Arhiva zilnică: 10 ianuarie 2015

Biblia românească în traducerea lui Dumitru Cornilescu: după 90 de ani

O dată cu publicarea corespondenței dintre Dumitru Cornilescu și reprezentanții și persoanele de contact ale Societății Biblice Britanice (de aici încolo, SBB) au fost dezvăluite numeroase detalii ale procesului de traducere, editare, publicare ale acestui proiect publicistic. Colegul ITP-ist, lect. univ. dr. Emanuel Conțac a publicat la finele anului trecut o colecție de 553 de documente (scrisori și note informative) traduse din arhiva SBB, însoțite de câteva materiale prepublicate sau avansate spre tipar. Volumul întitulat Cornilescu: din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi (Logos, Cluj-Napoca / Risoprint, Cluj-Napoca, 2014) are toate ingredientele unei lucrări de succes: legătură trainică, documente cu valoare documentară, scrisori în facsimil cu scriitura lui Dumitru Cornilescu, fotografii, indexuri și comentarii pertinente. De departe, cel mai mare interes îl suscită persoana lui Cornilescu, o persoană cu aură de sfânt într-un imaginar sinaxar protestant. Așa cum promiteam cu ceva timp în urmă voi începe publicarea unei serii de comentarii și note critice la traducerea lui Cornilescu, cu dorința de a ne cunoaște mai bine istoria și, de ce nu, de a învăța din ea. Pentru a permite referința și verificarea informației celor care au acces la volumul menționat anterior, voi indica pe alocuri numărul documentelor vizate.

În acest prim articol doresc să adresez chestiunea succesului acestei traduceri a Bibliei. Deși nu cunoaștem numărul total al tirajelor și al exemplarelor tipărite, mai ales din pricina secretului în care a fost realizat proiectul acesta în anii de clandestinitate impusă de dictatura regală și apoi cea comunistă, este clar din informațiile făcute public până acum că această traducere a avut un succes neașteptat pe piața de carte românească încă din primii ani ai apariției sale. Care au fost condițiile care i-au garantat succesul? Emanuel Conțac însuși răspunde la această întrebare, identificând patru factori: „stilul ei plăcut și accesibil”, adoptarea ei de către SBB ca textul biblic românesc, lipsa concurenței și calitatea tipăriturii (p. 400).

Îndrăznesc să completez această listă cu alți factori, sau să îi nuanțez pe unii dintre cei identificați de colegul meu.

(1) Depozitul SBB din România era mai tot timpul gol, iar colportorii SBB nu aveau Biblii pentru popor, cererea fiind constant mai mare decât oferta (#63, 69, 78, 85, 132, 144, 145). Sub presiunea cererii, reprezentanții SBB au trebuit să găsească relativ repede o soluție. SBB avusese o colaborare cu Scriban și Munteanu pentru realizarea unei traduceri acceptate de Biserica Ortodoxă Română, dar proiectul a întârziat nepermis de mult (Primul Război Mondial, pierderea și regăsirea manuscrisului, aglomerarea traducătorilor și chiar decredibilizarea lor), până acolo încât SBB a renunțat la această colaborare. Încercarea de a iniția un nou proiect la care să participe mai mulți bibliști români pentru realizarea unei traduceri noi, acceptată de biserica majoritară, a eșuat și ea din pricina lipsei de colaborare constatate între bibliștii români (#148).

(2) Câtă vreme SBB a căutat să-și clarifice obligațiile contractuale și să găsească soluții alternativă, Cornilescu a publicat pe cont propriu prima ediție a Bibliei (1921) și a distribuit-o. Astfel, s-a putut constata gratis efectul avut de noua traducere. Recepția a fost împărțită: intelectualitatea a primit-o cu brațele deschise (#54, 57, 110), dar plebea a fost reținută, preferând versiunea mai veche (Biblia de la Iași).

(3) Cornilescu pare să fi fost un progresist, pentru că a reușit să producă o traducere cursivă, ce respectă normele ortografice folosite și în jurnale (#139, 162, 197, 199, 430, 533). Reforma țării în contextul Marii Uniri din 1918 (#139) a adus și adoptarea unor principii pentru o nouă ortografie de care și Cornilescu a ținut cont (#53, 61, 93, 137). Iată câteva citate: „oamenii au acum, pentru prima dată, o versiune în limba curentă a poporului, o limbă pe care o înțeleg fără dificultate și care face ca Scriptura să fie vie și de folos” (E.H: Broadbent în #61), „ortografia dlui Cornilescu este în acord cu cea a principalelor ziare din București” (J.W. Wiles în #139), „dl Cornilescu a realizat prima versiune cu adevărat lizibilă și fluentă pe care a avut-o vreodată România” (același Wiles în #430), „stilul este foarte clar și limbajul ales este ușor de înțeles de către toți oamenii, … atât oamenii de la țară, cât și cei de la oraș” (Prințesa R. Callimachi în #533).

(4) Cererea mare de Biblii mai ales la sate poate fi explicată și de contextul de „efervescență spirituală” manifestată prin apariția bisericilor baptiste (1856), bisericilor adventiste (1872), adunărilor creștine după Evanghelie (1899), bisericil0r penticostale (1923), mișcării „Oastea Domnului” (1923) și care a coincis cu un interes crescând pentru citirea și studierea Cuvântului lui Dumnezeu. Tocmai asocierea lui Cornilescu cu mișcările creștine din afara Bisericii Ortodoxe Române au determinat caterisirea lui, punerea traducerii sale la index și inițierea unei noi traduceri a Bibliei încredințată preotului Pișculescu (a.k.a. Gala Galaction) (cf. p. 77). Eforturile de susținere publică din partea prințesei Calimachi nu au reușit să șteargă nimbul de ereziarh atribuit lui Cornilescu (#548). Totuși aceasta situație nu a avut impact asupra vânzărilor Bibliei Cornilescu la început din pricina spiritului conservator care domina în zona rurală.

(5) Omul Cornilescu a atras atenția reprezentanților SBB prin câteva calități remarcabile: a experimentat o convertire autentică, capacitatea de a folosi limba română populară, cu spiritualitate profundă (#2), un caracter puternic (#62), un evanghelist înflăcărat în ciuda tinereții sale (#89), onest din punct de vedere intelectual și cu simplitate a inimii, patriot și iubitor de Dumnezeu (#175), „un Luther al românilor” (#176). În plus, Cornilescu s-a dovedit un om blând, maleabil și receptiv la recomandările SBB.

(6) Costurile minime plătite de SBB pentru munca de traducere. În corespondența dintre conducerea SBB și J.H. Adeney, un preot anglican și misionar printre evrei în România, preocupat de realizarea unei traduceri a Bibliei în limba română, apare în repetate rânduri ideea costurilor mici pentru remunerarea traducătorului, folosită ca argument pentru acceptarea traducerii lui Cornilescu ca Biblia românească publicată de SBB: „singura voastră cheltuială va fi tipărirea” (#2), „mi se pare că, dacă puteți obține Biblia prințesei fără costuri, ar fi cea mai bună alegere … nu vă va costa nimic” (#4). Unul dintre argumentele pentru care SBB a acceptat propunerea lui Cornilescu de a revizui Biblia de la Iași (un proiect inițiat în 1929)  a fost acela al muncii voluntare (#473, 475, 480, 481, 482, 483), dar ulterior a fost încălcată înțelegerea pentru că traducătorul a ajuns într-o situație financiară precară și a solicitat sprijin financiar (#502, 506, 510).

(7) SBB a încălcat numeroase principii pe care le avea formulate cu privire la traducerea Bibliei și adoptarea unei traduceri ca versiune proprie. Despre acestea, însă, vom discuta cu altă ocazie.

9 comentarii

Din categoria Biblia românească, Biblia şi societatea, Utilităţi pentru adunare

Scrisoare deschisă către un Președinte imaginar

Stimate domnule Președinte,

De la bun început vreau să știți că nu îmi pun mari speranțe nici în ecourile acestui mesaj și nici în capacitatea dv de a îndrepta în vreun fel lucrurile semnalate aici, sau altele dintre cele pe care le știți a avea nevoie de îndreptare. Sperând că au valoare pentru apropierea noastră și dovedirea bunelor mele intenții, încep cu două precizări: (1) nu am renunțat a crede în biruința democrației liberale în România; (2) m-am repatriat în România după terminarea studiilor doctorale în străinătate, deși eram stabilit cu întreaga familie la Oxford, Marea Britanie.

Am înțeles că sunteți preocupat de situația deplorabilă a familiilor divizate din pricina muncii în străinătate a părinților, care are grave repercursiuni pe termen scurt și lung. În cele ce urmează îndrăznesc să semnalez câteva probleme despre care cred că au generat-o, ilustrând-o cu cazuri concrete din propria-mi viață pe care consider că o cunosc mai bine decât a altora.

(1) Polarizarea societății între conducători (sponsorii lor, aliații lor, sicofanții lor) și  cei conduși (indiferent de pătura socială din care fac parte). Conducătorii ajung să creadă că lor li se cuvin toate, că lumea gravitează în jurul lor, că toți suntem servitorii lor, că au dreptate în toate privințele. Altfel cum se explică faptul că Președintele Consiliului Județean Sibiu îmi răspunde la o plângere privitoare la drumul județean care leagă satul Rusciori de Sibiu că este în stare bună? Ca să fiu indulgent, cred că dânsul nici măcar nu a vizitat zona, iar delegații săi au fost la fața locului când era soare, nu ploua și nu se dezghețau zăpezile. Din ce motiv satele României, ca și Rusciori de fapt, nu sunt legate de orașe prin linii de transport public eficiente? Oare din ce motiv se plasează polițiștii în ascunzători doar pe vreme bună, ca să prindă șoferii grăbiți și să adune bani pentru buget? La ce folos polițiștii, când dau din umeri cu neputință și promovează discriminarea pozitivă? Aceasta se întâmplă când furtul din avutul public scapă nesancționat, iar folosirea vehiculelor pe drumurile publice nu respectă legea circulației, doar pentru că vinovații sunt defavorizați social. Din ce motiv se dau legi care avantajează persoane din grupul legiuitorilor, cum este recenta completare prin OUG la Legea învățământului? Pentru ce plătim benzina cea mai scumpă din Europa la nivelul puterii de cumpărare a cetățeanului? În fond pentru ce sunt contribuțiile românilor la buget atât de mari, când ele nu se văd la nivelul bunăstării populației plătitoare? Consider că, până când autoritățile nu vor face dovada că sunt competenți în funcțiile pentru care cetățenii le plătesc lefurile, exodul va continua.

(2) Dezinteresul pentru susținerea tinerelor familii. Susținerea tinerelor familii este un slogan electoral. Oare când va înceta să mai fie? S-au construit blocuri ANL, știu, și s-au atribuit pe bază de dosare și cu puncte. Când vom avea proceduri transparente și clare prin care tinerii căsătoriți, indiferent de venituri, să fie ajutați a primi o locuință cu toată consilierea și asistența necesară, cu dobânzi simbolice (0.5%) și fără avans. Probabil că situația ar trebui calibrată în funcție de veniturile tinerei familii, dar cu siguranță opțiunile existente în Sibiu în momentul de față iau în calcul tineri care au lucrat în străinătate și / sau au strâns o grămadă de bani la nuntă. Consider că, până când autoritățile nu vor face dovada unui interes real pentru tinerele familii, acestea vor continua să prefere exodul spre alte țări unde interesul se cuantifică în timp util.

(3) Proasta calitate a serviciilor de educație și decredibilizarea sistemului românesc de învățământ. Numărul celor care iau bacalaureatul este în scădere, dar crește numărul celor care abia obțin note de trecere. Numărul doctorilor este în creștere, deși nu există susținerea logistică și nici posibilitatea integrării lor pe piața muncii. În plus, descoperirea fraudelor din regim de bacalaureat, licență, masterat și doctorat nu se plătește suficient de sever pentru a descuraja intențiile similare din viitor. Din contră, deficiența sesizata la punctul (1) interferează cu cea de față, astfel încât un funcționar public plasat suficient de sus scapă basma curată, pe când cetățenii neprotejați de funcții sunt victime sigure. Principiile stabilite de  Legea Educației, nouă și revoluționară la vremea ei, au fost atenuate sau cu totul schimbate, așa că ne-am întors de la promovarea pe merit și abilități, la promovare pe bază de documente. Cercetarea autentică a fost înlocuită prin echivalare cu cercetări mediocre îndoielnice. Editurile recunoscute CNCSIS publică orice, chiar și fără vreo editare de specialitate și fără referatele specialiștilor. Consider că, până când autoritățile nu vor face dovada clară a interesului pentru excelență la toate nivelurile, exodul va continua și nimeni nu va putea opri migrația tinerilor înspre contexte unde educația se desfășoară la parametri înalți, meritul prevalează și sunt perspective de promovare pe baza excelenței.

(4) Salariile mici și lipsa locurilor de muncă. Oricât se vorbește despre integrarea absolvenților în muncă, realitatea este că ea nu s-a realizat încă. Hoarde de absolvenți de facultate profesează sub nivelul educației lor, în țară sau străinătate. Nu este o rușine să  muncești, așa cum este lenevia. Totuși, autoritățile statului au datoria să se asigure că traseul de la școală la locul de muncă se desfășoară fără sincope. Încă mai este mult până să se ajungă la sincronizarea necesară astfel încât absolvenții să aibă interesul de a rămâne în țară pentru un loc de muncă decent. Cele mai multe salarii abia acoperă chiria și întreținerea și nu lasă nimic pentru mici reparații, ca să nu mai vorbim de proiecte de perspectivă. Desigur situația descrie mai bine familiile cu venituri mici și cele cu copii. Consider că, până când salariile nu vor fi suficient de mari ca să permită un trai decent, nu vor fi șanse să fie oprit exodul.

(5) Instabilitatea și subdimensionarea sistemului sanitar. Spitalele de copii au ajuns mai degrabă orfelinate. Cum altfel ar putea fi numite instituțiile în care saloanele sunt supraaglomerate din cauza copiilor abandonați de părinții lor, prea săraci să-i mai țină acasă sau plecați la lucru în străinătate? Cum se poate oferi asistență medicală de o singură asistentă medicală la 20 de pacienți minori, cu multiple nevoi. Cum putem avea siguranță că nu murim cu zile, când nici serviciul de urgență nu funcționează credibil și în parametri normali? Consider că doar dacă se va reforma sistemul sanitar cu adevărat, personalul medical (funcționari publici) va fi plătit decent, își va desfășura munca în condiții decente (o asistentă medicală la cel mult trei persoane) și va fi ținut responsabil pentru greșelile profesionale, veți opri exodul.

Nu ne împiedică nimic să sperăm în îndreptarea lucrurilor, dar mă tem că exodul este ireversibil într-o mare măsură. Așa cum se întâmplă cu toate familiile de emigranți, copiii lor se integrează în sistemul de învățământ din țara gazdă și, pentru că societatea adoptivă funcționează ca pe roate, sunt integrați rapid și definitiv acolo. Familiile împărțite se vor reunifica și sunt șanse destul de mari ca reunificarea să nu se facă în țara de origine.

Poate că măsurile care se impun pentru repararea situațiilor semnalate mai sus sunt convergente unei guvernări de stânga (nu am uitat de promisiunea modelului social-democrației suedeze), dar eu cred mai mult în democrația liberală. Așa că nu pot decât să sper că vom ajunge cândva ca proiectul reintegrării să aibă susținerea  tuturor forțelor politice, dând astfel un semnal clar tuturor funcționarilor publici că legea guvernează în România și că legea este dată în interesul cetățenilor ei. Deocamdată au trecut 25 de ani și încă nu am primit confirmarea că s-ar putea schimba ceva în bine.

Comentarii închise la Scrisoare deschisă către un Președinte imaginar

Din categoria Uncategorized