Educaţia prin instruire: modelul revelat.

Verbul „a învăţa” are două dimensiuni: aceea de instruire (învăţ pe cineva) şi aceea de autoinstruire (învăţ ceva).

Domnul Isus – Modelul instruirii

„Când Îl veţi înălţa pe Fiul omului atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci spun aceste lucruri aşa cum M-A ÎNVĂŢAT Tatăl.” (Ioan 8:28)

Acesta este cel mai clar răspuns la nedumerirea fariseilor: „Cum de ştie Acesta atâta învăţătură fără să fi învăţat?” (Ioan 7:15).

Rămâne întrebarea: Ce anume se va schimba în percepţia ucenicilor după Înălţare?

„Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M-a trimis, Tatăl Însuşi, Mi-a dat poruncă ce să vorbesc şi ce să spun. […] Lucrurile pe care Eu le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.” (Ioan 12:49, 51)

Duhul Sfânt – agentul instruirii

„Apărătorul, adică Duhul Sfânt, pe Care Tatăl Îl va trimite în Numele Meu, vă va ÎNVĂŢA toate lucrurile şi vă va reaminti tot ce v-am spus.” (Ioan 14:26)

Cu alte cuvinte, Duhul continuă lucrarea Fiului. Ioan recunoaşte că inabilitatea apostolilor de a pricepe discursul lui Isus se datora lipsei Duhului, fapt care a fost îndreptat după înălţarea Domnului Isus la cer (Ioan 2:22).

„Când va veni Apărătorul pe Care vi-l voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, Care iese de la Tatăl, El va depune mărturie despre Mine.” (Ioan 15:26)

Instruirea este de cea mai înaltă calitate pentru că Duhul prelucrează tot adevărul.

„Voi aveţi ungerea de la Cel Sfânt şi voi toţi aveţi cunoaştere. […] Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi nu aveţi nevoie ca cineva să vă înveţe, ci, aşa cum ungerea Lui vă ÎNVAŢĂ cu privire la toate lucrurile, iar ea este adevărată şi nu este o minciună, rămâneţi în El, aşa cum v-A ÎNVĂŢAT ea.” (1 Ioan 2:20, 27)

Duhul are în atenţie Persoana lui Isus. Ungerea vorbeşte aici despre Duhul lui Dumnezeu. Situaţia descrisă de Ioan este un scenariu posibil pentru toţi cei care se lasă conduşi de Domnul.

„Să nu vă iasă din gură niciun cuvânt stricat, ci numai ceea ce este folositor pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor care-l aud. Să nu-L întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, mânie, furie, ţipăt şi blasfemie şi orice răutate să piară dintre voi! În schimb fiţi buni unii cu alţii, plini de compasiune, iertându-vă unii pe alţii, aşa cum v-a iertat şi Dumnezeu în Cristos.” (Ef. 4:29-32)

Duhul Sfânt este conectat îndeaproape cu cuvintele pe care le rostim. Vorbele amare, vorbele rostite cu zăduf, istericalele, invectivele, vorbele răutăcioase adresate altora îl întristează pe Duhul Sfânt. Ne putem permite acest lux? Unii consideră că putem miza pe bunătatea lui Dumnezeu şi, cerând iertare, să fim pardonaţi. Pavel, totuşi, strecoară un avertisment voalat aici: Persoana pe care o întristezi este Cel care îţi garantează răscumpărarea în ziua marii judecăţi. Dacă în mod constant îi pui pumnul în gură şi-ţi faci singur căile, ce crezi că va avea de spus când Domnul îi va cere Duhului să facă prezentările? Acesta este cutărică pe care am avut mari probleme să-l supun. Aceasta este cutărică a cărei gură deversa ca un canal toate dejecţiile lumeşti. Acesta este cutărică a cărui peniţa a titrat cuvinte porcoase, bancuri deşănţate şi injurii. Aceasta este cutărică pe care nu am putut să o schimb pentru că credea că întotdeauna are dreptate.

Comuniunea sfinţilor – contextul instruirii

„Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din belşug! Învăţaţi-vă şi instruiţi-vă unul pe altul cu toată înţelepciunea!” (Coloseni 3:16)

„El i-a desemnat pe unii apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, pentru echiparea sfinţilor pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea trupului lui Cristos, până când vom ajunge toţi la unitate în credinţă şi în cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu, la omul matur şi la măsura maturităţii plinătăţii lui Cristos, ca să nu mai fim copii duşi de valuri şi purtaţi de orice vânt de învăţătură dată prin viclenia oamenilor care înşeală prin şiretlicurile lor, ci, spunând adevărul în dragoste, să creştem în toate privinţele în El, Care este Capul, Cristos.” (Efeseni 4:11-15)

Aceste cinci slujiri sunt date bisericii pentru a consolida cunoaşterea, cu scopul de a evita erezia. În Biserica liderii dădeau învăţătura: Epafras în Colose (Col. 1:7), Timotei (2 Tim. 3:14).

Situaţia aceasta reflectă rânduiala existentă în poporul Israel. Moise avusese această datorie de a-I învăţa pe israeliţi  Legea (Deut. 4:5; 24:8; 31:22). David a desemnat leviţi învăţători care aveau datoria de a parcurge  ţara instruind poporul din Lege (2 Cronici 23:4). Situaţia s-a mai repetat doar pe vremea regelui Iosafat (2 Cronici 17:9). Un preot israelit a fost adus în Samaria colonizată de păgâni pentru a-I învăţa cum să se închine adevăratului Dumnezeu (2 Regi 17:28).

Frecvenţa instruirii

Disponibilitatea educatorului: „Fii pregătit la timp potrivit sau nepotrivit; mustră, corectează, încurajează cu toată răbdarea şi învăţătura.” (2 Tim. 4:2)

Disponibilitatea ucenicului: „în fiecare zi, studiau Scripturile, ca să vadă dacă lucrurile stăteau astfel.” (F. ap.17:11)

„Câtă vreme încă mai este astăzi” ar spune autorul Ep. către evrei (3:13).

Mâine vom continua cu o aplicaţie pe tema instruirii copiilor.

Comentariile sunt închise pentru Educaţia prin instruire: modelul revelat.

Filed under Educaţia creştină

Comentariile sunt închise.