Principiile SBB pentru traducerea Bibliei, partea a cincea

În primele patru articole anterioare pe această temă am identificat cinci dintre Regulile pentru traducători promovate de SBB: (1) se publică și se distribuie o singură versiune în limba țintă, (2) nu se dezvăluie numele traducătorului, (3) nu se acceptă traducerile realizate de un singur traducător, (4) se acceptă numai traducerea autorizată de biserica majoritară, în cazul României – Biserica Ortodoxă Română, (5) nu se agreează folosirea parafrazelor. Referințele la documentele publicate în volumul Cornilescu: din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi (Cluj-Napoca, Risoprint / Logos, 2014) păstrează marcarea oferită de editorul Emanuel Conțac, cifra urmând simbolului #.

(6) Traducerea Bibliei se face din limbile originale, VT din ebraică, iar NT din greacă. Kilgour, președintele Comitetului editorial al SBB, este foarte clar în această privință, când, încă din faza preliminară a informării inițiate de Adeney cu privire la noul proiect de traducere a Bibliei în limba română, preciza astfel: „Societatea noastră nu poate publica traduceri ale VT care nu urmează textul ebraic” (8 aug. 1919, #3). Răspunsul lui Adeney nu întârzie, scriindu-i lui Kilgour către sfârșitul aceleiași luni (28 aug 1919, #5) astfel:

Cornilescu a lucrat direct din greacă și ebraică, ajutându-se de toate versiunile pe care le-a putut folosi. Citește în franceză, engleză și germană și are diverse alte versiuni. […] Episcopul Nicodim a tradus din rusește, nu din original, și cred că nici nu a folosit alte versiuni, dar despre asta nu sunt sigur. […] Dacă informațiile mele sunt corecte și traducerea episcopului Nicodim este din rusește și nu din ebraică, atunci versiunea sa ar fi exclusă. Tocmai VT este cel care are nevoie neapărată de o nouă traducere. Asta ar însemna că doar Cornilescu ar rămâne în discuție pentru VT. 

Vedem din fragmentul de scrisoare citat mai sus că Adeney îl promovează pe Cornilescu în defavoarea lui Nicodim tocmai pe criteriul muncii după originale și nu după varii traduceri. SBB se afla în momentul în care depozitele de Biblii erau goale și căuta un proiect pe care să îl publice sub egida sa. Adeney, un misionar printre evreii din România, avea nevoie de material de calitate publicat în limba română și își permite să facă recomandări, deși ele se vor dovedi incorecte.

Ulterior, când colaborarea cu Nicodim și Scriban pare a se relansa, Adeney revine cu întrebări pentru Kilgour cu privire la publicarea unei traduceri care acordă prioritate variantei de text septuagintal pentru VT, la care Kilgour răspunde foarte ferm:

Lecțiunile din Septuaginta, oricât de interesante ar fi, nu intră în domeniul de activitate a Societății. Conform regulilor noastre, traducerea trebuie făcută după Textul Masoretic.

Când este descoperită noua inițiativă de traducere a Bibliei de către Gala Galaction, Wiles îi scrie lui Ritson la 27 nov. 1920, că „Galaction va depinde în mod cert de traducerile franceze, germane și engleze, deoarece posedă cunoștințe modeste de ebraică și greacă”, fapt care face ca munca lui să fie de puțin interes pentru SBB. Adeney îl va contrazice pe Wiles aici, când va apărea versiunea lui Galaction, cel puțin în ce privește NT despre care credea că „urmează greaca mai fidel decât dl Cornilescu” (19 ian. 1928, #426).

Cu timpul, Adeney își clarifică opinia cu privire la versiunea Cornilescu 1921, anume că nu putea fi adoptată de SBB ca versiune națională și de lungă durată în lipsa unei revizuiri extrem de serioase, care să includă eliminarea parafrazelor și comentariile și păstrarea cât mai aproape de text. Aceasta însemna schimbarea filozofiei de traducere a Bibliei de la cea funcțională (literară) promovată în Cornilescu 1921, la una formală (literală). În acest sens se pot vedea scrisorile lui Adeney către Kilgour (21 mar. 1924, #197; și 24 mar 1924, #199). Acestea se vor realiza în mare măsură, dar Adeney rămâne greu de mulțumit.

În cele din urmă, Adeney îi scrie lui Kilgour la 25 nov. 1927 (#417) noua sa teorie cu privire la versiunea Cornilescu 1924:

Am găsit o altă mică eroare în versiunea franceză Segond. Din păcate, Cornilescu a copiat din nou eroarea în versiunea sa. VT tradus de el este efectiv o traducere a lui Segond, nu a textului original, îmi pare rău să o spun. Nu am realizat acest lucru până când nu am început să mă uit pe traducerea sa cu Segond alături. Va avea nevoie de o revizuire cândva.

Propunerea revizuirii VT este acceptată în cele din urmă și de Wiles, care nu avea o opinie prea bună despre Adeney, dar recomanda lui Kilgour la 10 dec. 1927 (#421) următoarele:

Experiența din ultimii doi ani ne-a arătat tuturor că în VT în românește tradus de Cornilescu are neapărat nevoie de revizuire și sunt conștient că, din când în când, i-ați atras atenția asupra mai multor chestiuni. Realmente, VT ar trebui revizuit de cineva care știe ebraică. Dar cine să facă asta? Mi-aș dori ca însuși Cornilescu să o facă. N-ar trebui să-și abandoneze propriul copil.

Se pare că la această dată Wiles, cel puțin, încă mai păstra convingerea cu privire la capacitatea lui Cornilescu de a traduce din ebraică. Aceeași senzație este întreținută și de faptul că, fiind în Anglia și neavând propriul exemplar al Bibliei ebraice, Cornilescu solicită un exemplar lui Kilgour (19 apr. 1928, #438), a cărei primire o confirmă la 26 apr. 1928 (#444). Se poate presupune că Biblia ebraică era necesară în procesul de corectare a erorilor semnalate, dar la 27 apr. 1928 Kilgour confirmă primirea a 55 de pagini cu corecturi minore, deși se aștepta să primească ceva de substanță. După două săptămâni sosește și răspunsul lui Cornilescu:

Acestea sunt corecturile pe care le-am remarcat citind textul incidental și luând seama la critica dlui Adeney. Dar nu înseamnă că acestea sunt toate corecturile care s-ar putea face. Sunt doar cele observate în urma unei lecturi ocazionale a textului. Nu sunt rezultatul unei verificări sistematice a textului cu originalul. Vreau să precizez aceste lucruri ca să nu fiu înțeles greșit. Deoarece dl Adeney și dl Wiles mi-au sugerat o revizuire amănunțită a textului care să stea înaintea poporului român ca o versiune cu adevărat «națională». Ambii au fost de părere că aceasta depinde de dvs. și este limpede că nu aș putea începe o asemenea muncă lungă și dificilă fără o comandă clară din partea dvs., după cum mi-ați spus de la bun început. Prin urmare, repet, aceste corecturi sunt rezultatul unei lecturi întâmplătoare, o critică făcută de dl Adeney etc. Sper că este clar.

Nu am cunoștință și din corespondență nu reiese faptul că D. Cornilescu ar mai fi revenit vreodată asupra versiunii din 1924 pentru revizuirea ei din temelii prin „verificarea sistematică a textului cu originalul”, pentru că din 1929 se aduce vorba unui nou proiect de revizuire a Bibliei de la Iași și, din nou, Cornilescu a făcut ceea ce știa mai bine: modernizarea limbajului (#471).

În lipsa computerului și a programelor care să asiste traducătorul în munca de confruntare a manuscriselor și versiunilor, munca obositoare a unui singur om de traducere a VT pe baza confruntării constante a textului în original trebuie să fi luat cel puțin 3 ani, presupunând o muncă întreprinsă mecanic, fără opriri. De la publicarea NT cu Psalmii în 1920 până în 1921, când se publică întreaga Biblie, nu este timp real pentru traducerea VT (fără Psalmi). Presupunând că VT ar fi fost tradus mai devreme de pregătirea pentru tipar a traducerii NT, adică în perioada anilor 1917-1919, aceasta ar însemna că nu ar mai fi avut timp să traducă NT, publicat în 1920. Oricum s-ar socoti, timpul folosit pentru traducerea Bibliei este prea scurt a presupune că s-a făcut din limbile originale. SBB a știut lucrul acesta, l-a tolerat la început și ulterior a fost prea târziu să mai schimbe ceva. Versiunea Cornilescu 1924 întrecuse orice așteptări de marketing și era deplin înșurubată pe piața Bibliilor românești. Teoria traducerii VT din franceză (Segond) propusă de Adeney și susținută de argumente, a fost confirmată atât de mine pe diverse texte problematice (vezi articolele „De ce a ales Domnul pe Israel?”, „Basilicul lui Cornilescu”, „Există arhaisme utile în traducerea Bibliei?” de pe acest blog) cât și de colegul E. Conțac în articolul Influența versiunii Segond asupra versiunii Cornilescu 1921 (vezi aici).

(Va urma)

Anunțuri

Comentarii închise la Principiile SBB pentru traducerea Bibliei, partea a cincea

Din categoria Biblia românească, Biblia şi societatea

Comentariile nu sunt permise.