Principiile SBB pentru traducerea Bibliei, partea a doua

În articolul anterior am început demersul de identificare a Regulilor pentru traducători și am evidențiat două dintre acestea: (1) publicarea și distribuirea unei singure versiuni în limba țintă, în cazul nostru limba română, (2) numele traducătorului nu se dezvăluie. Vom continua în articolul de față cu un alt principiu identificat. Referințele la documentele publicate în volumul Cornilescu: din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi (Cluj-Napoca, Risoprint / Logos, 2014) păstrează marcarea oferită de editorul Emanuel Conțac, cifra urmând simbolului #.

(3) SBB nu acceptă traducerile realizate de un singur traducător. Pe când cerea lămuriri lui Adeney cu privire la proiectul în care prințesa Callimachi îl angajase deja pe Cornilescu, Kilgour preciza încă din 8 august 1919 (#3):

Noi, cei de aici [Comitetul editorial al SBB], … am dori să primim asigurări să lucrarea care urmează a fi publicată este reprezentativă, nu munca unei singure persoane. Am avut multe experiențe în trecut care ne sunt învățătură de minte în această privință.

Adeney, misionarul englez în România, se grăbește cu răspunsul său și recunoaște că versiunea lui Cornilescu este doar o soluție provizorie, pentru că este aproape gata și nu există soluții alternativă. Sugestia sa, expediată în scrisoarea din 28 august 1919 către Kilgour (#5), suna astfel:

Tipăriți imediat o ediție provizorie a lui Cornilescu pe cheltuiala prințesei cu promisiunea cooperării lui Scriban. Faceți ca cei doi să lucreze la o versiune comună [pentru Noul Testament]. Dacă este posibil, acționați în același fel cu VT tradus de Nicodim, dacă regulile [SBB] permit aceasta.

Deci Adeney sugera ca soluție de compromis publicarea NT al lui Cornilescu și cooptarea altor traducători din Biserica Ortodoxă, pentru realizarea unui colectiv care să revizuiască munca deja întreprinsă și să creeze o nouă versiune. După convorbirea avută cu Adeney la 13 aprilie 1921,  SBB constată într-o notă: „Dl Adeney recunoaște că lucrarea lui Cornilescu este versiunea unui singur om, dar Cornilescu este un om cu un caracter puternic” (#62). T.R. Hodgson, reprezentantul SBB la Constantinopol îi recomandă lui Kilgour reținere față de proiectul cornilescian (#65, 24 iulie 1921):

Cornilescu și Galaction par să fi lucrat pe cont propriu, cu susținerea financiară a unor patroni bogați. Nu pare de dorit ca SBB să-și asume responsabilitatea pentru oricare dintre aceste versiuni fără investigații și sfaturi suplimentare. … Aș înclina să continuăm cu versiunile noastre actuale până ce se poate ajunge la o decizie mai satisfăcătoare. 

Kilgour însuși își manifestă reținerea în scrisoarea sa către Morrison (20 iulie 1921, #63), căruia îi cerea sfatul pentru că Adeney era cunoscut pentru opiniile sale schimbătoare: „Ei bine, precum știți, Societatea Biblică încearcă întotdeauna să evite publicarea unor versiuni realizate de un singur om.” Morrison declină cu amabilitate cererea lui Kilgour după un sfat cu privire la alegerea unei versiuni și recomandă o audiență la „ministrul român de la Londra” (#64).

E.H. Broadbent, misionar al Adunărilor Creștine Libere din Anglia în Rusia și Europa de Răsărit, care îl cunoștea personal pe Cornilescu, îi scria și el lui Kilgour la 6 august 1921 (#69) astfel:

Faptul pe care îl subliniați cu privire la această traducere, anume că este realizarea unui singur om, prezintă unele dezavantaje. Dar, în circumstanțele actuale din România, are și câteva avantaje. Un comitet de traducători dominat de factorul bisericesc ar cădea în greșeala de a folosi adesea un limbaj obscur, precum cel care afectează vechile traduceri, o eroare în care se cade adesea în română, când ai de ales între două cuvinte de origine diferită, dintre care unul este pe placul acelor puțini oameni educați, iar celălalt ar putea fi înțeles mai bine de marea masă de oameni. Pe de altă parte, un comitet dominat de erudiție lipsită de spiritualitate ar suferi de cusururile serioase care se văd mereu în traducerile făcute de traducători care au tendințe raționaliste și care sunt străini de spiritul Scripturii. Traducerea lui Cornilescu este, desigur, prea liberă pe alocuri.

Referințe ca acestea, buna recepție de care s-a bucurat prima ediție a Bibliei lui Cornilescu (1921), împreună cu alți factori concurenți (vezi primul articol din această serie) au condus la călcarea principiului că SBB nu publică lucrarea de traducere a unui singur om. Wiles constată că „în nicio țară balcanică Societatea nu s-a mai confruntat cu o astfel de situație, în care Scriptura tradusă în limba poporului să aibă o cerere atât de fenomenală” (#427, către Kilgour în 21 ianuarie 1928). Tot Wiles îi scria cu emfază lui Kilgour pe 28 martie 1924 (#207), citându-l în deschidere pe Adeney:

«O traducere liberă nu poate fi o Biblie națională, acesta este punctul meu de vedere. Este un instrument util pentru oamenii ignoranți, dar rămâne o măsură temporară.» Așa să fie! Dar este o etapă foarte importantă și binefăcătoare în marșul progresului și mă simt profund recunoscător că membrii Comitetului, având avantajul convorbirilor pe care le-ați avut dvs. înșivă cu traducătorul și beneficiind de sfatul dvs. ulterior, ați ajuns la această convingere.

Între timp fusese luată decizia preluării versiunii lui Cornilescu din 1921 cu condiția realizării unor revizuiri. Surpriza nu s-a lăsat așteptată: oamenii ignoranți, adică țăranii, nu au primit versiunea Cornilescu cu căldura cu care au primit-o orășenii, după cum Wiles constată în aceeași scrisoare.

După preluarea proiectului său de SBB, Cornilescu va marșa un cunoscut principiu al SBB pentru a se asigura că Societatea nu va reveni la intenția inițială de a realiza o nouă versiune (#142, scrisoare către Kilgour la 27 decembrie 1923):

Trebuie să vă spun că pentru poporul nostru nu este bine să avem multe traduceri. Este mai bine să avem una. Vă rog să nu faceți ca în Franța: acolo sunt atât de multe traduceri, încât, dacă citezi un verset, nu știi dacă este sau nu din Biblie. România nu va citi Biblia într-o măsură mai mare, încât să puteți spune: «Sunt obișnuiți cu vechea versiune, trebuie să o retipărim.» Oamenii încep să se obișnuiască acum. De ce să nu se obișnuiască cu o traducere în limba lor vorbită? De ce să se obișnuiască cu vechea versiune, care folosește un limbaj lipsit de naturalețe? Sper că înțelegeți ce vreau să spun. Și apoi, noile cheltuieli pentru satisfacerea câtorva persoane, care  nu sunt cele indicate să decidă și să judece!… Se vorbește de o versiune „conservatoare”; dar ce înseamnă asta? În română nu avem o versiune standard. Sunt gata să fac o revizuire pentru Societate, dacă asta decideți, dar nu cred că merită. Ar însemna alți bani cheltuiți în zadar. Dar sunt gata să ascult ce aveți de spus dvs despre acest subiect. (Sublinierile aparțin autorului)

Pe toată durata vieții sale ca om activ, Cornilescu, conștient de natura provizorie a versiunii sale în politica editorială a SBB și de avantajele ca traducerea să fie publicată în continuare de SBB, promovează cu îndârjire păstrarea Bibliei din 1924 ca proiectul exclusiv al SBB. În citatul de mai sus aduce, pe lângă principiul unei versiuni SBB unice, și alte argumente: românii nu sunt atât de educați precum francezii, mai multe versiuni creează confuzie, vor fi cheltuieli suplimentare. Deși nu era angajatul SBB, ci era plătit pe proiect, Cornilescu își oferă serviciile, mai târziu chiar și gratuit. Eforturile sale vor da roade: versiunea din 1924 rămâne în continuare versiunea SBB, Cornilescu va continua revizuirea versiunii din 1924 (#427, 431-436, 455, 456), iar pentru revizuirea Bibliei de la Iași SBB acceptă munca de revizuire a lui Cornilescu, deși acesta era grav bolnav și nu mai este în stare să facă o muncă de calitate. Wiles îi semnalează lui Kilgour (#519, 12 decembrie 1931): „am avut impresia dl Cornilescu devenise surescitat și că nu mai era în formă”, deși recunoaște că a fost investită și multă muncă și rugăciune.

(Va urma)

Anunțuri

Comentarii închise la Principiile SBB pentru traducerea Bibliei, partea a doua

Din categoria Biblia românească, Biblia şi societatea

Comentariile nu sunt permise.