Înnoirea minţii şi David-ben-Işai (2)

Iubirea aproapelui. La David aceasta se vede din respectul faţă de părinţi, loialitatea faţă de prieteni şi bunătatea faţă de duşman.

În familie David avusese parte de un tratament discriminator pentru că era preferatul părinţilor pentru munca cu oile. Munca aceasta l-a călit după cum mărturiseşte David. Acolo printre oi, neîmpiedicat de nimeni, David şi-a cultivat şi calităţile de artist. Nu a imputat niciodată părinţilor că l-a ţinut la oi, iar fraţilor săi le-a deschis calea pentru cariera de arme în slujba regelui Saul. Mai târziu, când regele Saul se întoarce împotriva lui David, acum eroul lui Israel, David îşi ia părinţii săi, fraţii săi şi întreaga familie extinsă şi îi duce în Moab pentru a-i proteja de acţiunile disperate ale lui Saul (1 Sam. 22:1-5).

Faţă de Ionatan David a avut o relaţie mai specială de la bun început. De cum s-au întâlnit au prins drag unul de altul (1 Sam. 18:1-4). Au încheiat chiar un legământ unul cu altul şi şi-au făcut cadouri. Când lucrurile s-au stricat între regele Saul şi tânărul comandant David, Ionatan i-a ţinut partea înaintea tatălui său, punându-şi chiar viaţa în pericol pentru el. Au încheiat legământ a doua oară, promiţând unul altuia să-şi poartă de grijă familiei celuilalt dacă vreunul din ei piere (1 Sam. 20:11-16). De aici încolo David şi Ionatan nu s-au mai văzut unul pe altul. În cele din urmă Ionatan piere pe câmpul de luptă, iar David ajunge rege. Unul dintre primele decrete pe care îl dă David când se aşează pe tron este să afle de urmaşii lui Ionatan. Când a dat peste singurul supravieţuitor al familiei lui Ionatan, un tânăr olog pe nume Mefiboşet (2 Sam. 9),îl aduce la curte şi îi oferă o pensie viageră. Chiar şi când Mefiboşet este denigrat înaintea lui, David îi oferă graţie şi îl reintegrează la curte de dragul tatălui său.

Cea mai neaşteptată reacţie pe care o are David este faţă de duşmanii săi. Până şi tovarăşii săi de arme, comandanţii săi fiii Ţeruiei sunt încurcaţi şi nu ştiu ce să înţeleagă din comportamentul lui David. Când Absalom fiul său s-a ridicat împotriva tatălui său ca să-i ia tronul, David se retrage evitând o confruntare directă. Era sigur că Dumnezeu, cel care l-a uns rege peste Israel şi i-a dat stăpânirea în ciuda opoziţiei lui Saul şi a întregii ţări, putea să facă acelaşi lucru şi acum, fără ca el să se implice în acest război civil. Când confruntarea directă nu s-a mai putut evita, David a dat ordine stricte armatei sale ca să nu îl omore pe Absalom, ci să-l ia prizonier. La auzul veştii că Absalom a murit, regele îl boceşte cu atât amar încât soldaţii săi se întorc ruşinaţi deşi victorioşi. La aceasta Ioab dă replica următoare: „Tu astăzi acoperi de ruşine feţele tuturor slujitorilor tăi. Tu îi iubeşti pe cei ce te urăsc şi îi urăşti pe cei ce te iubesc, căci astăzi ne-ai arătat că pentru tine conducătorii şi războinicii nu înseamnă nimic” (2 Sam. 19:5-8). Apoi după ce revolta a fost înăbuşită şi David s-a întors la Ierusalim, regele a fost dispus să ierte pe cei care l-au batjocorit când se retrăgea ruşinos.

Cum a putut David să trăiască în felul acesta? De unde avea David abilitatea care lipsea între contemporanii săi? Dacă David a putut trăi astfel prin Duhul şi creştinul poate. Dumnezeu este la fel de puternic, Domnul este acelaşi şi astăzi ca şi ieri, iar Duhul este unul singur. Creştinul are aceeaşi sursă la îndemână care generează viaţa lui Cristos, după modelul lui Cristos. Cu siguranţă se poate trăi ca David şi în sec. XXI.

Anunțuri

Comentarii închise la Înnoirea minţii şi David-ben-Işai (2)

Din categoria Biblia şi societatea, Meditaţii

Comentariile nu sunt permise.