Principiile SBB pentru traducerea Bibliei, partea întâi

Așa cum reiese din scrisorile publicate de E. Conțac în volumul Cornilescu: din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi (Cluj-Napoca, Risoprint / Logos, 2014), Societatea Biblică Britanică avea un set de principii, întitulat Reguli pentru traducători, pe care îl aplica oricărui proiect care purta sigla societății. Conțac însuși evidențiază frecventa prezență a referinței la Regulile pentru traducători când îi consacră una dintre intrările din indexul volumului. Autorul acestui set de norme a fost Robert Kilgour (1867-1942), ebraist și traducător al VT în nepaleză, coordonator al departamentului editorial al SBB timp de 24 de ani (1909-1933). Cornilescu a publicat pe cont propriu prima ediție a traducerii Bibliei în 1921, după propriile reguli enunțate înaintea Comitetului SBB la 5 decembrie 1923. Kilgour poartă discuții cu Cornilescu la 15 ianuarie 1924 (#144) și 29 februarie 1924 (#177), iar comitetul editorial al SBB recomandă acceptarea proiectului de către SBB la 5 martie 1924 (#180), în urma promisiunii lui Cornilescu de a ține cont de Regulile pentru traducători când își va revizui traducerea. J.W. Wiles, reprezentantul SBB în România, solicită un exemplar al acestor Reguli din partea lui Dr. Kilgour (#203), cerere onorată de Kilgour (#225), dar în toată corespondența publicată în volumul de față nu apar listate explicit niciodată. Cred că editorul avea datoria să le găsească și să le publice pentru o mai transparentă înțelegere a istoriei. O ediție ulterioară ar trebui să îndrepte acest neajuns.

În cele ce urmează voi căuta să le identific pe unele dintre Regulile pentru traducători așa cum răzbat ele din corespondența SBB. Un lucru este clar de la început: Cornilescu a afișat dorința de a adapta traducerea sa (1921) la cerințele SBB, dar noua ediție a fost publicată cu o revizuire realizată doar pe alocuri. Revizuirea a continuat pe măsura ce Cornilescu mai descoperea sau i se semnalau lucruri de îndreptat, proces care a continuat cu fiecare nouă imprimare, spre exasperarea noului coordonator al comitetului editorial al SBB, care oprește acest iureș de schimbări: „după ce [Subcomitetul Editorial] dă aprobare pentru o versiune, nicio schimbare nu mai poate fi făcută în acea versiune fără aprobare” (#547, la 21 ian. 1936). E de înțeles că numeroasele retipăriri ale Bibliei Cornilescu din 1921 până în 1936 au creat aproape tot atâtea ediții. Drept urmare, istoria evoluției Bibliei Cornilescu așa cum o avem astăzi este îngreunată și de acest aspect.

Reguli pentru traducători: simularea unei reconstituiri

(1) SBB sprijină publicarea și distribuirea unei singure versiuni în limba română (Convorbirea cu Cornilescu la Londra, 15 ian 1924, #144). Cu toate acestea, SBB va distribui mai departe NT Nitzulescu, ca „rață de momeală” (#162), adică pentru a permite colportorilor SBB să scape de acuzațiile de promovare a ereziarhului Cornilescu (vezi și #170-173, 179, 182, 183, 186, 187, 189, 191). Totuși, Kilgour îi scrie lui Wiles în 8 aug 1928 astfel: „Dl Adeney m-a informat că atât versiunea lui Galaction, cât și cea a lui Nicodim sunt de vânzare la depozitul nostru. Așa este? Cu siguranță trebuie să fie vorba de  o greșeală, fiindcă ambele conțin ceea ce ar fi contrar statutului nostru și nu-mi amintesc să mi se fi cerut să le pun pe lista noastră de versiuni în limba română” (#464). Wiles a descoperit că zelosul responsabil al depozitului SBB a cumpărat și câteva exemplare ale versiunii lui Galaction, în baza autorizației date inițial de SBB pentru distribuirea NT sinodal (#465).

Ulterior SBB se implică în revitalizarea Bibliei de la Iași în format de Biblie de familie, la a cărei revizuire se implică tot Cornilescu, un proiect care iese la iveală în corespondența publicată începând cu 31 iulie 1929 (#471). Acest proiect se va încheia cu publicarea Bibliei din 1931, susținută de „baptiștii din Transilvania și alte câteva cercuri din Basarabia” (#154), și va fi publicat și distribuit în paralel cu versiunea din 1924. Tot SBB se implicase, din lipsa Bibliilor din depozit, și în distribuirea versiunii lui Cornilescu din 1921, al cărei tiraj îl achiziționase în întregime (#529).

Posibil ca situația mai specială din România să fi impus această soluție, dar este clar că SBB și-a revizuit principiul numit mai sus în funcție de particularitățile pieței.

(2) Numele traducătorului să nu fie dezvăluit (#179). Kilgour recunoaște că „această regulă a fost onorată mai degrabă prin încălcare decât prin respectare, în multe dintre edițiile europene” (#145).

Dacă a fost cu adevărat una dintre reguli, este surprinzător faptul că se ajunge la o discuție prelungită pe această temă în corespondența din perioada ianuarie-martie 1924. Astfel, Cornilescu îi scrie lui Kilgour: „Nu ar fi mai bine să se pună numele meu pe a doua pagină, cu litere mai mici” (#153), Kilgour către Wiles: „Propun ca pe verso să se scrie astfel: «Tradusă de D. Cornilescu»” (#154), Kilgour către Cornilescu: „numele dvs să apară în centru, pe dosul paginii” (#155), Haig către Kilgour: „dl Wiles nu dorește să elimine numele lui Cornilescu … deși, date fiind circumstanțele, ar fi indicată eliminarea lui” (#156), Kilgour către Cornilescu: „pe dosul paginii ar trebui să fie doar cuvintele «Tradusă de D. Cornilescu»” (#160; decizie transmisă mai departe de Cornilescu lui Haig, #166), Wiles către Kilgour: „dacă am înțeles bine, nu aveți obiecții să se tipărească pe verso, în românește, următoarele cuvinte: «Biblia românească tradusă de D. Cornilescu»” (#168).

Toate păreau să meargă bine în această privință, când scrisoarea unui anume Davidson (despre care editorul nu a inclus o notiță biografică), în care îl citează pe Wiles, spune: „Am primit cereri fervente ca Societatea să nu tipărească numele traducătorului pe verso și eu însumi sunt convins că ar fi o culme a imprudenței” (#190,din 15 martie 1924). Motivul invocat este persecuția declanșată de autoritățile religioase asupra posesorilor versiunii Cornilescu și se recomandă codificarea numelui într-o notă succintă de tipul: „Rumanian Psalms, Cor. 10,000 copies”. Wiles își precizează poziția în mod direct față de Kilgour în 17 martie 1924 cu precizarea: „De îndată ce va sosi vremea când numele va ajuta difuzarea, va putea fi menționat; în prezent, dat fiind, că mai degrabă pare să o împiedice, ar fi înțelept să-l omitem” (#191). Același argument se va regăsi și în scrisoare lui Adeney către Kilgour (#197).

(Va urma)

Anunțuri

Comentarii închise la Principiile SBB pentru traducerea Bibliei, partea întâi

Din categoria Biblia românească, Biblia şi societatea, Uncategorized

Comentariile nu sunt permise.