Înnoirea minţii şi David-ben-Işai (3)

3. Supunerea faţă de autorităţi.

David nu a fost întotdeauna rege. La un moment i s-a dus renumele de cântăreţ cu lira şi a fost chemat la curtea regelui Saul ca să-i cânte. Regii obişnuiau să aibă nebuni la curte, dar cui i-ar fi plăcut slujba de a fi menestrelul unui rege nebun? Ce gusturi muzicale o fi având Saul? Era oare David împlinit profesional? Oare David nu şi-a dorit să progreseze în muzică? Sau poate că îl mistuia dorul de casă şi grija pentru oile familiei de care nu mai avea cine le purta de grijă cum ştia el? Cu toate acestea David a rămas în ascultare la curte. Când a început sezonul militar şi regele şi-a mobilizat armata, David a fost trimis acasă.

După incidentul cu victoria asupra lui Goliat, regele şi l-a dorit pe tânărul David scutier şi apoi comandant. Când regele a început să prindă pică pe el şi l-a delegat ca şi comandant al unor acţiuni sinucigaşe, David le-a acceptat fără îndoieli şi comentarii. El şi-a făcut partea ascultând, iar Dumnezeu şi-a făcut partea izbăvindu-l din toate încercările.

Dumnezeu a avut planuri mai mari pentru David. Imaginaţi-vă că David fusese uns rege şi în această calitate a servit la curtea lui Saul ştiind că într-o zi toate acestea vor fi ale lui. Nu s-a trezit niciodată gândind cu voce tare despre lucrurile pe care le merita sau i se cuveneau deşi, probabil, că ar fi avut dreptate. Când a văzut că nu mai este dorit s-a retras şi s-a implicat tot mai puţin în afacerile statului şi în viaţa de la curte, deşi era îndreptăţit să fie prezent la curte. Atât rangul cât şi relaţiile de familie îl îndreptăţeau. Când nu s-a mai putut altfel a părăsit cu totul confortul curţii şi s-a ascuns prin munţi. Hăituit ca o fiară de oamenii lui Saul, Dumnezeu i l-a dat pe Saul de două ori în mâini lui David. De fiecare dată camarazii îl sfătuiau pe David să curme viaţa duşmanului său din moment ce Dumnezeu îngăduise o împrejurare favorabilă ca aceea. De fiecare dată David a rezistat ispitei, a permis lui Saul să scape şi, când l-a confruntat cu realitatea, Saul a recunoscut: „Tu eşti mai drept decât mine” (1 Sam. 24:17; cf. 26:21). Înţelegem de aici, ca şi din alte părţi din Scriptură, că Dumnezeu nu călăuzeşte prin toate uşile deschide.

Dacă David a putut trăi astfel prin Duhul şi creştinul poate. Dumnezeu este la fel de puternic, Domnul este acelaşi şi astăzi ca şi ieri, iar Duhul este unul singur.

Viaţa lui David descrie foarte bine situaţia în care ne aflăm noi ca şi creştini. Ca şi el şi noi suntem regi fără portofoliu. Suntem regi, dar nimeni nu ne oferă onorul cuvenit. Suntem regi dar fără regat. Apostolul Ioan visează cu ochii deschişi la viitorul care îi aşteaptă pe credincioşi, dar îi şi avertizează că viitorul vine cu un preţ (1 Ioan 3:1-3). Aplicaţiile oferite de Ioan în versetele următoare sunt în privinţa trăirii în sfinţire, împărtăşirii doctrinei corecte şi, mai ales, iubirii de fraţi.

Anunțuri

Comentarii închise la Înnoirea minţii şi David-ben-Işai (3)

Din categoria Biblia şi societatea, Meditaţii

Comentariile nu sunt permise.