Există şi români fericiţi

Vineri, 3 septembrie, am avut oportunitatea şi privilegiul în acelaşi timp să aduc un mesaj de evanghelizare în comuna Comani, câţiva km nord de oraşul Drăgăneşti-Olt, judeţul Olt. Întâlnirea de ieri seara, organizată în Căminul cultural, a fost prima de acest fel în comuna Comani.

În această seară (sâmbătă, 4 septembrie) va fi organizată un al doilea program de evanghelizare, la care vor fi prezenţi şi tinerii din biserica baptistă din Avrig. Începând cu orele 16, o echipă medicală va acorda doritorilor asistenţă medicală (măsurarea tensiunii, glicemiei şi verificarea vederii).

Am fost impresionat de credinţa fraţilor organizatori, Alexe şi Raul, misionari de ani buni în Oltenia veniţi din Alba-Iulia. Alexe şi-a întemeiat o familie şi lucrează de 8 ani în Oltenia, venind ca misionar la numai un an de la convertirea sa. El s-a mutat de un an în Comani, a cumpărat o proprietate şi trăieşte modest printre oameni la fel de sărmani în mijlocul satului. O parte din teren l-a donat pentru a fi construită o biserică … într-un sat unde există doar un singur oltean evanghelic pe care Dumnezeu l-a convertit prin mărturia lui Alexe. (Tânărul de 25 de ani a şi depus mărturie aseară în serviciul de evanghelizare.)

Tot în Comani locuieşte de câţiva ani şi o familie de canadieni, Kevin şi Michelle, fără copii. Ei mărturiseau că timp de un an după mutarea lor aici oamenii îi tratau ca pe nişte gunoaie. Deşi pentru noi românii o familie de străini din Canada care se stabilesc între noi ar însemna o mare surpriză, pentru comani era deosebit faptul că erau pocăiţi. Aşa că timp de un an nu au avut niciun fel de relaţii cu ei. Nu îi interesa că aceşti pocăiţi canadieni erau oameni de treabă, că se ocupau de copiii lor.

Preotul din comună a pus în circulaţie tot felul de zvonuri despre pocăiţi: că sunt imorali, că fac din copii salam (aşa ceva nu am mai auzit, ar trebui premiat pentru ingeniozitate malefică!), că lucrează cu diavolul. Oamenii au căzut în cursă, dar Dumnezeu le-a dat ocazia să verifice informaţiile. Acum există o relaţie de bună vecinătate între aceste două familii de credincioşi şi comani. Totuşi la evanghelizare au avut curajul să vină doar femeile, copiii şi bătrânii. Tinerii erau ocupaţi cu nimicuri la cele două baruri din imediata vecinătate a Căminului cultural.

Tot la Comani am întâlnit vreo 20 de fraţi din Sibiu şi împrejurimi care au venit să ajute la turnarea plăcii peste fundaţia noii clădiri a bisericii. Toţi voluntari, cu bani din buzunarul lor şi cu timp pus deoparte să ajute Biserica din Comani (Dumnezeu nu vede cu ochii noştri şi nu este limitat de timp ca şi noi). I-am întrebat cum stau cu fondurile de construcţie şi când cred că vor putea termina lucrarea. „Frate Silviu, am avut nişte bani adunaţi de la fraţi, mulţi dintre ei în vârstă. Ne-a mai donat un frate din Germania vreo 500 euro. Cu ei am venit şi am făcut ce am putut.” Mi-am dat seama că eu nu aş fi făcut aşa ceva. Credinţa mea nu ar fi fost atât de mare. Aceşti fraţi erau cu adevărat fericiţi.

Deja există o biserică evanghelică în Drăgăneşti-Olt. Cu ajutorul Domnului se zideşte una chiar acum în Comani. Este posibil ca în câţiva ani (dacă se construieşte în ritmul de acum) biserica să aibă şi o construcţie folositoare pentru activităţile desfăşurate aici. Poate că este timpul să „trecem în [Oltenia] şi să ajutăm”. Pe 28 august a avut loc la Timişoara o conferinţă misionară a comunităţilor baptiste din Ardeal cu rolul de a constata stadiul actual al misiunii din Oltenia şi Serbia şi pentru a căuta voia lui Dumnezeu pentru continuarea misiunii în viitor. Încă nu cunosc rezultatul acestei importante întâlniri.

Oltenii au nevoie de întoarcere spre Dumnezeu şi eliberare de superstiţii, ignoranţă şi obscurantism. Este nevoie de misionari, oameni cu vocaţie de apostoli, care să vină în Oltenia şi să trăiască printre olteni o viaţă de creştin autentic. Ştiu că există un interes crescând pentru misiune internaţională. Cred, însă, că cine vrea să ajungă misionar în străinătate trebuie să-şi facă stagiul în teritoriile româneşti întâi. Motivele sunt numeroase, dar cel mai mare dintre ele este acela că ascultă în felul de acesta de chemarea la misiune în forma progresivă a imperativului cristic: „în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului” (F. Ap. 1:8).

Comentariile sunt închise pentru Există şi români fericiţi

Filed under Uncategorized, Utilităţi pentru adunare

Comentariile sunt închise.