul Sfânt „a umbrit-o” pe fecioara Maria înseamnă că zămislirea Sa a fost miraculoasă. Mai mult de atât nu se poate spune fără a greşi. Trupul Său s-a supus tuturor condiţiilor şi limitărilor vieţii de pe pământ, inclusiv morţii. Cât timp a fost în trup Cristos nu a existat şi în cer: El nu a avut o existenţă paralelă în două trupuri. Cât timp a fost în trup Dumnezeirea a coborât pe pământ cu El.

Trupul Său a fost înviat, transformat, proslăvit şi mutat în lumea de dincolo. Chiar şi în această nouă situaţie, rănile suferite sunt conservate, iar trăsăturile fizice sunt păstrate, astfel încât poate fi recunoscut de cunoscuţi. În plus, Cristos nu a venit pe planeta noastră pentru a rămâne cu noi, ci pentru a ne pregăti pentru o lume mai bună şi a ne duce pe noi acolo cu El.

Percep mesajul lui Cameron din Avatar ca pe un avertisment umanist adresat întregii umanităţi, de a evita exploatarea peste măsură a Mamei-Pământ. Scriptura afirmă că omul are într-adevăr responsabilitate faţă de Pământ în ce priveşte administrarea resurselor sale, dar legătura cu Mama-Pământ nu este de natură spirituală, cum se supralicitează în Avatar sau în religiile orientale. Fără îndoială că există un ciclu al apei în natură, la fel cum există şi un ciclu al energiei, dar acesta nu trebuie personificat ca şi cum apa şi energia ar fi ele însele nişte fiinţe cu care omul s-ar afla în comuniune. Prin creaţie, natura a primit elemente de autocontrol şi a fost dată omului ca locuinţă spre îngrijire. Natura nu este în comuniune cu omul şi nici nu poate fi venerată ca divinitate. Faptul că omul nu îşi înţelege locul în lume şi în univers a generat toate conflictele care au făcut ravagii pe Pământ şi, în ultimă instanţă, va duce la desfiinţarea lui şi la încheierea cataclismică a istoriei umanităţii. Dacă este să credem Biblia, nici măcar părăsirea Pământului, cum crede Stephen Hawking, nu ne permite să evităm deznodământul acesta.

Comentariile sunt închise pentru Un avatar pe o pânză de păianjen

Filed under Arte vizuale

Comentariile sunt închise.