Cunoaştere prin vedere şi imitare.

A vedea pe cineva făcând este mai bine decât a auzi vorbindu-se despre ce trebuie făcut.

Eu spun ceea ce  AM VĂZUT  la   Tatăl;
iar voi faceţi ceea ce AŢI AUZIT de la tatăl vostru” (Ioan 8:38).

Vederea este superioară auzirii

„Ceea ce era de la început, ceea ce am auzit,
ceea ce AM VĂZUT cu ochii noştri, ceea ce AM PRIVIT
şi ceea ce mâinile noastre au atins cu privire la Cuvântul vieţii
– căci viaţa A FOST ARĂTATĂ, iar noi AM VĂZUT-o
şi vă vestim viaţa veşnică care era cu Tatăl
şi care A FOST ARĂTATĂ – deci ceea ce AM VĂZUT
şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi Fiul Său, Isus Cristos.” (Ioan 1:1-3).

Aceasta înseamnă că autoritatea apostolică deriva din experienţa nemediată a primilor ucenici ai Domnului Isus cu El. Spre deosebire de apostoli, frăţietatea primului secol avea informaţii derivate de la martori oculari, informaţie de prima mână, dar mediată.

Vederea Cristosului înviat conferă autoritate revelaţiei lui Ioan

„Eu Ioan, fratele vostru, în ziua Domnului eram în Duhul şi am auzit în spatele meu un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe … M-am întors să văd ce glas vorbea cu mine; şi când m-am întors, AM VĂZUT … pe Cineva Care era ca un fiu al omului …. Când L-AM VĂZUT am căzut la picioarele Lui ca mort … Eu sunt Cel Dintâi şi Cel De Pe Urmă, Cel Viu! Am fost mort, dar iată că sunt viu în vecii vecilor! Eu am cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor!” (Apocalipsa 1:9-19).

Glasul ar fi fost probabil de ajuns, dar Ioan are o experienţă audio-vizuală. Toată cartea depune mărturie despre acest privilegiu superior dat lui Ioan pentru a VEDEA lucrurile viitoare. La fel şi profeţilor din vechime li se acorda privilegiul de a vedea din lucrurile care urmau să se întâmple, astfel încât erau capabili să descrie cu lux de amănunte evenimente viitoare: Naum descrie căderea Ninivei, Ezechiel descrie căderea Tyrului, Isaia şi Ieremia zugrăvesc căderea Babilonului, Amos pe a Moabului, etc. Cu câtă autoritate încheie apostolul Ioan cartea sa: „Depun mărturie înaintea oricui aude cuvintele profeţiei din această carte că, dacă cineva adaugă ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgii le scrise în această carte; dacă cineva scoate din cuvintele cărţii acestei profeţii, Dumnezeu îi va lua partea de la pomul vieţii şi din Cetatea Sfântă care sunt descrise în această carte.”

Vederea Cristosului înviat conferă autoritate apostolilor

„Cristos … S-a arătat lui Chifa şi apoi celor doisprezece, iar după aceea S-A ARĂTAT la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi încă trăiesc, iar unii au adormit. După aceea i S-A ARĂTAT lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. Ultimului dintre toţi, ca unuia născut înainte de vreme, mi S-A ARĂTAT şi mie. Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; eu nu sunt vrednic să fiu numit apostol pentru că am persecutat Biserica lui Dumnezeu…” (1 Corinteni 15:4-11)

Autoritatea apostolică este fundamentată aici pe experienţa nemediată a lui Cristos cel înviat. De aceea, apostol în acest sens strict nu mai poate fi niciun altul care nu l-a văzut pe Cristosul înviat.

Fiul Îl imită pe Tatăl în ceea ce face

Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci doar ceea ce-L VEDE pe Tatăl făcând. Ceea ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I ARATĂ tot ceea ce face El; şi Îi va ARĂTA lucrări mai mari decâ acestea, pentru ca voi să vă minunaţi. Într-adevăr, aşa cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă oricui doreşte El!” (Ioan 5:19-21)

Fiul l-a văzut pe Tatăl aducând în fiinţă lucruri care nu au fost şi punând suflare de viaţă în trupuri inerte. Fiul L-a văzut pe Tatăl făcând un popor numeros dintr-un cuplu steril şi îmbătrânit. Fiul L-a văzut pe Tatăl eliberând pe Israel din Egipt şi oferind mântuire celor ce tânjeau după ea. Tot la fel Fiul învie morţii şi face minuni.

Odată ce ştim aceste lucruri, cum se răsfrâng ele în modul în care facem educaţia? Vezi continuarea mâine.

Comentariile sunt închise pentru Cunoaştere prin vedere şi imitare.

Filed under Educaţia creştină

Comentariile sunt închise.