Unii zic că trupul este tot ce au mai bun.

Oamenii care au o astfel de convingere se poartă cu trupul astfel încât să câştige cât mai multe experienţă. Plăcerea trupească este o finalitate în ea însăşi. Plăcerea este căutată de dragul plăcerii, fără niciun fel de referinţă sau conotaţie spirituală.

Cum poţi descrie pe un om care cheltuieşte tot ce câştigă pentru trup? El nu-şi lipseşte trupul de hrană şi chiar mai mult de atât: îi oferă tot ce îi face plăcere: răcoritoarele gazoase şi vătămătoare, alcoolul care îi ia minţile. Nu lipseşte trupul de îmbrăcăminte şi chiar mai mult de atât: îi oferă îmbrăcăminte de firmă, chiar şi când nu îşi permite luxul acesta. Nu lipseşte trupul de distracţii şi chiar mai mult de atât: deşi nu îşi poate plăti întreţinerea (apa, canalul, gazul, gunoiul şi lumina) nu se abţine de la televiziunea prin cablu. Deşi îşi lasă copiii desculţi şi goi, omul nostru nu se abţine de la ţigări şi nici nu cheltuieşte puţin pe ele.

Omul care trăieşte pentru trup vrea să se simtă bine în pielea lui. Îi face liposucţii, creşteri în volum de un fel sau altul cu sau fără silicon, tatuaje, frizuri, îmbunătăţiri decorative cu tot felul de vopseluri şi bronzuri.

Omul care trăieşte pentru trup rămâne cu stăpânul care plăteşte mai bine şi, dacă nu se poate altfel, intră şi la puşcărie doar ca să mănânce pe gratis. Omul care trăieşte pentru trup are în fiecare zi veselie, ziua nu este suficient de lungă pentru distracţie, deşi la muncă nu îl atrage nimic. Omul care trăieşte pentru trup nu are ideal mai mare decât supravieţuirea. A trăi cât mai bine în fiecare zi este singurul ţel care îl motivează să se dea jos din pat în fiecare dimineaţă.

Oamenii care trăiesc doar pentru trup şi care consideră că trupul lor este un parc de distracţii au existat dintotdeauna. Avem documente care confirmă existenţa lor şi în Antichitate unde se numeau epicurieni, ucenicii lui Epicur, un filosof grec din sec. III a.Chr. Spre deosebire de ucenicii lor contemporani, materialiştii epicurieni făcuseră o virtute din experimentarea moderată a plăcerilor, fără exagerări. Mai departe decât epicurienii au mers, însă, hedoniştii, care au afirmat că „plăcerea este singurul bine”.

Asemenea lor sunt mulţi oameni astăzi care, de dimineaţa devreme până noaptea târziu, caută un singur lucru: plăcerea lor trupească. Mai devreme sau mai târziu, oamenii aceştia vor descoperi că trupul lor pe care l-au crezut nemuritor se îmbolnăveşte, se accidentează, nu mai răspunde comenzilor şi, în cele din urmă, moare. Problema trupului consta in faptul ca trupul este o parte atât de vulnerabilă a fiinţei noastre. Este destul un virus ca să pierzi controlul asupra creierului. Este suficientă blocarea unor vertebre ca să rămâi imobilizat în pat. Pielea poate face cancer chiar şi de la expunerea nepotrivită la UV şi îţi face trupul dizgraţios prin tot felul de ulceraţii. Unde este tot triumfalismul materialistului care crede că dacă aleargă zilnic prin parc poate ajunge la 80 de ani? Alergatul poate ajuta, dar trebuie ca şi Dumnezeu să te păzească.

Înşelăciunea acestei teorii este mare pentru că astfel de oameni investesc în lucruri fără valoare, la fel cum cineva (prin absurd) ar investi în rame foarte scumpe pentru nişte desene fără valoare, sau ar pune pietre fără valoare într-un inel din aur de 24 karate. Înşelăciunea este mare pentru că oamenii ajung să creadă că ceea ce experimentează în trup este ştiinţă, iar altceva nu este.

Psalmistul ne trezeşte la realitate când afirmă că „în ziua în care moare omul, în aceeaşi zi îi pier şi planurile” (Ps. 146:4). Eclesiastul mărturiseşte că a încercat toate plăcerile şi a rămas cu sufletul gol (Ecl. 2:10-11). Mai mult, un om care trăieşte doar pentru trup nu se deosebeşte cu nimic de animale, şi lasă agoniseala lui altuia (Ecl. 3:19).

Domnul Isus vorbeşte despre un om bogat preocupat doar de binele personal, căruia i s-a cerut sufletul înapoi şi s-a dovedit fără înţelepciune pentru că nu a luat această variantă în calcul şi averea lui a rămas de izbelişte (Luca 12:20). Morala nu este să cheltui tot ce ai cât timp trăieşti ci să înveţi să acorzi atenţie sufletului, o realitate mult mai importantă decât trupul. Ce mare dezamăgire vei gusta când, după ce o viaţă întreagă te-ai consumat doar pentru trup, vei descoperi că sufletul minion, minuscul, pigmeu, a rămas fără ajutor?

Situaţia omului care trăieşte doar pentru trup este mult mai complicată. Cine trăieşte doar pentru trup are împotriva sa pe Dumnezeu Însuşi. Trăirea în depravare şi necurăţie înseamnă înstrăinare de Dumnezeu şi vrăjmăşie cu El. Alternativa noastră este trăirea în dreptate, sfinţenie şi adevăr (Ef. 4:17-24). Pentru cel care vrea să trăiască în pace cu Dumnezeu, voia lui Dumnezeu este sfinţirea noastră (1 Tes. 4:3-5).

Anunțuri

Comentarii închise la Unii zic că trupul este tot ce au mai bun.

Din categoria Biblia şi societatea

Comentariile nu sunt permise.