Cum răspundem iubirii lui Dumnezeu?

Dumnezeu Îşi iubeşte poporul ca pe fiul Său (Osea 11:1-4, 8-10).

Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea în părtăşia cu oamenii care împlinesc poruncile Lui (Ioan 14:23-24; 15:9-10). Lui Dumnezeu îi era drag de Moise pentru că păzea poruncile Lui şi îi învăţa pe urmaşii Lui să păzească poruncile Domnului (Gen. 18:17-19). Domnul Isus l-a iubit pe tânărul care împlinise Legea lui Moise (Mc. 10:21), dar nu fusese gata să împlinească şi legea lui Cristos.

Modelul cristic de iubire frăţească (Ioan 15:11-17); limita este sacrificiul de sine. Să ne înţelegem, suntem sclavii Domnului pentru că „El ne-a ales, nu noi L-am ales pe EL” şi El ne-a dat de lucru, nu noi i-am dat de lucru Lui. Adesea multă confuzie derivă din faptul că noi ne credem suficient de buni ca să-i facem planuri Domnului. Însă sclavul este braţul stăpânului Său, nu mintea Sa. Cu toate acestea, avem un statut special pentru că Stăpânul împărtăşeşte cu noi din planurile Sale. Ne mai numeşte şi “prieteni”.

Nu putem aştepta iubire de calitate din partea lumii (Ioan 15:18-25). Dacă pe Domnul L-au persecutat şi I-au refuzat învăţătura, pe ucenicii Săi nu îi vor trata diferit. Dacă unui copac verde i se face astfel, atunci va fi un dezastru pentru cei uscaţi (Luca 23:31).

Exemplul din Ioan

Iubirea implică şi implicarea în viaţa altora (Ioan 21).

Pentru început trebuie tratate câteva concepţii greşite despre acest text. Prima este eroarea de a face diferenţa dintre verbul FILO şi AGAPAO ca şi cum ar fi două verbe de calitate complet diferită. Totuşi FILO vorbeşte despre iubirea de Dumnezeu (Mt. 10:37). Apostolul Ioan foloseşte tocmai verbul FILO pentru a vorbi despre iubirea Tatălui faţă de Fiul (Ioan 5:20; 10:17).

A doua este legată de substantivele folosite în acest text despre mioare. Traducerea Cornilescu sugerează că ar fi vorba de trei stadii de dezvoltare a oilor, dar în original se folosesc doar două cuvinte: ARNION şi PROBATA (ambele la plural).

Tot la fel se folosesc două verbe pentru acţiunea în cauză: „a paşte” şi „a păstori”. Apostolul Ioan reuşeşte să creeze trei situaţii diferite pentru a exprima aceeaşi idee: Domnul îl iubeşte pe Petru delegându-I autoritate, iar Petru îl iubeşte ascultând până la moarte.

Iubirea între părinţi şi copii

Părinţii trebuie să îşi iubească odraslele, instruindu-le şi delegându-le autoritate. Copiii trebuie să îşi iubească părinţii ascultându-i. Transferarea valorilor de la părinţi la copii se face întâi prin imitare, apoi prin învăţătură şi în cele din urmă prin delegarea autorităţii.

Un studiu al Institutului pentru Dezvoltare Umană de la Universitatea Berkeley, California, a dat publicităţii un studiu în care se arăta că există patru tipuri de reguli  pe care trebuie să le înveţe copiii: reguli morale, reguli de siguranţă, reguli de convenţie socială, reguli de viaţă personală. Dintre acestea cele mai mari probleme le au copiii cu ascultarea la nivelul ultimelor reguli, acelea care privesc viaţa personală (prieteniile, orele de joacă, igiena personală sau modul în care se îmbracă). Studiul relevă faptul că 70% dintre copii consideră aceste aspecte sunt aspecte pe care trebuie să le decidă singuri. Cercetătorii consideră că acesta este locul unde începe să se exprime autonomia copiilor. Dacă aşa stau lucrurile, atunci este trist că ne pierdem vremea cu lucrurile mai puţin importante.

Toţi ştim mai mult sau mai puţin că iubirea este o practică greu de însuşit. Vorbind în primul rând despre dragostea maritală, Gary Chapman consideră că există cinci limbaje diferite ale iubirii şi fiecare om răspunde doar la unele dintre ele. Acestea sunt: cuvintele de încurajare, timpul acordat, primirea de daruri, serviciile şi mângâierile fizice. Este important ca aceste limbaje să fie însuşite cât mai repede în primele luni de căsnicie, astfel încât să se poată progresa în viaţa de căsnicie.

Copiii deprind dragostea din relaţia observată între părinţii lor. Părinţii pot să ascundă defectele din relaţia lor. Relaţia distantă dintre părinţi, cuvintele aspre şi violenţa sub toate aspectele ei, pot mutila un copil în mod drastic şi-i pot împiedica nu numai dezvoltarea armonioasă, ci şi abilitatea de a dezvolta relaţii armonioase cu semenii. În ce fel de cămin credeţi că a crescut Domnul Isus?

La vârsta potrivită, copiii sunt instruiţi în aceasta privinţă de preferat tot de către părinţii lor. Astăzi în mod eronat, părinţii îşi abandonează copiii înaintea televizorului în faţa căruia stau mai multe ore decât dorm, tocmai în perioada în care mintea lor este cea mai fragedă şi nu este capabilă a face diferenţa dintre bine şi rău. Aceeaşi părinţi descoperă mai târziu că au crescut nişte monştri la piept.

În cele din urmă copiii vor primi responsabilitatea de a întemeia un cămin. Dacă au fost pregătiţi să-şi asume responsabilităţi, se vor descurca. La ţară se spunea că băiatul fără stagiu militar satisfăcut nu era capabil să înceapă o familiei, să-şi întemeieze un cămin. Şi într-adevăr, un băiat care a supravieţuit prostiei din armată, putea să dea piept cu dificultăţile familiei. Totuşi, unii băieţi se stricau în timpul stagiului militar şi se deformau irecuperabil. Armata este doar una dintre experienţele unde omul poate deprinde munca cu responsabilitate.

Femeia care se căsătoreşte cu un bărbat care nu ştie nici măcar să-şi facă pantofii, îi vei face ea pentru tot restul vieţii, dacă vor avea privilegiul să rămână împreună atâta timp. Bărbatul care nu ştie să-şi asume datorii pe care să le ducă la îndeplinire indiferent de pericole şi greutăţi nu este pregătit să poarte grijă de alţii. Bărbatul care a dat peste o mironosiţă care nu ştie decât să consume, să ceară şi nu este în stare să facă un lucru de la un capăt la altul şi se căsătoreşte cu ea, probabil că îşi va creşte singur copiii, bineînţeles dacă îi va avea. Dacă un om este atras de cineva care ştie doar să se plimbe şi are doar grija de a arăta bine, este în pericolul de a-şi lega viaţa de o persoană care nu înţelege că iubirea cere sacrificiu.

A Lui, Care poate să facă mult mai mult decât cerem sau gândim, potrivit cu puterea care lucrează în noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Cristos Isus, în toate generaţiile, în vecii vecilor! Amin. (Ef. 3:20)

Comentariile sunt închise pentru Cum răspundem iubirii lui Dumnezeu?

Filed under Educaţia creştină

Comentariile sunt închise.