Principiile SBB pentru traducerea Bibliei, partea a patra

Continuăm demersul de identificare a Regulilor pentru traducători promovate de SBB. Până acum am evidențiat trei dintre acestea: (1) se publică și se distribuie o singură versiune în limba țintă, (2) nu se dezvăluie numele traducătorului, (3) nu se acceptă traducerile realizate de un singur traducător, (4) se acceptă numai traducerea autorizată de biserica majoritară, adică Biserica Ortodoxă Română. Referințele la documentele publicate în volumul Cornilescu: din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi (Cluj-Napoca, Risoprint / Logos, 2014) păstrează marcarea oferită de editorul Emanuel Conțac, cifra urmând simbolului #.

(5) SBB nu agreează folosirea parafrazelor. În traducere, aceasta presupune înlocuirea unui cuvânt printr-o expresie menită a explica sensul cuvântului din limba sursă pentru care nu s-a găsit un echivalent corespunzător în limba țintă. Clarificarea unui sens mai puțin evident al Scripturii era folositoare mai ales unei audiențe mai puțin educată. La cererea lui Wiles pentru a primi explicații despre acest principiu, Kilgour îi scrie la 26 aprilie 1924 (#225) astfel:

Vă trimit un exemplar din Regulile pentru traducători. Mă bucur că ați adus în discuție principiul „fără note și comentarii”. Cu siguranță că el înseamnă exact ceea ce se poate înțelege, dar veți găsi explicații în Regula nr. 14, la p. 8-10. Dl Cornilescu și cu mine am parcurs tot VT până la Isaia având în vedere aceste reguli și, cu acordul lui și de fapt cu recunoștință din partea lui, câteva lucruri pe care le inserase au fost șterse. Sunt foarte impresionat de dorința lui intensă de a urma în toate privințele concepția Societății Biblice.

Din păcate, nu există nicăieri în volum documentul intitulat Reguli pentru traducători, așa că nu poate fi verificată regula la care se face referire aici, dar aflăm că documentul cu pricina conținea cel puțin 14 reguli și 10 pagini. Astfel, Wiles află că regula care interzicea notele și comentariile nu permitea nici „explicațiile scurte la anumite cuvinte sau expresii care nu țin de doctrină, mai ales în zonele mai puțin educate ale lumii” (#203).

Pentru prima sa versiune (1921), Cornilescu a avut principiile sale pentru munca de traducere, de care nu a trebuit să dea socoteală nimănui, dar pe care le detaliază înaintea Comitetului editorial al SBB la 5 decembrie 1923 (#135). Prima versiune a fost intenționată pentru o audiență fără pretenții,  de unde și preocuparea de a traduce pe înțelesul oamenilor de rând. De fapt SBB a preluat versiunea Cornilescu 1921 ca pe una temporară, de ajutor pentru ignoranți (versiune populară), așa cum propusese de la început Adeney, Broadbent și recunocuse Cornilescu însuși (#52, 63, 68, 69, 85, 145, 197, 206).

SBB condiționează acceptarea traducerii lui Cornilescu ca proiect propriu cu condiția revizuirii sale în conformitate cu Regulile pentru traducători și renunțării la parafraze. Cornilescu este de acord (#nota din 29 feb. 1924, #177 și scrisoarea din 2 martie 1924, #178), păstrând parafraza doar acolo unde nu s-a putut altfel (#179), spre satisfacția lui Kilgour (#206).

Adeney rămâne statornic pe poziție, solicitând cu consecvență realizarea unei versiuni naționale, fie printr-o nouă traducere sau prin revizuirea atentă a versiunii lui Cornilescu (#197, 199). Wiles nu împărtășește diagnosticul oferit de Adeney versiunii lui Cornilescu și are cuvinte de apreciere atât pentru impactul avut cât și pentru calitatea traducerii (#338). Mult caz s-a făcut de termenul grecesc dikaiosune tradus de Cornilescu prin parafraza „stare după voia lui Dumnezeu” (Rom. 1:17 și cap. 5). Asemenea lor, Adeney mai identifica și parafrazele „să nu luați parte la praznicile ținute în cinstea idolilor” pentru mult mai succinta variantă „nu fiți idolatri” (1Cor. 10:7) și „un semn al stăpânirii bărbatului asupra ei” în loc de „un semn al autorității” (1Cor 11:10) (vezi #214).

Probabil că doar comparând versiunea din 1921 cu ultima revizuire a versiunii din 1924 s-ar putea realiza volumul schimbărilor realizate de Cornilescu de la o ediție la alta. Oricum în Isaia 53:11 s-a păstrat parafraza „stare după voia lui Dumnezeu”, cu precizarea la subsol „a îndreptăți”. Alte exemple de parafrază ar putea fi următoarele: „cei mai viteji slujitori ai lui” pentru khanikayw (Gen. 14:14), „haină pestriță” sau „haină lungă cu mâneci” (la note) traduce ketonet passîm (Gen. 37:3), „cel în stare să poarte armele” traduce formula „omul care iese la oaste” (Num. 1). Pe măsură ce voi mai găsi, voi adăuga la galeria parafrazelor păstrate de Cornilescu în ediția SBB.

Comentariile sunt închise pentru Principiile SBB pentru traducerea Bibliei, partea a patra

Filed under Biblia românească, Biblia şi societatea

Comentariile sunt închise.