Lot, sau istoria înstrăinării de Dumnezeu, ep. 2: Fascinaţia luminilor din vale.

Avram şi Lot au ajuns în situaţia de a nu se putea întreţine din resursele precare ale zonei muntoase a Canaanului. Apar certuri între îngrijitorii vitelor cu privire la administrarea puţinelor resurse, care conduc la o confruntare între stăpânii lor.

Lot ar fi putut ajunge la un acord cu Avram să se despartă apucând pe direcţii diferite, dar rămânând fideli chemării de a sta în zona montană, dar refuză opţiunile oferite de Avram: stânga (nord) sau dreapta (sud), şi preferă să se întoarcă spre zona îmbelşugată a Iordanului (în faţă). Migrând spre răsărit, Lot se încadrează în tradiţia înstrăinaţilor din Biblie (Adam şi Eva, Cain, oamenii spre Babel), care preferă să se descurce singuri, fără Dumnezeu.

Nu numai că Lot s-a despărţit de Avram ci şi s-a aşezat în apropiere de Sodoma (Gen. 13:12), un centru de cultură şi civilizaţie canaaneană care îi va aduce căderea. Fără să fi primit o viziune diferită, Lot renunţă la idealul chemării lui Avram pentru că era prea costisitor pentru el. Sodoma era verde, dar oamenii care locuiau acolo erau găunoşi (Gen. 13:13).

Încă din zorii istoriei, oamenii înstrăinaţi de Dumnezeu au căutat să umple golul spiritualităţii cu alte preocupări aşa-zis „spirituale”: profesiile liberale, arta, muzica, ingineria, etc. Prin acestea s-au distins şi descendenţii lui Cain (Gen. 4:17-26) şi urmaşii lui Ham (Gen. 10:6-20). Este foarte greu să decizi a rămâne fidel vocaţiei de muntean auster când păstrezi în suflet fascinaţie pentru luminile Câmpiei. Muntenii sunt oameni aspri care nu au timp şi nu caută plăcerile uşoare ale cinematografului şi ale barurilor. În cel mai rău caz îşi fac băutura la cazan acasă.

Este foarte greu să rămâi lângă un vizionar puritan dacă te preocupă câştigul uşor şi comfortul. Ca să scapi de ele nu îţi cultiva preocuparea pentru luminile artificiale şi învaţă să iubeşti stelele. Dacă vrei să nu ajungi să iubeşti Câmpia, rămâi fascinat de lucrurile fundamentale ale vieţii. Singurul leac pentru a nu ajunge să iubeşti pajiştile verzi ale Sodomei sau Egiptului este deprinderea cu aerul tare de munte.

Sodoma era în adevăr verde, dar apa nu era la fel de curată ca la munte. Sodoma era în adevăr urbană dar nu şi civilizată. Deşi oraşul este considerat un centru al civilizaţiei umane, orăşenii contemporani sunt tot mai mult asociaţi cu lipsa de civilizaţie. Deşi oraşul este un centru de cultură, orăşenii contemporani sunt tot mai lipsiţi de cultură, sau în cel mai fericit caz au doar o spoială de cultură. Nu din vina primarului sau a societăţilor culturale care nu ar organiza manifestări culturale ci din cauza depravării, stricăciunii omului, care în condiţii de confort se complace cu lipsa de civilizaţie şi de cultură. În condiţii vitrege ca cele oferite de cadrul vieţii la munte, omul nu îşi poate permite luxul de a pierde fărâma de civilizaţie, sau de a renunţa la bruma de cultură moştenită. Acestea sunt cu adevărat o delectare.

Anunțuri

Comentarii închise la Lot, sau istoria înstrăinării de Dumnezeu, ep. 2: Fascinaţia luminilor din vale.

Din categoria Evanghelizare, Exegeza naraţiunilor, Geneza

Comentariile nu sunt permise.