„Ochiul rău” doare la buzunar

În cartea sa recent apărută Bunătate – o teologie bazată pe învăţătura Domnului nostru Isus Cristos, Iosif Ţon pune, după cum era de aşteptat, în centrul argumentului Predica de pe Munte. În loc să primim convingeri personale cristalizate în urma studiului şi a confruntării cu comentatorii biblici, avem doar opinii personale necalibrate şi neverificate de interacţiunea cu comunitatea hermeneutică. Promovarea acestui tip de exerciţiu explică probabil motivul pentru care cartea a fost scrisă în decursul a numai şase luni (p. 7). Pericolul gândirii de tipul „turnul de fildeş” se observă şi în cazul interpretării expresiilor „ochiul bun” şi „ochiul rău” din Matei 6:22-23. Lipsa de consultare a comentariilor, nu puţine asupra Predicii de pe Munte, l-a lipsit de minimul avantaj de verificare a propriilor interpretări. Dacă într-adevăr specialişti în NT precum Sorin Sabou şi Radu Gheorghiţă au fost consultaţi, rămâne întrebarea în ce măsură observaţiile lor au fost urmate şi unde. Onestitatea academică obligă la creditarea revizorilor acolo unde opiniile autorului sunt divergente de ale acestora. Până una-alta formatul actual al cărţii ne conduce să credem că opinia autorului converge cu cea a revizorilor teologici şi mă îndoiesc că această posibilitate este corectă.

Imaginea ochiului ca felinar al trupului şi relaţia dintre sănătatea ochiului şi sănătatea întregului trup (Mt. 6:22-23) apare în contextul discuţiei Domnului Isus despre relaţia ucenicului cu bogăţia (Mt. 6:19-24). În versetele anterioare Domnul avertizează cu privire la pericolul pe care bogăţiile îl reprezintă pentru credincios, pentru ca în versetele următoare să avertizeze că nu poate exista loialităţi împărţite, iar ucenicul trebuie să se decidă dacă îl slujeşte pe Dumnezeu sau pe Mamona. Dacă suntem de acord că mesajul Domnului Isus nu era cu nimic inferior discursului unui om raţional şi lucid, trebuie să acceptăm că v. 22-23 trebuie să aibă ceva legătură cu v. 19-21 şi 24. Altminteri Domnul Isus nu ştia ce vorbeşte, sărind de la un subiect la altul. Într-adevăr aşa sugerează interpretarea lui Iosif Ţon care afirmă că ochiul din v. 22-23 imaginează „concepţia despre lume şi viaţă” (Bunătatea, p. 158). Aceasta se poate întâmpla atunci când vrei cu tot dinadinsul ca textul să se potrivească interpretării tale prestabilite şi nu permiţi autorului să grăiască prin textul său. Un principiu fundamental al interpretării unui text afirmă că un text trebuie interpretat în contextul său.

Dacă metafora ochiului are ceva în comun cu relaţia ucenicului cu banii, după cum ne obligă contextul să acceptăm, atunci despre ce este vorba? Cu siguranţă că audienţa primară a Domnului Isus a înţeles exact despre ce este vorba, sau cel puţin ucenicii, dacă celorlalţi le era închis accesul la învăţătura Domnului prin pilde (Mt. 13:10-17). Imaginea este mai greu de înţeles în contextul din Luca 11:34-36. Totuşi însuşi evanghelistul Matei mai foloseşte imaginea încă o dată în Evanghelia sa în Pilda lucrătorilor viei şi acolo „ochiul rău” înseamnă zgârcit, sau invidios după cum spune nota de subsol din NTR, sau critic faţă de bunătatea stăpânului manifestată în dărnicie (Mt. 20:15). Marcu include „ochiul rău” printre păcatele omului (Mc. 8:20-23).

Vechiul Testament foloseşte expresia „ochiul rău” în contextul ajutorării semenilor, însemnând avariţie.

„Ai grijă … să nu priveşti cu ochi rău pe fratele tău nevoiaş şi să nu-l împrumuţi” (Deut. 15:9)

„Ochiul rău” este transformat în „privire cu răutate” în descrierea avansată de Moise pentru situaţia de penurie în care se vor afla evreii în condiţie de asediu:

„Bărbatul cel mai delicat … va privi cu răutate la fratele lui … şi nu le va da nimic … Femeia cea mai delicată … va privi cu răutate pe bărbatul de la pieptul ei … şi nu le va da nimic” (Deut. 28:54-56).

Cartea Proverbe alocă mult spaţiu sancţionării zgârcitului. Expresia „ochi rău” apare de două ori în Proverbe şi de fiecare dată este tradus de NTR prin „zgârcit”:

„Nu mânca pâinea zgârcitului şi nu pofti delicatesele lui …” (Pr. 23:6)

„Un om zgârcit este nerăbdător să se îmbogăţească, dar nu ştie că-l aşteaptă sărăcia.” (Pr. 28:22)

Sunt convins că există suficiente mărturii între comentatori moderni şi contemporani, poate chiar şi printre cei patristici şi medievali cu privire la această interpretare. Din păcate nu pot accesa acum bibliografia respectivă. Măcar mărturia Bibliei ar fi trebuit luată în considerare. Desigur că până şi consultarea unei alte versiuni moderne, cu referinţe şi note explicative, cum există şi în limba română, ar fi permis evitarea acestei capcane.

Comentariile sunt închise pentru „Ochiul rău” doare la buzunar

Filed under Carte comentată, Etica Vechiului Testament

Comentariile sunt închise.