Câtă „bunătate” există în Vechiul Testament?

În nou apăruta sa carte Bunătate – o teologie bazată pe învăţătura Domnului nostru Isus Cristos, Iosif Ţon susţine că pentru a defini conceptul de bunătate Vechiul Testament foloseşte doar doi termeni: tov şi hesed. Situaţia este departe de a fi exactă. Termenul tov este folosit atât ca adjectiv (bun), cât şi ca substantiv (bunătate). Calitatea de substantiv este redată şi prin variantele tuv şi tova, deşi aceasta din urmă face referire la bunăstare şi la bunurile posedate. Termenul tov poate avea şi o conotaţie morală, fiind opus lui ra’.

Ideea de „bun” poate fi exprimată şi prin alţi termeni precum şalem (complet, pacificat). Ideea de „îndurare”, poate fi la fel de bine descrisă nu numai de hesed, ci şi de alţi termeni precum: rahum, rahamim, hen şi hanun. Acestor termeni li se pot asocia adjective precum rav, gadol (e.g., Ps. 145:7, 8) şi elohim (Dumezeu, probabil folosit ca superlativ absolut) (2 Sam. 9:3).

Există câteva împerecheri celebre între termeni din acest domeniu semantic: hanun werahum (2Cr. 30:9; Nm. 9:17, 31; Ps. 111:4; 112:4; 145:8; Ioel 2:13; Iona 4:2), tov wehesed (Ps. 23:7), hesed weemet (Gen. 24:49; 47:29; Ex. 34:6; Iosua 2:14; 2Sam. 2:6; 15:20; Ps. 25:10; 61:8; 85:11; 86:15; 89:15; Pr. 3:3; 14:22; 16:6; 20:28), hesed werahamim (Ps. 103:4, Is. 16:5; Dan. 1:9; Osea 2:21; 7:9), hesed umişpat (Ps. 101:1; Ier. 9:23; Osea 12:7).

Ţon consideră că bunătatea şi adevărul din expresia hesed weemet sunt două lucruri distincte (p. 36-37). Hesed este văzută ca bunătatea ieşită din comun care „poartă” păcatele celor nedrepţi. Nici măcar nu este contemplată posibilitatea ca expresii precum hesed weemet ar putea fi hendiade, adică mijloace artistice prin care un singur lucru este exprimat prin două cuvinte legate prin conjuncţie coordinativă (în acest caz „îndurare adevărată”). Numai înţelegând întâi regula vom putea înţelege mai apoi excepţiile de la această uzanţă, adică situaţiile în care expresia este ruptă în cele două cuvinte componente care devin parte a unor linii poetice diferite (Is. 16:5; Osea 4:1). Aceasta este mai degrabă o inovaţie.

Pentru un studiu lingvistic pe cuvântul hesed şi interpretarea expresiei hesed weemet ca hendiadă se poate consulta articolul semnat de Zobel în Theological Dictionary of the Old Testament, ed. de G. Johannes Botterweck, Helmer Ringgren, vol. 5, p. 44-64. Vezi aici. Nu se discută contextul legământului care era strâns legat de conceptul exprimat prin termenul hesed, fapt care nu poate aduce decât deservicii percepţiei sensului adecvat al acestui termen şi, mai ales, instruirii altora în privinţa sa. Superficialitatea studiului pe cuvânt, cel puţin pentru partea de VT, face notă discordantă cu pretenţiile lui Iosif Ţon de a propune o nouă înţelegere asupra acestui concept profund ancorat în VT.

Comentariile sunt închise pentru Câtă „bunătate” există în Vechiul Testament?

Filed under Teologia Vechiului Testament

Comentariile sunt închise.