Educaţia prin iubire

Biblia ne învaţă cum să facem educaţia altora, oferindu-ne cel mai înalt model posibil, cel al Dumnezeirii (Ioan 15:9-25; 21:1-23). Evanghelia după Ioan ne învaţă că Fiul S-a deprins de la Tatăl cu ceea ce a făcut cât a fost printre noi. Ni se spune că Fiul a fost învăţat de Tatăl. Constatăm că Fiul a preluat misiunea cu care a fost delegat de Tatăl.

Aceste trei principii de educare sunt întrepătrunse cu iubirea Tatălui şi a Fiului. Amândoi iubesc, nu numai Unul. Iubirea este mai mult decât un sentiment sau o stare mentală. Iubirea este o relaţie reciprocă, în care amândoi participanţii caută în mod necondiţionat şi dezinteresat binele celuilalt.

Anotimpurile vieţii: „orice lucru de sub ceruri are timpul său” (Ecl. 3:1-8)

• Principiul imitaţiei

• Principiul instruirii

• Principiul delegării

• PRINCIPIUL IUBIRII

Aceste principii sunt aplicabile pe toată durata vieţii unui om, dar cu prioritate în anumite perioade ale vieţii. Astfel, în perioada preşcolară copilul învaţă mai ales prin imitare. De aceea, în această perioadă este foarte important modelul oferit. În perioada şcolară, copilul devine tot mai pregătit a-şi însuşi deprinderi prin instruire. Copilul se maturizează şi este capabil să primească prin delegare diferite misiuni. Desigur, această nu însemnă că un adult încetează a mai mima comportamentul altora, sau a învăţa prin instruire. Tot la fel, aceasta nu înseamnă că nu trebuie să ne delegăm copiii cu responsabilităţi corespunzătoare vârstei.

• Perioada imitării (Ioan 5:19-21)

• Perioada instruirii (Ioan 12:49, 51)

• Perioada delegării (Ioan 5:26-29)

„Iubirea este mai mare decât toate” (1 Cor. 13:13)

Apostolul Pavel ne-a învăţat că dintre câte valori creştine există, dragostea este mai mare şi are viaţă mai lungă. Avem exemplul Dumnezeirii care clarifică acest adevăr. Înainte de toate trebuie să ne amintim faptul că Tatăl a mărturisit public iubirea Sa faţă de Fiul: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, de El să ascultaţi” este o afirmaţie care apare în două circumstanţe din viaţa Domnului: la botez (Luca 3:22) şi la Schimbarea la Faţă (Marcu 9:7).

Experimentarea primului eveniment l-a marcat pe Ioan Botezătorul atât de mult încât a afirmat cu curaj că Dumnezeu L-a trimis pentru misiunea aceasta şi a primit Duhul fără măsură (Ioan 3:35). Experimentarea celui de-al doilea eveniment l-a marcat pe apostolul Petru încât acesta a afirmat că în momentul declaraţiei de dragoste, Domnul a primit de la Dumnezeu onoare şi cinste (2 Petru 1:17-19).

• Tatăl I-a arătat Fiului lucrările Sale pentru că L-a iubit (Ioan 5:20).

• Tatăl L-a instruit pe Fiul pentru L-a iubit (Ioan 8:28-29).

• Tatăl L-a delegat pe Fiul pentru că L-a iubit (Ioan 10:17)

Cum a răspuns Domnul la iubirea Tatălui?

„ … vine domnitorul lumii acesteia. El nu are nimic în Mine, dar trebuie ca lumea să cunoască faptul că Eu Îl iubesc pe Tatăl şi că fac aşa cum mi-a poruncit Tatăl.” (Ioan 14:30-31)

Prin delegare de autoritate o anumită persoană îşi limitează în mod conştient domeniul stăpânirii sale pentru a încredinţa unui om de încredere autoritate asupra unei segment. Persoana creditată cu autoritate o cinsteşte pe persoana care i-a delegat autoritatea urmărind interesul acesteia, standardul de calitate şi etosul cunoscut.

Tatăl L-a delegat pe Fiul să îndeplinească lucrarea de mântuire a lumii, iar Fiul a ascultat întru totul. „Chiar dacă era Fiu … a învăţat să asculte („a fost instruit în ascultare”) prin ceea a suferit şi, fiind făcut desăvârşit, a devenit sursa unei mântuiri veşnice pentru toţi cei care ascultă de El, fiind numit Mare-preot după rânduiala lui Melhisedec.” (Evrei 5:8-10)



Comentariile sunt închise pentru Educaţia prin iubire

Filed under Uncategorized

Comentariile sunt închise.